3,039 matches
-
le găsim la indieni și la perși..." [143], [18 td]. Același subiect este reluat la p. 112-113: "Dar, ca o epopee națională să prezinte interes durabil și pentru popoare străine și alte epoci, este nevoie ca lumea pe care o zugrăvește să nu țină numai de felul particular de a fi al unei naționalități și să fie de așa natură, încît în respectivul popor special și în eroii și faptele lui să se imprime puternic în același timp și general-omenescul. Astfel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
descrierea suavității, gingășiei și a fanteziei lor pline de sensibilitate și de frumusețe; trebuie să ne gîndim însă că și cele mai corupte națiuni prezintă aspecte care ar putea fi socotite gingașe și nobile. Există poezii chineze în care se zugrăvesc cele mai delicate legături de dragoste, în care se întîlnesc trăsături de simțire adînci: umilință, pudoare, modestie și care pot fi comparate cu tot ce se întîlnește mai bun în literatura europeană. Același lucru se întîmplă și cu poezii indiene
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu ne-a trecut să voim a îndupleca pe confrații de la "Unirea" în favorul manierei noastre de a vedea. Cu aceeași privire cu care am constata deosebirea între doi actori chiar când joacă același rol, între doi pictori chiar când zugrăvesc același portret, când emulează și cred a semăna unul cu altul, am recunoscut din trăsătura de condei că nu avem a face cu ceea ce, în Țara Românească, corespunde cu epitetul de "roșu". Ex ungue leonem zice latinul. Naturaliștii moderni reconstruiesc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al Europei populația degenerază și descrește din cauza alimentațiunii insuficiente, din cauză că organizarea noastră socială condamnă populațiile la o foamete artificială; mesajul vorbește de unirea tuturor pentru binele patriei. Sau d-nii miniștri n-au ochi să vază și urechi să auză, de zugrăvesc frumos starea țării sau, dacă le-a mai rămas oricât de puțin spirit de observație, broșura de deschidere a Adunărilor nu e decât praf aruncat în ochii străinătății, ca s-o amăgească asupra realității mizeriei și decadenței în care se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de o răscolire a "câmpului de astre": "Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește carărușile găsite A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun." E o privire pe care magul și-a dobândit-o prin asceză, un alt fel de a vedea lumea, o privire măsură cu care gândește/socoate lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
între părți, o "instanță" care a trimis o "somație". Or, omul eminescian nu are în față "preopinentul" ("Privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine o ține? Privește natura ca un decor cine-o zugrăvește?..."), are numai "somațiile" semnele ruinei, a prafului, procesul de dezagregare ruinele civilizațiilor: "... Se-nmulțesc semnele rele"; Se-nmulțesc semnele vremei... / Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic." (Memento mori). Nu credem, așadar, că putem citi în tema
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de poeți romantici, trebuie căutat în acest aer de "jale" în care este încorporată și nota de "tânguire"23 precum la Edward Joung. Iar ideea că lumea este un "vast mormânt", sau că viața este "o vale a plângerii", a zugrăvit-o Thomas Gray24 ridicând mormântul la rang de simbol al civilizațiilor: "Oare un mausoleu încărcat cu o inscripție lungă sau cu o statuie poate chema din nou la viață cenușa rece a trupului? Sau glasul oamenilor ar putea deștepta oare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de colb. / Te stinge dar ..." (Macbeth). d. pulberea, pleava. Nimic nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sub forma în care îl percepe omenirea, dar moartea, dispariția, zădărnicia nu pot exista fără viață, căci dacă n-ar fi viață, n-ar mai avea ce să moară. Acele tablouri cu dispariția unor mari popoare, civilizații pe care le zugrăvește poetul presupun prin ele însele nașterea și înflorirea altor neamuri, a altor civilizații. Așadar, între punctual inițial și cel final: naștere moarte are loc un proces complex, care, pe de-o parte macină tot ce există, pe de alta, pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev." (Memento mori) Despre acest dramatism rezultat din permanența antinomiilor se pronunță și Iurii Kojevnikov: Dacă examinăm cu luare aminte panorama ciclopică a căderilor lumii, zugrăvită de poet, nu se poate să nu observăm acea dialectică stihinică, care stă la temelia poemului, acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care mișcarea nu este posibilă, iar progresul de neconceput"14. "Schimbarea" în interpretarea lui M. Eminescu devine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
