1,562 matches
-
al „tendinței spre noroc și spre fericire”, am fugit de „ea” cu toate puterile mele fizice și intelectuale. Dar acum, la bilanțul unei lungi vieți și cariere, trebuie să-„i” mulțumesc, cumva, de parcă ar fi o ființă umană sau o zeitate, una dintre acele „zeități zăpăcite” care ne „promit una și ne dau altceva!”. Eu Însumi am „recunoscut-o” târziu, foarte târziu; norocul În viață mi se părea mereu, ca și la atâția alții, că este ceea ce „părea” - o iute Îndeplinire
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și spre fericire”, am fugit de „ea” cu toate puterile mele fizice și intelectuale. Dar acum, la bilanțul unei lungi vieți și cariere, trebuie să-„i” mulțumesc, cumva, de parcă ar fi o ființă umană sau o zeitate, una dintre acele „zeități zăpăcite” care ne „promit una și ne dau altceva!”. Eu Însumi am „recunoscut-o” târziu, foarte târziu; norocul În viață mi se părea mereu, ca și la atâția alții, că este ceea ce „părea” - o iute Îndeplinire a dorințelor sau necesităților
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au constituit, de asemenea, În argumente favorabile. Zalmoxis este cu adevărat un caz. Și el Își face intrarea pe scenă tot În Istoriile lui Herodot.<endnote id="3"/> Părintele istoriei spune — fără să creadă nici el prea mult — că această zeitate getă ar fi fost om ca toți oamenii, și anume sclav al filozofului Pitagora; odată eliberat și Întors printre ai săi, el a propovăduit geților ideea nemuririi (preluată, evident, de la magistrul său). Din acest text s-a Înfiripat legenda, Încă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
autentica credință a geților și dacilor. În Dacia, Zalmoxis nu apare reprezentat În nici un fel, și nu numai În perioada preromană (civilizației „orale“ a dacilor nefiindu-i caracteristice nici scrisul, nici reprezentările figurative), dar nici În Dacia romană, bogată În zeități de tot felul. Pe aproape nimic s-a scris o Întreagă bibliotecă și s-a constituit o complexă mitologie antică și modernă: exemplu relevant pentru modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
calm și onestitate intelectuală de la cei care o revendică, absența oricărei suspiciuni de arivism cultural și amendarea categorică a celor care, de pe poziții excentrice creației, insultă marile nume ale literaturii române.Ă Sensul vieții! El este, la majoritatea indivizilor, o zeitate de tip indian, cu multiple fețe și brațe; oricine, la orice nivel cultural sau social, știe că „primul” sens al vieții este propria ei conservare, iar instinctul care îi dă numele - cel mai dominant, înaintea celui „sexual” sau „agresiv”, tratate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor și a țelurilor noastre după cele ale comunității și ale modelor puternice și furtunoase care ne bântuie teritoriul și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca un zeu, tablele acelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu ai alți Dumnezei străini în afara mea”. Să rămâi fidel deci primei intuiții a omului istoric, a acelui patriarh care-și purta tribul și animalele la marginile marilor civilizații, dar care a avut viziunea și „siguranța”, revelația Unicului, opunând Unul zeităților multiple și exotice ale lumilor care-l înconjurau, ce, ca și mândrii greci, cei atât de capabili de abstractizare și generalizare a semnelor și fenomenelor, au fost capabili să se oprească la cifra de 12 sau 14, reducând și simbolizând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
idealist, neamul Heidegger. Cel care devine, din stăpân pe instrumentele și legislația revelată a forțelor naturale, sclavul lor înspăimântat, aproape dușman al naturii și al omului, al planetei. Închinător și jertfitor la noua religie a „progresului”, Progresul văzut ca ultima zeitate de aur a umanității, cea în fața căreia, și a imaginii ei arogante, „Vițelul de aur” al adaptării și succesului, un alt gigant, coborât de pe muntele maximei singurătăți și al vecinătății cu acea Voce a Unului, își va sparge încă o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Am uitat oare de necesitățile reale, puținele și aceleași, printre care, unii dintre noi, disperați, nefericiți și singurateci, poate, așezăm necesitatea primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foloseau nouă cărbuni «stânși în cana cu apa n’e-cepută»”. Funcția de incantație a adresării fetei din colindă are, așadar, un suport real în obiceiul calendaristic de fertilitate, în care capacitatea magică a fecioarei primea recunoașterea comunității. Peste ipostaza de zeitate atmosferică a bourului s-a suprapus cerbul, imaginea nucleu fiind identică: „Printre brazi, printre molifți/ Înoată, înoată, cerb-o înoată,/ Coarne-și poartă;/ De vârful cornițlor,/ Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basme, coada de aur împletită semnalează apropierea de mireasa sacră, aici fecioara cu o asemenea podoabă poartă însemnul magic al ființei care a pătruns în mit. În colindele tip IV, 80B leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hamacul” este confecționat de fratele fecioarei, metamorfozat în cerb: „Sus într-un copac se află un leagăn așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt nebătută,/ de soare nevăzută”. Dacă bourul apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor în cerbi pe cealaltă lume, băutul din urma sălbăticiunii) fac din cerbul purtător de leagăn un animal consangvin fetei, adâncind astfel și mai mult legătura fetei cu forțele genuine ale lumii. Limba
