12,426 matches
-
nu cunosc vreo altă Constituție scrisă care să fi rezistat nici pe jumătate cât cea americană el este, totuși, doar un experiment într-un mod nou de a ordona guvernarea și nu trebuie să-l privim ca și cum ar conține toată înțelepciunea din lume. Principalele trasături ale Constituției americane s-au cristalizat într-un stadiu atât de timpuriu al înțelegerii sensului unei constituții, iar pentru a încorpora în documentul scris lecțiile învățate s-a folosit atât de puțin puterea de amendare, încât
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
terapie intensivă. Patul îi este împins până la frontiera cu serviciul de chirurgie, de unde vine s-o ia în primire o infirmieră. E o femeie de culoare, puțin vorbăreață, care pune în exercitarea meseriei duioșie maternă. Toată ființa ei degajă o înțelepciune calmă, de idol vechi. O cunoscuse la prima spitalizare. Se internase pentru o coelioscopie, un fel de butonieră care îți permite să vezi ce ai în abdomen. Examen aprofundat, dacă există așa ceva, urmat, ca o adevărată operație, de pânda vânturilor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i ducă trupul în brațe. Pe terasă, Motea îi pândea întoarcerea: "Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și o duse într-o dependință folosită ca grajd pentru cal. Îi vorbi îndelung, ochi în ochi, făcând apel la rațiunea și înțelepciunea bătrânei. Totul stătea de acum înainte pe umerii ei firavi, vlăguiți de vârstă. Motea cea bondoacă plânse ghemuită la pieptul lui și apoi, înțelegând că nu putea să conteze decât pe ea însăși, își veni în fire. Merse să pregătească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu spada ca Alexandru cel Mare, care, oricât de mare o fi fost el, acționase nu cu înțelepciune, așa cum istoria vrea să ne facă să credem, ci cu orgoliu. Ca toți monarhii și alți exploatatori ai popoarelor. Nodul lor gordian aveau să-l deznoade cu smerenie și răbdare. Arcadi nu reproșa nimic nimănui. Pretindea calm. Dacă ei trei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vrednice de plâns și suspine”,<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p.88. footnote> ca o înbărbătare a sufletelor tinere în fața ispitelor de tot felul, pentru dobândirea înțelegerii și înțelepciunii. Textul dobândește în felul acesta și o funcție testamentară declarată. Tonul este smerit, de părinte duhovnicesc și păstor, care deși a căutat toată viața nu a aflat rețeta sigură a trăirii în liniște și a mântuirii. Expresia scurtă, limpede, complet
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
umane (publicarea în 1915 a cărții Deasupra învălmășelii provocase în Franța un uriaș val de proteste naționaliste). Autorul lui Jean-Christophe nu salută cu mai puțin entuziasm începuturile revoluției ruse apoi, după ce aceasta se angajează pe calea sîngeroasă a "glaciațiunii" birocratice, înțelepciunea lui Gandhi. Încercarea sa de a realiza o sinteză între tatăl revoluției bolșevice și apostolul nonviolenței, l-a adus într-un impas care însă nu știrbește cu nimic caracterul emblematic al căutărilor întreprinse și care coincid cu aspirațiile pacifiste și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
utilizate cu simțul măsurii și demnitate, fără orgolii vane. Fluxul și refluxul imprevizibil al asocierii și disocierii ideilor, dacă le are, rămân ca o carte de căpătâi pentru a se înfățișa pe sine într-un prezent care conține și viitorul. Înțelepciunea, dacă o obține, să vină meditativ-lucidă asupra condiției umane pentru a o canaliza spre bine. Montaigne consideră că toate operele omenești sunt supuse erorilor, nu pot exista instanțe supreme de legitimitate, plasate deasupra adevărului, oricum neștiut sau știut în întregime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
știu dacă auzise în vremea lui de unele scrieri și personaje trăitoare în zona țărilor est-europene, inclusiv în România. Important este că un Constantin Noica, Dinu Pillat, Sergiu Al-George sau N. Steinhardt au reflectat și ei asupra dozării severității cu înțelepciunea și armonia prin intuiții și studii râvnitoare. Și cum s-ar putea vedea o Cetate cu oamenii ei, cu tezaurul său cultural și prin ochii și gândirea lui Michel de Montaigne? Poate prin prisma principiilor lui, poate prin filtrul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai frumosului, veniți să redescoperiți Iașul! Grupuri de tineri vioi, exuberanți urcă panta lină a Copoului spre Universitate, conversând în ritmul pașilor elastici. Vesele și elegante, studentele urcă