M. Butor, cu diferitele tipuri de artizanat modern și serii industriale. Nici sensul de carte "frumoasă" (Mallarmé), de obiect lucrat artistic care poate fi făcut "dar" (A. Marino, Hermeneutica ideii de literatură, Ed. Dacia, 1987, pag. 125). Atributele de manual "zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice" (Moș Iosif) sau "cărțile legate în piele" (Sărmanul Dionis) nu țin de artizanat, de "lucrătură". Dimpotrivă: cărțile din interioarele lui Eminescu sunt neatrăgătoare, învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
unui lac", "glasuri se certau în fundul ei cu sfada valurilor... chiot și plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător, de care se vor teme călugării lui Umberto Eco: "Voi, o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer...". Oglinzile lui Borges sunt o continuă "multiplicare", "cristalul ne pândește", spune un vers al sau, "să simtă omul că e doar reflex / Și vanitate" (Oglinzile). La fel ca și cărțile, oglinzile borgesiene sunt o lume în lume, un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
113-114; A. Anixt, Istoria literaturii engleze, Ed. Științifică, ed. a II-a, Buc., 1965, p. 289. 24 în Elegie scrisă într-un cimitir de țară (Elegy Written in a Country Churchyard), 1751. Despre "creatorul poeziei cimitirului" și despre tablourile lui "zugrăvite în culori sumbre" trimitem la A. Anixt, Op.cit., p. 289. 25 Conf. O. Drimba, Op.cit., p. 116. 26 Conf. Alexandru Balaci, Ugo Foscolo, Ed. Albatros, Buc., 1978, p. 127. 27 Durand, G. Figuri mitice și chipuri ale operei, de la mitocritică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În a treia categorie de izvoare figurează Cronicile, pe care N. Bălcescu le prezintă într-o veritabilă prelegere, ce suferă însă sub raportul exegezei critice, ceea ce era și firesc pentru acea epocă. În sfârșit, Inscripțiile și monumentele și Scrierile ce zugrăvesc obiceiurile formează a patra și, respectiv, a cincea categorie de izvoare istorice. După cum se știe, N. Bălcescu nu s-a mulțumit numai cu alcătuirea unui program de lucru, ci s-a și străduit să-l pună în practică, după cum o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dinspre magistru către discipol (pe baza principiului „nu-i așa că-i așa?”). Educatul este condus pas cu pas spre o idee la care profesorul ține morțiș. Cel ce caută ceva nu face decât să consimtă că lucrurile stau așa cum sunt zugrăvite de cel ce știe. Conversația devine un fel de corsaj, o expunere camuflată, magistrul construind argumente În favoarea punctului său de vedere. Discipolul nu face decât să aprobe neputincios o ideatică țeapănă și inflexibilă. Pildele și parabolele lui Isus, dimpotrivă, Îl
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
molem. Virgiliu Spiritul unui om poate fi ghicit după felul În care Își ține bastonul. Traducere fashionable CAPITOLUL Itc "CAPITOLUL I" Prolegomene Civilizația i-a Împărțit pe oameni În trei mari categorii... Nu ne-ar fi deloc greu să le zugrăvim așa cum făcuse Dl Charles Dupin; dar având În vedere că șarlatanismul ar fi lipsit de sens Într-o lucrare de filosofie creștină, preferăm să nu punem laolaltă descrierea și necunoscutele algebrei, ci să expunem doctrinele cele mai tainice ale vieții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ceea ce aud de la "învățații" lor și, astfel, cei neștiutori ai întregii științe cunosc esența legii dumnezeești mai mult din învățătură decât din citit, păstrează mai degrabă învățătura primită din predica orală decât legea". Nu sunt cuvinte mai adevărate pentru a zugrăvi starea creștinilor din nordul Dunării. Întregul context istoric-politic-cultural a favorizat, în spațiul nord-dunărean (viitor românesc), însușirea unui creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în