14,079 matches
-
care te hrănește și te învelește noaptea; ochi cu care te veghează când faci febră; gura cu care te învață ce este bine și ce este rău.” „- Aș vrea să zbor împreună cu mama!” „- Dacă te gândești la ea, înseamnă că zbori. Aripile tale sunt gândurile.” „- Eu nu le văd! Vreau să-mi văd aripile!” „- O să le vezi, fluturaș! O să le vezi când gândurile tale vor deveni fapte bune, care să placă mamei și celor de lângă tine. Aripile oamenilor sunt și gândurile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să-mi văd aripile!” „- O să le vezi, fluturaș! O să le vezi când gândurile tale vor deveni fapte bune, care să placă mamei și celor de lângă tine. Aripile oamenilor sunt și gândurile bune, și faptele bune.” „- Și eu cum știu că zbor?” „- Când te bucuri de gândul și faptele tale e ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
gândurile tale vor deveni fapte bune, care să placă mamei și celor de lângă tine. Aripile oamenilor sunt și gândurile bune, și faptele bune.” „- Și eu cum știu că zbor?” „- Când te bucuri de gândul și faptele tale e ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
faptele tale e ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu, dramatic, cu totul altul decât acela spre care s-a înălțat de atâtea ori în vis, zburând lejer, fermecat de propria-i mobilitate, dar preocupat tot timpul să nu atingă sârmele electrice întinse pe stâlpii de pe marginea drumului. Deși zborul din vis ar putea semnifica absolută libertate, totuși (își aduce aminte perfect!) urma totdeauna traseul prestabilit al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă iluzia că zboară, exact ca odinioară. Clara a rămas pe loc și-l privește încântată, profilat pe zare ca un uriaș executând un joc ciudat, venind de nu se știe unde pentru a intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor. Un fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el. La fel de tăcuți începură să coboare încet, uitîndu-se în toate părțile. Se zgîriară pe mîini și pe față cu țepi de salcîm... Tomiță era cît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fleacuri discută oamenii la orice vîrstă, nu numai la 14-15 ani. Așa că nu găsesc deloc potrivit să vă mai spun, de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe larg și chiar a făcut o demonstrație practică de cum poți face să zboare un bondar cu paiul în fund, tot așa cum Bărzăunul a încercat să arate, la fel, pe viu cum poți crăpa de rîs dacă-ți pune cineva o broască-n sîn. Experiența a vrut s-o facă pe pielea lui Nuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama cînd au ajuns la marginea prăpăstiei și au căzut cu toții în hău. Uraaa! strigă Nuțu ridicînd brațul liber în sus. Dar îndată după aceea au prins și turcii aripi și s-au transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul mai așteptă cîteva clipe, pentru a asculta părerea celorlalți despre cele povestite, dar, văzînd că nimeni nu se încumetă să vorbească, continuă tot el: Oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lor nu li-i foame, că au mîncat foarte bine acasă... Ilinca nu voi, însă, sa primească decît cîte o fărîmă de la fiecare. Numai de la Bărzăun luă o bucată mai mare, zîmbind așa de frumos, încît fericitul pescar se trezi zburînd mai sus de vîrful Pietrei Domniței, pe un cer numai al său și al Ilincăi, unde nu mai încăpeau nici Virgil, nici Vlad, nici... nimeni. Îndată ce terminară acea gustare atît de proaspătă și de neașteptată, porniră iar cu toții, cu forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți minte ce vă spun acum: eu de urcat acolo tot mă urc, chiar de-o fi să zbor ca păsările! Dar tu nu vezi că vorbești nerozii, Ticule? îl întrerupse de data asta Ilinca pierzîndu-și răbdarea. Cine se poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atent la nimeni și la nimic altceva. Nu auzi nici cînd îl strigă Ilinca să-i ofere o bucată de plăcintă cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nou reglaj. Apoi vom observa influența gravitației asupra Pămăntului. Gravitația, una dintre dimensiunile vieții omului alături de timp, spațiu și lumină. Vom face fotografii cu infraroșu și vom filma cu laser. Cu această ocazie tu, Robo, va trebui să înveți să zbori și singur cu elicopterul și cu nava în spațiu. Adam și Eva s-au privit cu o semnificație aparte. Plecarea peste trei ore. Echiparea și pregătește elicopterul. Stimabili, li se adresează profesorul pe un ton solemn, care-i de fapt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