dezinvolt spre izvoarele înțelepciunii, neștiind că fac parte din arta vie. Dacă asupra operelor plutește binecuvântarea, artiștii înșiși fiind înzestrați cu duhul cerului, asupra vieții proaspete care pulsează exploziv planează misterul, enigma, altfel perfecțiunea nu ar mai fi opera creatorului divin. Urcă vestalele spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căzut ca un șoc, ca o ghilotină care pune capăt vieții. Esteticienii susțin că știința veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să le împaci pe toate? Răspunsul ar fi: prin armonie. Dar armonia pleacă de la multă înțelepciune și înțelepciunea nu este totdeauna îndestulătoare pentru omenire. De aici dezechilibrul. Ne-am retras îngândurați spre case, în urma noastră însă splendorile vegetale ale Grădinii botanice stau ca niște forme expresive pe fondul coloristic subtil nuanțat și în așteptarea răbdătoare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un șoc, ca o ghilotină care pune capăt vieții. Esteticienii susțin că știința veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să le împaci pe toate? Răspunsul ar fi: prin armonie. Dar armonia pleacă de la multă înțelepciune și înțelepciunea nu este totdeauna îndestulătoare pentru omenire. De aici dezechilibrul. Ne-am retras îngândurați spre case, în urma noastră însă splendorile vegetale ale Grădinii botanice stau ca niște forme expresive pe fondul coloristic subtil nuanțat și în așteptarea răbdătoare că omul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
colorat discret, în spate, curtea mănăstirii Golia cu iarbă mătăsoasă și multe flori. În grupul numeros, doi venerabili admiratori, doi magiștri, universitarii Const. Ciopraga și Al. Husar, tributari bătrânei Cetăți pentru că aici au profesat și au creat. Acum, de la vârsta înțelepciunii lor, totul pare simplu și frumos, atât de simplu încât lucrurile complicate ale vieții parcă nici nu au fost, s-au pulverizat, au dispărut. Acum, ei înșiși sunt figuri pitorești, remarcabile personalități ale urbei de pe care nu-și mai dezlipesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prezență selenară, era și Luna lui Eminescu și cea a lui Turgheniev. Poate ceva mai mult a lui Eminescu? De la Lună la pământeni. Ne aducem aminte (mereu amintirile își cer dreptul la viață) că mai ales oamenii ajunși la vârsta înțelepciunii privesc cu nostalgie mișcările (în valuri) ale istoriei care după unii se repetă, după alții nu prea. De reținut însă esența acelei istorii cu referiri la tradiție, vocație, creație, implicare sufletească, dăruire, talent. Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de transformat în idoli falși. În acel început de după '89, o idee s-a aprins precum flacăra unei lămpi ce și-a aflat locul potrivit, flacără ce a ars în interiorul templului pentru a lumina drumul omului spre sinele lui și înțelepciunea altora. Au apărut Saloanele de carte, la Iași și Chișinău. Dar flacăra cărții nu poate fi aprinsă de o mână antropomorfă, ci de spiritul ei. Ideea însăși că fiecare ediție (în duplex) conferă absorbția continuă a sensibilității și cunoașterii a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vremurile răresc rândurile. Rămân cei adevărați. În circumstanțele eternelor întrebări general-umane, starea de prietenie își păstrează fundalul afectiv, iar interogația, chiar semănând incertitudini, consolidează într-un fel termenul. De ce e nevoie de prietenie? Th. Simenschy, în al său Dicționar al înțelepciunii, ne oferă o filozofie filtrată prin spiritul cugetărilor culese printr-o lectură de mare întindere în peste 50 de ani. M-am dus la Prietenie și am numărat aproape o sută de cugetări antice și moderne, gândindu-mă că îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o lectură de mare întindere în peste 50 de ani. M-am dus la Prietenie și am numărat aproape o sută de cugetări antice și moderne, gândindu-mă că îmi vor fi de folos intrând în miezul comentariului și extrăgând înțelepciunea lui. Pentru a descoperi "forma, fondul și autorul", dar mai ales frumusețea gândului din aforism, cu îngăduința cititorului, recurg la câteva exemple: "Să nu pierzi un prieten pentru un motiv neîntemeiat, dând crezare defăimării celei rele", " Noi dobândim prieteni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
