157,129 matches
-
cele care au condus la cuvintele deja sudate, dar asemănările sînt evidente. Prezentul indicativului e timpul din cre'că, poa'să, tre'să; doar primul verb e însă construit cu conjuncția că; în plus cred că, spre deosebire de pare că și zice că, e o formă de persoana I singular. Și din punct de vedere fonetic sînt diferențe între căderea unei vocale (e - în pare că), a unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
VL 3538, 2001). Distribuția diferită a atestărilor nu e totuși foarte semnificativă: în paginile nonconformiste și în listele de discuții din Internet toate formele apar cu mare frecvență: "o greșeală poa'să-ți pună capăt carierei" (fil.unibuc); "ți-am zis, bre, da' cre' că nu ți-ai amintit ce-i aia" (irc.noi.net); "mai am unu pe care tre' să instalez altă distribuție" (learn.reflex). în textele cele mai efemere și neglijente apostroful nici nu mai apare; mai mult
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
mănînc, dorm, cu ideea că, în orice moment, aș putea recupera, în ficțiune, un gest, o frază, o întîmplare din viață." La întrebarea " Vă simțiți mai mult reporter al realității, sau autor de pură ficțiune?", Lelouch a răspuns, fermecător, "Să zicem că sînt un autor căruia-i place să devină reporterul propriei ficțiuni"... Recunoaște că îi plac poveștile pentru adulți și că îi plac actorii care au povești... Cum se întîmplă, "ficționarul" pare să influențeze realitatea din jurul lui: poveștile vin, singure
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
a lumii văzute prin intermediul datelor și al locurilor, sau scenă a lumii asupra căreia imaginația interpretativă a celui care le-a scris a acționat, îndrăzneț stilizator? Exact pentru această particularitate, scena se transformă în univers provocat de amintiri. Mai bine zis, de șocul surprizei de a i se fi dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea i se așterne dinainte în compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăviri i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit țara sfântă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
foarte mișcat. Preda murmurând aproape sfios: Mulțumesc, dacă o spui dumneata... Iar acum era invers; mie îmi apăruse o carte despre care se spunea că ar fi fost bună, și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda, venise; și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar sentința, de bază, avea să cadă puțin peste... Treceam pe Calea Victoriei, când m-am auzit strigat din urmă. Era cum se strigă-n bărăgan, - și era Mircea Dinescu. Alerga disperat spre mine... Era Trepădușul
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
părul superb, castaniu, lung, revărsat pe spate, și care pe vremea aceea ținea la mine, - un înger ialomițean. Oprindu-se și trăgându-și sufletul, exclamase bucuros: Nene Țoiule, ce bine că te văd!...Azi dimineață, la Mogoșoaia, Preda mi-a zis: Ai auzit ce-a pățit Țoiu?... Aoleo!, am făcut, credeam că te-a călcat mașina... Și a zis: l-a luat apa succesului! (Vorbea Moromete)
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
Oprindu-se și trăgându-și sufletul, exclamase bucuros: Nene Țoiule, ce bine că te văd!...Azi dimineață, la Mogoșoaia, Preda mi-a zis: Ai auzit ce-a pățit Țoiu?... Aoleo!, am făcut, credeam că te-a călcat mașina... Și a zis: l-a luat apa succesului! (Vorbea Moromete)
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
o formă concepută în spectacol de scenograful Dragoș Buhagiar, un "cadru"care strînge fondul problemei; fotografiile și textul conferinței arhitectului Neculai, secvențe cu orașul din 1847, 1935, 1977, 1989 pînă astăzi, cînd imaginile mișcate nasc un mic film documentar. Aș zice alcătuit puțin previzibil sau la prima mînă - apar exact zonele bătătorite: Gara de Nord, Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept definește în spectacolul său Dabija. Pentru că este un creator al cetății. Și pentru că îi pasă. București nicăieri. Un spectacol de Marcel
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
pe bărbatul de dincolo de gard: "Aveți flori de vînzare?", ca fiind cel mai normal lucru duminica, la ora 13.00. " Intrarea în împărăția florilor este pe uliță", vine răspunsul sec și mă lovește în moalele capului. Căldura, bat-o vina! Zic și intru. Zeci și zeci și sute de sortimente de cactuși, aloe, agave, trandafiri japonezi, mușcate... Ciulini nu aveți? Cu obrazul curat ajung astfel, cu o aloe în brațe, în sălașul lui Dumnezeu. Acolo este căsuța prietenilor mei unde, în
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Nicolae Manolescu În "romanul biografic" pe care i-l consacră lui Shakespeare, Anthony Burgess descrie, la un moment dat, Londra de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, cînd dramaturgul se stabilea în Capitală. "Un sat supraîncărcat", zice Brugess. Se circula mai mult pe Tamisa decît pe drumuri, rîul însuși fiind trecut cu barca, căci exista un singur pod, ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
succedaneelor, crimele altora, groaza de la cinema, războaiele pe care nu le-ai purtat, inundațiile și taifunurile. Cred că pot să-ți ofer un joc nespus mai important. Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine stabilită și ca să zic așa, eternă, pentru că pleacă de la ceea ce cade sub imperiul simțurilor și de la ceea ce ceilalți se prefac a ignora. Trebuie să convenim mai întâi - e un simplu truism - că nu e nimic mai indiferent la ce-l înconjoară, dar și mai