care s-au infiltrat idei și tradiții vechi, precreștine (necreștine), așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practicau același rit funerar. Locuitorii autohtoni din vest și nord-vest nu aflaseră, între 275-400, de creștinism. În concluzie, în secolul al IV-lea, viața religioasă din spațiul carpato-dunăreano-pontic este un tablou cu patru registre pe care am încercat să-l zugrăvim veridic mai sus. Concluzie Concluzie, creștinarea daco-romanilor a început mai înainte de Constantin cel Mare (306-337), dar nu avem dovezi despre un creștinism popular în Dacia, înainte de 275. În orașele romane din Dacia și în armata ce staționa aici erau probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestora. Ajunși aici, în regiunile românești, ei au dat (găsit) populația autohtonă, romanică, având aceleași ocupații-agricultura, creșterea vitelor, încât ei s-au putut înțelege ușor cu localnicii și au trăit astfel împreună, până când slavii au dispărut în mijlocul lor. Acest tablou, zugrăvit de unii istorici, este atrăgător, aproape idilic, dar nu corespunde adevărului. Slavii n-au fost, ca popor păgân, cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce au năvălit în Dacia. Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dristra, Dinogetia și Capidava. Amintim în treacăt că aici existau mari feudali cu apartenență etnică diversă, care aspirau la constituirea unor autonomii teritorial-politice. Dar lumea aceasta dunăreană-dobrogeană este confruntată, în secolele X-XI, cu prezența masivă a pecenegilor. După ce-am zugrăvit contextul social-politic, vom urmări în continuare unele aspecte ale vieții bisericești în evul mediu timpuriu. Dobrogea și Banatul, vechi provincii romane dunărene, ne oferă date concrete despre organizarea bisericească și civilizația din regiune. Aceste două provincii au cunoscut cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt, de fapt, localnici. Attaliates menționează "cetățile (orașele) de la Istru" și în alt context, pentru prima jumătate a secolului al XI-lea, astfel, viitorul împărat Roman Digenis își face stagiul militar la Dunăre și ocrotește autonomia lor. P. P. Panaitescu zugrăvește și el starea complexă, paradoxală din această zonă, unde locuitorii preferă pe "stăpânitorul de la nord", în mod cert, hanul pecenegilor liberi din câmpia munteană, care a luat sub apărarea lui orașele dunărene și le-a dat pământ în țara lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se apere, chiar dacă realizează distanța dintre iluzii și josnicia vieții. Prin bătrâni slăbiți și oropsiți (Mătușa Anița), prin nebunul cu ochii curați (Lefter) și cățelul chinuit (Mutul), prin cruzimea inconștientă (Nepotul), autorul urmărea nu doar să trezească mila, ci să zugrăvească „acele dureri abia simțite” de care vorbea Guy de Maupassant. De aceea, numeroase personaje sunt copii (Ionică, Fetița doctorului), prozatorul evocând, în acord cu trăirile lor, încărcate de spaime, jocuri de umbre amenințătoare, case cu răceli de pivniță, ploi mohorâte
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
factorului muncă se impun a fi realizate într-un cadrul general, care vizează reforma întregului sistem de formare și perfecționare a resurselor de muncă, concomitent cu procesul de educație permanentă pe întregul parcurs al vieții active a omului. Rata șomajului zugrăvește frumos dezastrul de pe piața forței de muncă. Rapoartele oficiale arată că numărul șomerilor, cel puțin la nivelul județului Bacău, a scăzut în septembrie, față de august. Însă, pentru instituțiile statului, șomeri sunt doar cei care sunt înregistrați în evidențele lor, nu
Criza financiară şi eficienţa politicilor macroeconomice de combatere a şomajului. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Radu Taşcă, Carmen Raluca Ionescu, Lucian Anton () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2362]
-
nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl vor. Nu e popor cât de obscur, cât de pierdut în întunerecul vieței sale, care să nu-și creeze origini mari, să nu aspire la mărirea voastră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale Din codri, din visele-i antice, Din religiuni a zei cu șapte ceruri, Din vrâste * vechi ca lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]