1,923 matches
-
clopotniță, care prin forma lui aduce aminte de biserica de lemn din Săcalu de Pădure, localitate învecinată cu localitatea de origine a bisericii. Decorul pictat al bisericii, așa cum poate fi văzut în zilele noastre este rezultatul muncii a mai multor zugravi. Pictată inițial în secolul al XVIII-lea, biserica a primit un nou veșmânt pictat pe la anul 1838. Pisania care amintește acest moment este următoarea: ""Zugrăvitu-s-a această sfăntă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand și preasfințitului domn Vasile
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
și au dat din săteni care cum s-au îndurat care cu toată inima au stat la lucru dumnealui Stagilă Iacob. Făt au fost Vlasa Andrei. Și s-a săvârșit în anul 1838 în luna iunie, 19 zile, Stențel Condrat zugrav."" Din programul iconografic utilizat se remarcă în pronaos scene precum: Când au omorât pe Avel"", Adam și Eva în jurul pomului oprit, mucenițe sau scena des întâlnită a fecioarelor nebune. În naos se disting scena Dreapta judecată, episoade din viața lui
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii. Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane. Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin. Biserica a fost ridicată în anul 1721 de meșterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Pictura interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica. Bârnele construcției sunt de stejar, turnul având o înălțime de 54 m, fiind înconjurat de alte
Biserica de lemn din Șurdești () [Corola-website/Science/308020_a_309349]
-
în anii 1930 dintr-un sat vecin. Biserica a fost ridicată în anul 1721 de meșterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Pictura interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica. Bârnele construcției sunt de stejar, turnul având o înălțime de 54 m, fiind înconjurat de alte patru astfel de turnuri
Biserica de lemn din Șurdești () [Corola-website/Science/308020_a_309349]
-
salvată în 1968, prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj. În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici. Acesta a tratat mai pe larg pictură interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă. Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea, în 1965. În 1968, Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
ctitor de școală românească, care a crezut în programul de emancipare națională și în resursele spirituale ale neamului său. Potrivit documentelor, de numele familiei sale se leagă întemeierea satului Srediștea Mare, de lângă Vârșeț. Bunicul său (Vasile Diaconu Loga), un celebrul zugrav de biserici, plecat din Tismana împreună cu cincizeci de familii, a fondat această localitate și o școală în care preda „măiestria zugrăvelii”. Studiile primare le-a făcut în Caransebeș iar cele gimnaziale, la Lugoj. Mai apoi, studiază dreptul și științele politice
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost folosită până în anul 2005, când o nouă biserică de zid a fost construită în satul Fodora. Construită în anul 1817, biserica a fost pictată în anul 1822 de către zugravii Lazăr Tocaci și Iosif Biro de la Orghiz. Pisania aflată în naosul bisericii, pe balustrada corului, scrisă în latină și în limba română oferă informații cu privire la acest eveniment: Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind paroh locului popa David
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
informații cu privire la acest eveniment: Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind paroh locului popa David, ficurator Blăjan Lupuț, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Căpîlne Constantin. S-au zugrăvit cu cheltuiala a tot satul împreună, în anul 1822 prin umiliți zugravi anume Lazăr Tocaci și Iosif Biro de la Orghiz"". Un alt eveniment important în viața acestei comunități are loc în anul 1839 cînd episcopul Ioan Lemeni sfințește această biserică. Momentul este consemnat în documentul pecetluit în cele patru colțuri pe masa
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
lucrurilor, detașate de concretețea obiectelor și trăind virginal în sugestive forme - "idée même et suave, l'absente de tous bouquets", cum ar spune Mallarmé. Dimitrie Sadoveanu a pictat portretele familiei într-un spirit ce ne duce cu gândul la arta zugravilor vechilor mănăstiri moldovenești, dar cu o elongare, cu o stilizare a chipurilor, ce amintește de Modigliani. A pictat foarte puține naturi statice, dovedind aceeași preocupare de a pune într-o relație armonioasă obiectele ce compun aceste lucrări. A fost însă
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Densuș are un aspect straniu, stârnind totodată admirație și uimire. În semiîntunericul care stăpânește interiorul acestei masive construcții se disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereților naosului ca și de pe altar aparțin zugravului Ștefan. Semnătura cu care acesta și-a pecetluit opera se poate vedea și azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vădesc realele calități artistice ale meșterului. Particularitățile operei zugravului Ștefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
registrele superioare ale pereților naosului ca și de pe altar aparțin zugravului Ștefan. Semnătura cu care acesta și-a pecetluit opera se poate vedea și azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vădesc realele calități artistice ale meșterului. Particularitățile operei zugravului Ștefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la presupunerea că acest meșter ar fi fost un reprezentant al artei din Țara Românească în Transilvania. În interior se
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
de rigoare, ea a supraviețuit până în jurul anului 1824, când a fost dezasamblată și mutată în satul hațegan Balomir; un fragment de coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați, iar friza profeților și cea a apostolilor la Șerel. În
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