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
cel puțin să le sacrificăm cu plăcere, spre a asigura fericirea și prosperitatea altora. Fără îndoială, mai întâi de asta ai să vorbești. Spune-ți însă, de asemenea, că nu e vorba decât de fantome ale imaginației tale. N-am zis că o să pun să te împuște pe tine, asta ar însemna să merg împotriva intențiilor programului, și pe de altă parte, m-ar lipsi de votul tău și de simpatia fără de care proiectul meu nu va putea să se realizeze
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
că nu voi câștiga niciodată! Spune-ți același lucru, căci ceea ce-ți propun nu e decât o nouă loterie, noul tău număr n-are mai multe șanse să iasă câștigător, decât celelalte. Nu va fi pentru anul ce vine, zici tu, dar până la urmă va ieși totuși numărul ăsta blestemat, fiindcă nu se poate să nu iasă, și lucrul nu pare făcut să te liniștească. Dimpotrivă, fii pe pace. Într-adevăr, este sigur că habar n-am când îți va
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
nimic mai mult decât ceea ce ai și acceptat să riști. Îți dau o moarte la șaizeci de ani, cine vrea mai mult? Dacă asta se va întâmpla mai înainte, nu va fi din vina mea, ci a ta sau, ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos. În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o viață trăită în așteptarea a ceva. Mai cu seamă asta îți lipsește acum. N-
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care nu ne-am putea dispensa decît în mod artificial, derutați de tendința scientizantă sau constrînși de snobism. Ele ne oglindesc fața spontană, vie, falacios fragmentată
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
puțin ne incită, survolînd, ca-n viață, mai multe domenii, făcînd comerț de idei și impresii tot ca-n viață, recurgînd frecvent, spre a relua termenul eseistului, la racursiuri, adică la "prescurtări"ale unei problematici presupusă mai amplă, mai bine zis inepuizabilă precum misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie să aibă o cotă de originalitate, id est de inconformism. A relua lucruri știute ori, și mai rău, a simula sau a adula sînt primejdii capitale pentru
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
asupra statutului profesional al criticului care întîmpină dificultăți de tot soiul, nu în ultimul rînd din pricina scriitorilor care-l trag de mînecă pentru a-i comenta, desigur cît mai elogios. Cunoaștem prea bine fenomenul. Există scriitori (și deloc puțini, am zice chiar: legiune) care își imaginează că ei sînt cei ce au dreptul de a-și alege cronicarii și nu invers. Oferirea unei cărți devine nu o dată prilejul insinuării unei prezumate obligații. La noi e încă foarte înrădăcinată mentalitatea, de iz
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
îl văzu pe Nelson Farina în hamac și i se păru cenușiu și abătut, dar îl salută fără căldură. - Ce mai faceți? Nelson Farina se răsuci în hamac și-l cufundă în chihlimbarul trist al privirii sale: - Moi, vous savez - zise. Fata lui ieși în curte cînd i-a auzit vorbind. Purta o rochie țărănească ordinară și ponosită și avea părul împodobit cu panglici colorate și fața unsă împotriva soarelui, dar chiar și în starea aceea neglijentă se putea presupune că
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
mîinile un fluture de hîrtie. Îl așeză în curentul ventilatorului, fără nici un rost, iar fluturele zbură de jur-împrejur prin odaie și ieși apoi prin ușa întredeschisă. Senatorul vorbi mai departe cu o stăpînire de sine întreținută de complicitatea morții. - Atunci - zise - nu trebuie să vă mai repet ceea ce știți prea bine; că realegerea mea e o afacere mai bună pentru dumneavoastră decît pentru mine, fiindcă eu sunt sătul pînă-n gît de ape urît mirositoare și de sudoare de indieni, pe cînd
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de tot, se lovi de perete și rămase lipit acolo. Laura Farina se strădui să-l desprindă cu unghiile. Unul dintre gardieni se trezi la aplauzele din odaia alăturată și luă seama la încercarea-i zadarnică. - Nu se poate desprinde - zise prin somn. E zugrăvit pe perete. Laura Farina se așeză iar cînd începură să iasă bărbații de la adunare. Senatorul rămase în ușa camerei, cu mîna pe clanță, și o descoperi pe Laura Farina numai cînd vestibulul se golise. - Ce faci
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E un trandafir, zise. - Da - spuse ea cu o părere de descumpănire -, am văzut trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind de trandafiri, în timp ce-și descheia cămașa. Pe coaste, unde bănuia că se află inima înlăuntrul pieptului
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
întrebă cui îi va aduce nenoroc întîlnirea aceea. - Ești o copilă - spuse. - Să nu credeți - răspunse ea. Împlinesc nouăsprezece ani în aprilie. Senatorul se simți interesat. - În ce zi? - Pe unsprezece - spuse ea. Senatorul se simți mai bine. "Suntem Berbeci", zise. Și adăugă zîmbind: - E semnul singurătății. Laura Farina nu-l luă în seamă, fiindcă nu știa ce să facă cu ghetele. Senatorul, la rîndul lui, nu știa ce să facă cu Laura Farina, căci nu era obișnuit cu iubirile neprevăzute
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]