1,218 matches
-
sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o facă fericită. Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltând În șareta sa ori de câte ori roțile o dădeau pe arătură. Până la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două‑trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să‑i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mătușa Reme și la verișoarale ei, pe San Adrián del Besós. Astfel, Clara rămînea singură În apartamentul cavernos din Plaza Real, după cum acel individ fără chip și amenințările lui rămîneau slobozi În furtună, cu Dumnezeu știe ce idei. În timp ce mă zoream sub aversă către Plaza Real, nu-mi puteam smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În echipă? Mi se păru că urma să spună ceva, Însă tocmai atunci Fermín Romero de Torres izbucni În plîns. La prima leafă, Fermín Romero de Torres Își cumpără o pălărie ca-n filme, niște pantofi de ploaie și se zori să ne invite, pe mine și pe tata, la o porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara, În fiecare zi de luni, Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa' să facem pavazarea... Pe urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații mei, se aude un răsunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu am de ce să mă tem de ei. Sunt băieți cumsecade, din moment ce sunt lăsați să plece singuri în oraș! cântări lucrurile Mircea. Încercă, totuși, să grăbească pasul, pentru a păstra o distanță convenabilă între el și băieții aceia, care se zoreau reciproc, strigându-și cu o falsă încruntare, de sub bonete maronii, diferite vorbe urâte, lansându-le într-un argou sărăcăcios și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și nu Ferdinand, dacă vrei să știi. Și nu ne cunoaștem, se formaliză el, acru și prost dispus. Taximetristul clandestin își îndreptă gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luat tot să i se întoarcă. Altfel să nu fie, ci după spusa domniei mele. Scris la Brăteni, în anul 7112 (1603), septembrie 10. Domnul a spus.” Încă eram cu gândul la cele poruncite de vodă, când vocea călugărului mă zorește: „Vezi, fiule, că te așteaptă un hrisov ce vorbește de mănăstirea Golia și ctitorul ei.” Îl caut cu grăbire și citesc: „Noi, Ieremia Moghila voievod,...facem știre...precum că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri...cneaghina Anna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Oricum, totul se petrecea ca și cum telefoanele erau adevărate. Cum se apropia, aproximativ, ora când în mod obișnuit ea trebuia să se ducă la telefon, mă arătam sau chiar deveneam nerăbdător. ― Ce faci cu telefonul? Azi nu te duci? ― Nu mă zori, se prefăcea ea uneori. ― Poate aduci ceva noutăți. Hai, du-te, și vezi, nu întîrzia. Asta-i culmea, veți spune. "Nu întîrzia!" Nu întîrzia de la ce? Ca să vină pe peron, să se așeze pe o bancă și să aștepte mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce probe se poate pronunța o sentință? Am să te citez pe tine ca martoră. Și zicând asta am tras-o câțiva pași îndărăt. ― Trebuie să spui tot ce știi, pentru ca sentința să fie cât mai dreaptă. Pregătește-te, am zorit-o. Aveam de gând să las pentru mâine, dar amân pentru mâine numai rechizitoriul. Audierile le începem azi. Treci la locul martorilor, fetițo, i-am poruncit, arătîndu-i banca pe care stătusem amândoi mai devreme. Ea se supuse zâmbind. Se așeză
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
luase mai multe foi de hârtie și scria de zor, hotărâtă parcă să le umple pe toate. Mi-a aruncat o privire ironică și mi-a zis: ― M-am retras să deliberez. Să nu mă tulburi și să nu mă zorești. Am rămas stupefiat. Ce însemna asta? ― Profesore, m-a apostrofat văzând că nu plecam. Lasă-mă să deliberez. N-ai voie să influențezi curtea. Mă întrebam dacă-și bătea joc de mine. Mi-am adus aminte cum glumise într-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă, cu pumnul său cât o enciclopedie. Se zicea despre Tanchist că era cel mai dur polițai din Orpo și, privindu-l așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
LUMINAT, APOI A EXAMINAT CU GRIJĂ, ÎN VÂRFUL ANDRELELOR, UN OCHI TRICOTAT DE CARE NU ERA SIGURĂ. RIEUX S-A RIDICAT SĂ-I DEA BOLNAVULUI DE BĂUT, S-A ÎNTORS ȘI S-A AȘEZAT. Câțiva trecători, profitând de acalmie, pășeau zoriți pe trotuar. Zgomotul pașilor descreștea și ei se îndepărtau; pentru întâia oară doctorul și-a dat seama că această noapte plină de oameni care se plimbau târziu și lipsită de sunetele sirenelor ambulanțelor semăna cu cele de altădată. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe vremuri lui Jesper, gata să Își ia zilele pentru o dansatoare. Mai ții minte, Jesper, cum stăteam cîndva ascunși peste noapte la Elsinor, să vedem duhul regelui ucis? Rusoaica tot aștepta un nepot din partea lui Thomas. Oarecum nerăbdătoare - timpul zorea, chiar dacă, după cum arăta, Antonia ar fi putut să ajungă și centenară; de-abia trecuse de optzeci de toamne, cum spunea: era născută În septembrie, atunci se simțea ea cel mai bine. Nu știa că Thomas deja Îi umpluse viața cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Într-o casă de oameni la locul lor, cu o viață numai potrivită creșterii unui tînăr de viitor ; pentru că un băiat vroia neapărat să Întîlnească, de data aceasta, Thomas. Se va mai gîndi după ce se va spăla, bărbieri, nu era zorit. Apa l-a Înviorat de tot, parcă nici nu trecuseră peste el o zi aparte și o noapte și mai și; un fleac, avusese perioade mult mai agitate altădată. S-a mai săpunit o dată, s-a limpezit sub jetul fierbinte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dăruit sânii avântați ai unei zeități hinduse. Omar Îi mângâie părul, ținând o cupă În cealaltă mână. În fiecare zi, la palat, li se Încrucișează pașii; evită să se privească, de teamă să nu se trădeze. În fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimeni să nu fie executat. Iată pentru ce Socrate a stat atît de mult În Închisoare, Între judecată și moarte, explică Fedon, precizînd că pupa corăbiei fusese Încununată pentru plecare chiar În ajunul zilei de judecată, În rest, Tezeu e zorit să uite, ceea ce poeții n-au prea fost dispuși să accepte. El trăiește spectaculos și superficial. Face parte dintre cei pe care nu-i interesează un răspuns; tot ce vor e să Învingă, rîvnind gloria și puterea... Față de Ariadna, Tezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o pornești în sezonul incert, acum e pâclă roz și peste o oră zăduf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o, de la ea înțelept de‐aș fi fost ploaia nu mi‐ar fi întunecat cerul senin de altădată. mama a fost cândva o fată sfioasă, cu obrajii roșii și cu rochia albă, cu ie de borangic. acum plânge aici până în zori, mama singură, și‐i este dor de copilul care‐ i ca ea muritor. pletele‐i au fost ninse de‐ atâtea ori și părul ei de mult a albit cum îi zăpada. o stea milenară trece pe cer născătoare ‐ toate constelațiile
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]