1,162 matches
-
simt încă la jumătatea drumului". Mai întîi sîntem datori să subliniem că aceste amintiri au fost scrise, ne spune Ion Ioanid, nu doar pentru victime, ci și pentru călăi, pentru acei care, prin mila Domnului, purtau mască de om, după zicerea lui Petre Țuțea, fără a fi și oameni. Fostul deținut politic consemna, acum zece ani, că se simte încă la jumătatea drumului spre libertate. Nu sînt un sceptic, mi-am refuzat întotdeauna cinismul, dar la un deceniu după aceste însemnări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au fost abandonați pe parcurs. Neconcordând cu ansamblul, frații din Sfânta Familie recompusă au fost îndepărtați din versiunea pentru marele public și, din acest decupaj, ea n-a avut decât de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vorbă care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ciuta din colinda III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu pe pruncul cu geneză fantastică. Procedeul depășește prin puterea semnificării practicile popoarelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați în afara generației, vedeți mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi un lucru? Privește-l de aproape! Vrei să-l cunoști? Privește-l de departe!" Mi-am înaintat, e drept, alături de Alexandru Mușina și Virgil Podoabă, o "demisie" din generație. Nu atât de mediatizată pe cât de iritantă. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
intransmisibilă în alte idiomuri în întreg spectrul său de nuanțe, de subtile savori: Creangă, Caragiale, într-un fel Eminescu, mai cu seamă Arghezi. Cum să-l traduci pe Arghezi reducându-l la noțiuni, despuindu-l de veșmântul de abur al zicerii sale geniale? Cum să-i păstrezi finețurile pentru cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare? Dar, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu o comentez. Zice Cistelecan: "Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie". Cât adevăr e în această afirmație a lui Al. Cistelecan? Nu sunt competentă să-l apreciez. Poezia optzecistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în cazul Amiralului, pe care World Almanac, ediția 2000, îl așeză pe lista celor mai influente per-sonalități ale mileniului al doilea, alături de Shakespeare, Newton, Darwin, Galileo Galilei și Einstein. Tot respectul față de cei citați, dar referindu-ne la o altă "zicere" latină, "primus inter pares", cred că Amiralul își merită cu prisosință dreptul de a fi "primul între cei egali"! Plângem cu "Romeo și Julieta", Newton a studiat cum cade mărul din pom, Darwin ne-a trimis din Biblie la maimuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prost ca tine. * Până și nevăzătorii consideră că negrul nu e alb. * Trăind printre noi, politicienii noștri par de pe altă lume. * Există și ciobani care îi apără pe lupi împotriva oilor. * „Se fură ca-n codru” nu mai e o zicere de actualitate, pentru că la noi s-a furat și codrul. * Unii preferă călătoria cu avionul, fiindcă acesta este do12 * Nu urcușurile sunt grele, puterile sunt slabe. Nu există elevi slabi la învățătură, există elevi tari la lene. * Între catedră și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
noastră pentru a fi distruse. * Să sari calul numai în sala de gimnastică. * Exercițiile de gimnastică sunt asemănătoare celor de matematică; primele ajută sănătatea corpului, iar celelalte pe cea a minții. * Minte sănătoasă în corp sănătos nu e o simplă zicere, ci o necesitate. * Cumsecădenia ta e o virtute numai în fața celor ca tine. * Încrederea în propriile forțe poate fi și altora folositoare. Nu judeca pe alții după propria-ți imagine. * Modestia regizată e cealaltă față a orgoliului. * După topirea lor
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și nu mușcă e un demagog. * Unii spectatori sunt întotdeauna mai talentați decât actorii. * În arenele sportive, unii fac sport, alții se uită și se cred mai buni. * Sportul a devenit un fel de piață neagră. * Noua interpretare a celebrei ziceri latine „Mens sana în corpore sano”: „Bani mulți în buzunare largi”. Și puținul spune multe * Boii ară și caii mor de foame. * Mielul blând este sacrificat primul. * Pupăza a ajuns celebră interpretând un singur șlagăr. * Toate morțile sunt premature. * Prefer
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
expresiva a graiului românesc a fost pusă la contribuție în paginile operei lui. Imaginile, metaforele, comparațiile lui Creangă sunt proverbe sau zicători tipice poporului, expresii scoase din inimă neamului. S-ar putea alcătui, fără prea multa greutate, un inventar al zicerilor sale tipice cu indicarea izvorului lor folcloric și al ariei de răspândire, ce ar ajuta la determinarea mai exactă a părții poporului ce vorbește prin Creangă. Zicerile tipice sunt la Creangă mijloacele unui artist individual. „Poveștile și Amintirile” sunt ale
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