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să fii cu minte!”. Natura specială a turmei mijlocite de creatorul însuși și spațiul ascensional care îi este desemnat feciorului reprezintă o consacrare, nuanțată aici de ocupația istorică a păstoritului. „Concepția imaculată” primește frecvent ajutorul și legitimarea divină; cele două zeități se întrupează în apropierea momentului nașterii și botează pruncul. Natura specială a zămislirii lui și nașterea în spațiul inițiatic dau un statut superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni. Revelația inițiatică se constituie tocmai din hierofania divi¬nității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
India, unde renașterea era mijlocită de „îmbrăcarea rituală a unei piei de animal”. Societățile secrete de inițiați dezvoltă acest rit prin confecționarea unor manechini monstruoși ce înghit neofiții. Un mit polinezian povestește despre intrarea eroului maori în străbunica sa adormită, zeitate a nopții ce înglo¬bează simbolistica infernală. Ceea ce frapează în desfășurarea mitului este imagi¬nea trupului ieșit doar pe jumătate din monstru, Maui condamnând întreaga specie umană la moarte prin eliberarea parțială. Cu această asociere la îndemână, pare îndreptățită interpretarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diferitelor răni la cap; nu mai vorbim de construcțiile extraordinare ale fostei capitale incașe și a renumitului Machu Picchu (Vârful vechi, în limba quechua), oraș aflat la o altitudine de 2.430 m, un fel de centru exclusivist al proslăvirii zeităților incașe, a soarelui, în primul rând, unde cele 140 de construcții nu sunt realizate cu ciment sau mortar, blocurile masive de piatră fiind atât de bine potrivite, încât dau impresia unui monobloc straniu. Se știe că marele Imperiu Inca a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în schimb, o teorie, poate prea sofisticată, despre ce înseamnă poezia în general. Ea, ca formă sublimată a limbajului, este instrumentul cel mai prețios, cel mai performant pe care-l avem la dispoziție pentru a atinge starea de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prea sofisticată, despre ce înseamnă poezia în general. Ea, ca formă sublimată a limbajului, este instrumentul cel mai prețios, cel mai performant pe care-l avem la dispoziție pentru a atinge starea de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Raporturile dintre mine și mine, ca poet și ca prozator, sunt diferite față de exemplul tău. Nu sunt raporturi de anulare reciprocă, ci de complementaritate și de potențare reciprocă. Poezia nu e "gratuitatea gratuităților", am spus ce cred că e coborârea zeității în cuvânt. Sau, încercând alte variante pentru același adevăr, e drumul vertical, e alcool tare, esență de simțire și de rostire, e o uriașă cantitate de energie comprimată într-o pilulă verbală. Pe când proza reprezintă partea noastră de terestritate. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât o imitație a acestora umflată de mass-media peste măsură. Crezi, după acest citat cam lung, dar edificator, că e alta situația la noi? Încă de acum 100 de ani Eminescu tranșase deja problema în versul unic: E apus de zeitate și-asfințire de idei. Fără a fi un antioccidental (m-am bucurat de invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în România decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum reprezenta prezentul luminos, al dreptății sociale și bunăstării. Cea de-a doua etapă este similară progresului economic și depășirilor constante de plan, completată, spre sfârșitul anilor ’70, cu manifestări somptuoase ale cultului personalității, portretul conducătorului iubit, un fel de zeitate, deasupra intereselor de partid și de stat. O dihotomie similară se poate regăsi și în mărturiilor celor intervievați. Mulți dintre ei, proveniți din satele limitrofe orașului Iași, își împart propria viață între atunci și acum. De fapt, înainte și după
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o desăvârșită muțenie. Scund, rubi cond, purtător al unui cap leonin și al unor ochelari cu margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în impenetrabile tăceri pe care, de altfel, nimeni nu i le tulbura. Martor abstras, s-ar fi zis, al agi tației din jur, se îmbogățea ideologicește practicând acest autism indislocabil. Întrebând, am aflat că omul grelelor tăceri era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
romanțate, ca modalitate de interpretare a vieții unui scriitor (sau a oricărei alte personalități reprezentative), desigur punctează Dan C. Mihăilescu "pe baze moderne, cu acel amestec, seducător (și eficient analitic) de subiectivitate simpatetică și hermeneutică serios documentată", pentru "re... antropofizarea zeităților uitate de secole pe socluri". E un îndemn și o pledoarie pentru cercetarea și aprofundarea vieții (și operei) lui Eminescu, în parametrii normalității actului critic, arătând astfel calea de apropiere a cititorului de azi de personalitatea, de netăgăduit, a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sine, ci ca pe un destin legat de un popor a cărui istorie survenea și prin poezia sa". În acest orizont, discuția privind "amurgul zeilor", denunțat de Nietzsche, face casă bună în gândire cu eminesciana exprimare metaforică: "E apus de zeitate ș-asfințire de idei" (Memento mori), numai că pentru poetul român "pierderea divinilor" se înfățișează "ca un scandal ontologic doar în latura văzută a lumii, nu și pe traiectoria ei sacră, care rămâne ascunsă și inaccesibilă omului, ca însăși existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]