favorabil, s-a mutat în alt Sistem Solar, în alt Univers pentru a le pierde definitiv urma. Fostul stăpăn spunea că le era teamă de răzbunarea noastră. Profesorul: S-au mutat cu planeta în alt Univers?! Noi ne chinuim să zburăm pe Lună iar ei schimbă Universul ca tramvaiul. Aurora: Foștii stăpăni cum arărau? Evelin: Priviți proiecția; seamănă cu noi și cu voi. Stăpănul care ne-a însoțit a murit și a devenit o piesă de muzeu ca să ne aducă mereu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Ca și infinitul care nu știm cănd începe și unde se termină. Evelin: Noi credem că singurul Univers stabil în care poate exista viață are patru dimensiuni: spațiu, timp, lumina și gravitația, fără de care nu poate exista mișcare. Profesore, ai zburat în spațiu, cum se vede Pămăntul? Profesorul: Da, am zburat de mai multe ori cănd am făcut cartografierea Pămăntului. Din spațiu am văzut locul unde a aterizat în timp nava voastră: un platou în care nu putea - după fotografierea cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se termină. Evelin: Noi credem că singurul Univers stabil în care poate exista viață are patru dimensiuni: spațiu, timp, lumina și gravitația, fără de care nu poate exista mișcare. Profesore, ai zburat în spațiu, cum se vede Pămăntul? Profesorul: Da, am zburat de mai multe ori cănd am făcut cartografierea Pămăntului. Din spațiu am văzut locul unde a aterizat în timp nava voastră: un platou în care nu putea - după fotografierea cu infraroșu - arăta ca un loc pe care a aterizat un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
doar omului. Evelin: Dar, în viitor, roboții vor putea ajuta omul să construiască baze permanente speciale pe Lună și Marte sau care să orbiteze în jurul lor, așa cum se anunță că vor fi instalate pănă în anii 2020-2050. Omul visează să zboare în Univers unde se află zei și raiul din care a fost alungat în vremurile biblice. Adam: Mai era o întrebare: răcirea sau încălzirea globală a Pămăntului nu-i o simplă glumă. Important este care va fi ordinea și de ce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ta de pe Pămănt. Cer voie de la Academie la adunarea roboților. Ela: și dacă mă faci o clonă, o dublură a mea de pe Pămănt, cine voi fi eu și cu ce o să mă ocup eu la voi? Cosmos: Vei putea să zbori cu mine în Univers, să vizităm alte planete și dacă întălnim oameni ca voi îi înveți bucătăria și, mai ales, borșul de fasole! Ela: Deci să aleg clonarea, nemurirea și să colind Universul cu tine?! Cosmos: Găndește... Ela: Nu găndește
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu mine, tot în civil. Aurora: Merg cu tine, profesorul astăzi are dizertație la Academie despre efectele gravitației văzute din spațiu asupra Pămăntului și a vieții. Evelin: Profesorul este un titan al științei spațiului. Aurora: Are și avantajul că poate zbura în spațiu; el și Robo. Apoi sprijinul necondiționat al celor doi asistenți, Adam și Eva. Evelin: Aurora, dacă-ți spun că Eva și Adam sunt două clone care le-am trimis să lucreze cu voi la programul inteligenței artificiale ce-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
noștri”, unele teorii spun că o maimuță foarte evoluată din Africa a fabricat primul om. De acord. Dar în revistă nu găsim răspăndirea omului pe Pămănt; diferențe de milioane de ani în condițiile în care nu se navigase, nu se zbura nici cu zepelinul. Am aici o revistă de specialitate, citez: ”In urmă cu aproximativ 70.000 de ani, oamenii au început să migreze de pe continentul African.”. și eu întreb: cănd a ajuns omul negru în Asia s-a făcut galben
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
telefoanele mobile de pe Pămănt. Dar să nu trecem cu vederea că toate ființele vii chiar și plantele au cota lor de inteligență, mai ales de autoapărare, își construiesc adăposturi, își apără puii, își fac rezervă de hrană. Omul începe să zboare în spații și nu-i nici maimuță nici delfin, cotat ca fiind cel mai inteligent după om!? Evelin: Revin totuși la speciile de oameni albi, negri, galbeni. Totul s-a datorat izolării cu milioane de ani în urmă, a condițiilor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
răpească morți? Aplauze. Apoi mereu întrebarea: va fi o invazie de colonizare a Pămăntului de către extratereștri? Nu, cel puțin în următoarele milioane de ani lumină. Animație. Vă garantez acest lucru pe diploma mea de cosmonaut fără de care nu mai pot zbura în spațiu. O întrebare despre OZN-uri: s a creat o isterie a OZN-urilor. Este gluma secolului, poate cea mai reușită a omului, cu OZN-uri și extratereștri capturați și ascunși pentru experimente secrete. Deci, extratereștrii, OZN-uri capturate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]