funcționarea altor instituții culturale, cât și de truda sibilinică a bibliotecarilor pierduți dar nu rătăciți, rătăciți dar nu pierduți printre rafturile din labirint. Aici, discursul cultural capătă coerență, marcând lungi perioade de deschidere spirituală, aici miile de volume îndeamnă la înțelepciune, cumpătare, meditație. În acele momente ne îndreptam gândurile spre iluștrii noștri înaintași, spre cei care au înfăptuit idealuri și au lăsat neprețuită operă. Ne gândeam la figura polivalentă a lui Gheorghe Asachi, patronul de spirit al bibliotecii, la Spiru Haret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-mi menține măcar iluzia libertății, nu pierd nicio ocazie de a mă strecura printre furtunile de idei (brainstorming), care bântuiesc sferele științelor, pentru a ajunge în câmpiile paradisiace, acolo unde domnește o atmosferă calmă și senină, care învăluie artele și înțelepciunea, ideile plutind liniștite ca florile de nufăr pe apele limpezi". Viorel Barbu: "În matematică sentimentul estetic provine din armonia construcțiilor teoretice și potrivirea lor pe modele fizice sau din îmbinarea argumentelor și derularea naturală a raționamentului. Desigur că matematicienii sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Bibliografia română veche, 1508-1830, a lui Ioan Bianu și Nerva Hodoș, ediția academică din 1903. Încrederea necondiționată în valoarea textelor de acest gen ar fi reperul, realul distopic și idealitatea într-un orizont al culturii majore, plină de învățăminte și înțelepciune. Pentru un medieval lectura era îndeosebi teologie și textul eroic, pentru renascentiști lucrurile se petreceau cam la fel la care se adăugau inevitabil istoria miturilor și canoanele diverselor proporții de aur. Cititorul-model de azi frecventează teritoriile celor vechi încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul epocilor. Și unul din martorii acelor convulsii este tocmai cetatea în care mă aflu, uimit de vivacitatea dăinuirilor respirate discret. De jur-împrejur, zidurile de fortăreață nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru a nu rămâne dator, răspunse tot cu vorbe alese. Sunt unii artiști care știu din alb sau negru să facă de toate. Linia și punctul îi slujesc în plăsmuirea unui univers ale cărui axe definitorii au fost rigoarea și înțelepciunea. Ei conferă semnului virtuți polisemantice, subtilitate și rafinament. Opera rezultată creează irepresibila impresie de imponderabil și ascensional, de materie sublimată în idee. Gloria oricum este efemeră, fie în cazul clasicului minor, fie al clasicului clasic, indiferent că unul stă sfios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu voluptatea spațiului încălzit, unul în care guști din plin citind cultura în sensul ei adevărat: idei, texte, dialog, întrebări și răspunsuri care fac bine minții și obții senzația de a te număra printre cei pe care încă îi interesează înțelepciunea, cunoașterea, natura, misterul... 19 Se discută, se întreabă, se scriu tomuri întregi, cu argumente, îndoieli, cu judecăți de natură sociologică despre democrație. Între altele, se susține că această formulă de conducere a unui stat, considerată cea mai bună, își are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu și fără sens. Îi aud și acum vorbele, ca ieșite dintr-un stup cu forța roiului zgomotos și amenințător. Ce l-o fi apucat? Bătrânul, pentru că era cu un cap învelit în venerabile bucle albe, iar barba stufoasă inspira înțelepciunea vârstei la care a ajuns, nu s-a lăsat până nu și-a descărcat întreaga baterie, ca pe o emanație expansivă și acut temperamentală. Iată-i tirada, ascultați-o și dumneavoastră: Ca oameni serioși și martori ai momentului trăit, insinuând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica alchimie a naturii și a vieții. 38 "Carte de analiză psihologică, meditație filozofică și înțelepciune morală" (L. Grimberg), "Carte cu adevărat mare" (A. Gide), "Cartea franceză cea mai de seamă a secolului al XVI-lea" (Brunetière), "Cea mai originală carte din lume" (Brunschvieg), iată ce înseamnă Eseurile lui Montaigne în opinia unor mari urmași ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frumosul se regăsește în coroana copacului, în corola de flori, în lunca râului, în muntele, pădurea fabuloasă și în seninul cerului, atunci perceperea lui devine fundamentală pentru viață și contemplare, atunci se va intra cu adevărat în existență, armonie și înțelepciune. Omul într-o înlănțuire ideală cu natura și divinitatea, omul care trebuie să-și stăpânească pulsiunile și să conviețuiască în deplină cunoaștere și prețuire pentru tot ceea ce înseamnă frumosul și farmecul din jurul lui. 40 Mă uit lung prin sticla geamului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]