inimă neamului. S-ar putea alcătui, fără prea multa greutate, un inventar al zicerilor sale tipice cu indicarea izvorului lor folcloric și al ariei de răspândire, ce ar ajuta la determinarea mai exactă a părții poporului ce vorbește prin Creangă. Zicerile tipice sunt la Creangă mijloacele unui artist individual. „Poveștile și Amintirile” sunt ale unui artist, care a voit să fie țăran. Prin el ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim. Mulțimea expresiilor tipice în
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
sale nu vom găsi niște intrigi țesute cu rafinărie. Firul curge limpede. Forța autorului este limba poporală... A voit să ne dea o limbă curată românească, întocmai cum o vorbește poporul de obște: clară, naturală și neforțată prin imitări de ziceri neaoșe anume căutate. Și a reușit deplin". Calitatea principală a nuvelelor lui Gane stă, după Vulcan, în aspectul lor moralizator: "Sunt de model. Nicăieri, nici un rând care ar jigni simțământul bunei-cuviințe" (textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lecție de viață Cunoști lume căcălău în autobuz. Sau doar acolo. Navetistul e un filosof. Ca să fii filosof trebuie ca în timpul navetei să iei contact cu păsurile populației și să meditezi apoi. Ori numai navetistul se încadrează aici ca să parafrazez zicerea unui povestaș român. Dar zicea odată cineva că doar așa cu autobuzul, cu apariția lui s-a creat prilejul ca oamenii să se privească unii pe alții. Prilej care înainte de autobuz nu exista. Fiecare cu căruța lui. - Aveam un coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă. Muncitori nerași, ieșiți din schimb, care-și beau suta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
curând. Până și zicătorile pe care le învăța Marinel de la ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Când tanti Sofița hotăra că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ori sau de o sută de mii, nu contează. Un actor care joacă o piesă de o sută de ori e un performer. Mintea omenească dezvoltă o seamă de acuități nebănuite prin repetiție. Totuși, după câteva zeci de mii de ziceri ale aceluiași cântec și cu un glas care nu se ameliorează ci, dimpotrivă, se tocește, intră în ruginire, într-un soi de mormăială duhovnicească, e greu de sperat la un salt calitativ. Ai putea să crezi că insul e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi recunoscuți drept oamenii care puteam dezvolta aceleași subiecte mari, ca și scriitorii din lumea liberă, dar, din păcate, n-am putut s-o facem. Iar recompensa va fi pe măsură: un bilet de favoare pentru ultimul dans. Culegerea de ziceri spirituale Am consumat ani buni din tinerețea mea admirând un coleg. Am fost dependent de felul său paradoxal, dar convingător de a se exprima. Ceea ce mă minuna era promptitudinea cu care avea replică la tot ce-mi părea confuz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la cineva, având grijă să nu se vadă urmele a ceea ce a luat. Într-o zi, am dat la el acasă peste o culegere veche și rară de paradoxuri și vorbe de duh. Am aflat acolo, aproape la fiecare pagină, zicerile cu care ne amețea. Senzația pe care am încercat-o era că învățase pe de rost cartea și că talentul lui era unul combinatoriu. Din două, trei citate memorizate îl croia pe al patrulea. Recunoșteam în fiecare rând câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al unui lexic buruienos. În ceea ce ne privește, amintim acestor cucoane simandicoase de ambele genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o parte falsa pudoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coridorul de vreo trei metri lățime - pentru a ajunge în acel loc plin de desfătări, unde ne aprin deam automat țigara. țigarea, cum ziceam pe-atunci ; ajungeam acolo și deveneam dintr-odată gravi și importanți, simțăminte ce erau marcate prin zicerea Dă (sau na) o țigare. (și, dacă voiai să fii și mai autentic, pronunțai țîgare.) și atunci se iveau pachetele de Bucegi. / Mică pedanterie tehnică : o țigară Bucegi era o buceagă și putea să fie scuturată, îndesată, umedă, sau cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cert este că mă gîndeam tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe trup“, „dispută“ - „spută“, „pupic în pupilă“) sau la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de replica mea și am notat-o conștiincios în jurnalul pe care am hotărît să-l țin din momentul acela. N-am scris prea multe pagini în jurnal, dar ches tiunea cu hardul interior mi-a plăcut mult timp. / Aceeași zicere înțeleaptă însă m-a făcut să distrug jurnalul mai tîrziu, cînd trecusem la o altă etapă. Cît despre Preotu’, odată ce drumurile vieții noastre s-au despărțit, la termi narea liceului, el a redevenit ceea ce fusese înainte (de altfel, începusem să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și palid, cu ochii însă vii ; am avut instantaneu con vingerea că suferea de ulcer. Nu știu cum îl chema, dar, cunoscîndu-l la facultate la București pe Eugen Negrici, pot să spun că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]