relatează povestea Elizei, mătușa, mai mică de ani, a lui Doru Hallipa, prima logodnică a acestuia, cu care va forma din nou o pereche, după despărțirea lui Doru de Lenora; Mika-Lé (fata din alduter aleator a Lenorei cu un meșter zugrav, motiv al despărțirii de Doru Hallipa) apare însoțită „de mână“ de un unchi, Moșu Hallipa, prezumabil tatăl Elizei. În Concert din muzică de Bach (1927), intrăm în a doua generație degenerată: Sia, fata lui Lică și a verișoarei sale, Lina
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
reparat în anii 2001-2003, lăcașul a fost repictat în perioada 2003-2004, în tehnica “tempera grasă”, de Emil Goțiu din Ilia. Execuția registrului icoanelor împărătești, asociată cu ampla renovare din 1802 (tradiția locală îi conferă caracterul de rectitorire), a fost atribuită zugravului de la Valea Lungă, pe nume Ioan (era poreclit, probabil, Urean cel Tânăr); intervenția “pictorului” Franz din Toc (jud. Arad), din anul 1904, nu a alterat, de această dată, calitatea execuției originale. Lăcașul apare menționat în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750
Biserica de lemn din Sârbi, Hunedoara () [Corola-website/Science/317231_a_318560]
-
a început construcția unei catedrale unde vor fi mutate mormintele regilor români și moaștele sfintei, iar biserica va fi transformată în muzeu. Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe Basarab. Așadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumați (1522-1529), odată urcat pe scaun, a consfințit continuarea decorării așezământului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care menționează și numele lui "Dobromir zugravul". După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
este perioada considerată de către specialiști cea a maturității artistice de la Craiova. În această perioadă, Lecca s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și nu în ultimul rând zugrav de biserici. A treia perioadă, este cea petrecută la București între anii 1851 și 1870. La București, Constantin Lecca n-a mai fost artistul de Craiova. Aici s-a manifestat ca și pictor răspânditor de opere realizate în serie, opere
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
românească în acele vremuri, era ca mod de manifestare similară literaturii tradiționale existente până la începutul secolului al XIX-lea. Ea era preponderent de esență religioasă și tributară scopului împodobirii edificiilor bisericești și uneori a caselor boierești sau domnești. Așa numiții zugravi se formau în familiile în care meșteșugul se moștenea din tată-n fiu. De abia în jurul anului 1785 s-au format în Țara Românească primele școli de zugravi, tot în această perioadă au apărut și iconarii. Și zugravii și iconarii
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
împodobirii edificiilor bisericești și uneori a caselor boierești sau domnești. Așa numiții zugravi se formau în familiile în care meșteșugul se moștenea din tată-n fiu. De abia în jurul anului 1785 s-au format în Țara Românească primele școli de zugravi, tot în această perioadă au apărut și iconarii. Și zugravii și iconarii au fost de factură laică, meșteșugul lor fiind unul deosebit de rentabil. În plus față de acești artiști, oameni ai pământului românesc, au mai existat în secolul al XVIII-lea
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Așa numiții zugravi se formau în familiile în care meșteșugul se moștenea din tată-n fiu. De abia în jurul anului 1785 s-au format în Țara Românească primele școli de zugravi, tot în această perioadă au apărut și iconarii. Și zugravii și iconarii au fost de factură laică, meșteșugul lor fiind unul deosebit de rentabil. În plus față de acești artiști, oameni ai pământului românesc, au mai existat în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea puțini artiști cu studii
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
toată această perioadă premergătoare revoluției din 1848, pictura istorică a reprezentat un curent în plină ascensiune și ca urmare au apărut o mulțime de litografii de figuri domnești și scene istorice. Se poate menționa în acest sens lucrarea lui Grigore Zugravul din 1787 care a înfățișat pe Nicolae Mavrogheni alături de trupele sale și lucrările unui anonim cu scene din răscoala lui Tudor Vladimirescu, în care sunt înfățișați clerici, panduri, țărani și boieri. Gheorghe Asachi a pus să se realizeze o litografie
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Lecca, exemplu în acest sens fiind analiza lui Nicolae E. Idieru. Este de presupus că pictorul ar fi avut la începutul studiilor sale la Buda unele noțiuni despre pictură, deoarece la Brașov este de notorietate că existau deja iconari și zugravi de biserici. După folcloristul Ion Mușlea, la Brașov ar fi existat și iconari care pictau pe sticlă, mult mai experimentați decât în alte părți ale Transilvaniei. Biserica "Sfântul Nicolae" din Scheii Brașovului era la acea dată deja pictată de către familia
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
biserici. După folcloristul Ion Mușlea, la Brașov ar fi existat și iconari care pictau pe sticlă, mult mai experimentați decât în alte părți ale Transilvaniei. Biserica "Sfântul Nicolae" din Scheii Brașovului era la acea dată deja pictată de către familia de zugravi Popp, în care s-a născut Mișu Popp. În plus, la Brașov trăia și renumitul zugrav David, cel care a fost autorul manualului de pictură bisericească bizantină "Erminia" din 1822. Aflat la studii la Buda, Constantin Lecca a executat o
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mult mai experimentați decât în alte părți ale Transilvaniei. Biserica "Sfântul Nicolae" din Scheii Brașovului era la acea dată deja pictată de către familia de zugravi Popp, în care s-a născut Mișu Popp. În plus, la Brașov trăia și renumitul zugrav David, cel care a fost autorul manualului de pictură bisericească bizantină "Erminia" din 1822. Aflat la studii la Buda, Constantin Lecca a executat o serie de desene pentru revista "Biblioteca românească". Astfel, în numerele revistei au apărut portretele lui Ștefan
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]