11,819 matches
-
1920. Frontiera statală între Polonia și Republica de la Weimar a fost stabilită la 2 km de centrul Chojnice-ului (în zilele noastre, aceeași linie de demarcație reprezintă hotarul dintre powiatele chojnicki și człuchowski).În perioada interbelică, orașul era traversat de principala șosea care făcea legătura dintre Germania și Prusia Orientală. La data de 1 septembrie 1939 Chojnice a fost atacat de către forțele germane,a fost printre primele orașe poloneze care au avut de suferit în urma agresiunii naziste. Apărarea orașului a durat câteva
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
industrie, agricultură, populație. În Lunca Dunării se află multe așezări printre care 18 orașe, (Moldova Nouă, Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina), fiind traversată de cinci șosele și trei căi ferate. În anii socialismului, s-au făcut desecări de-a lungul Dunării, ocazie cu care lacuri, precum Potelu, Greaca, Nedeia, au dispărut. Aceste lacuri rețineau apa în timpul inundațiilor și erau o sursă importantă de pește. În prezent
Dunărea () [Corola-website/Science/296526_a_297855]
-
de edificii monumentale pentru instituțiile din administrație și cultură, precum și prin amenajarea unor areale întinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucureștiului, Cișmigiul, ia ființă la mijlocul secolului, după proiectele arhitectului peisagist german Wilhelm Meyer. Acesta va contribui și la continuarea Șoselei Kisseleff, care prelungea Calea Victoriei spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu orice preț a canonului francez în restaurare și reconstrucție. Clădirile
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
tendințe retrospective ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
locuitori. Proiectul planșeului prevedea chiar 2 locuri libere (câte unul pe fiecare mal) prin care să poată fi construit ulterior metrou. Se prevedea construirea a 3 linii, între Hipodrom și Piața Unirii (8,2 km), de la Gara București Est până la Șoseaua Academiei intersecție cu Știrbei Vodă (5,5 km) și între Gara de Nord și Piața Victoriei (1,3 km), prin săpături de la suprafață. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut uitată și această inițiativă. În anul 1952 s-a emis
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
putea fi nevoită să joace unele meciuri ale sezonului 2012-2013 pe Stadionul „Dinamo”. Stadionul „Dinamo” este o arenă aflată în proprietatea Ministerului de Interne, pe care echipa Dinamo București obișnuia să-și dispute toate meciurile de acasă. Stadionul, aflat pe Șoseaua Ștefan cel Mare, în centrul orașului București, are o capacitate de 15.032 de locuri și este poreclit „Groapa”; de asemenea, face parte din Complexul Sportiv „Dinamo”, care mai include un stadion de fotbal cu o capacitate de 2.000
FC Dinamo București () [Corola-website/Science/298479_a_299808]
-
i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Bancă Națională, cât și de la catedră. După câteva luni de șomaj a fost angajat că pontator, apoi ca șef al Serviciului planificare la un atelier de tâmplărie, mecanică și prefabricate din șoseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). În anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române, unde a activat cu jumătate de normă până în anul 1958. După această perioadă, s-a întors la Ministerul
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
(n. 28 februarie 1886, Buzău - d. 27 februarie 1959, București) a fost un inginer român, membru titular al Academiei Române. În 1903 este admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii și în străinatate. La reîntoarcerea în țară începe lucrul la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
la atelierele CFR și Societatea de Tramvaie București. Curând după aceea devine director tehnic al Societății Electrice din București și în 1916 profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de Electricitate și Electrotehnică a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost asistentul lui Nicolae Vasilescu-Karpen din 1 octombrie 1916. În 1926 devine profesor titular la cursurile Măsuri și Tracțiune electrică. A fost membru în primul birou de conducere al Comitetul Electrotehnic Român (1927). A participat activ la
Constantin Budeanu () [Corola-website/Science/307126_a_308455]
-
22 septembrie 1967, București) a fost un inginer și politician comunist român, membru titular al Academiei Române. s-a născut la data de 19 septembrie 1886 în comuna Murgeni (județul Vaslui). A absolvit în anul 1911 Școala Națională de Poduri și Șosele și apoi a studiat la Institutul Politehnic din Berlin (1911-1914), devenind inginer constructor. A lucrat ca profesor universitar, șef al Catedrei de Drumuri la Institutul Politehnic din București (1940), președinte al Consiliului Tehnic Superior. A fost președinte al Asociației generale
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
este legată de construcția drumurilor. A contribuit la introducerea metodelor moderne în construcția de drumuri, fiind autorul unei metode originale de tratament superficial al îmbrăcăminților rutiere. A redactat norme și instrucțiuni și a construit șosele-laborator pentru încercarea diferitelor tipuri de șosele moderne (pavaje de clincher, asfalt coloidal, asfalt de pământ, covoare asfaltice). A contribuit la elaborarea legii drumurilor din 1929. A avut preocupări de mecanică aplicată la rezistența construcțiilor: calculul deformațiilor sistemelor static nedeterminate, calculul momentelor de inerție ale secțiunilor plane
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
licență în matematică. În perioada 1879 - 1881 urmează cursuri de astronomie în capitala franceză, iar în 1882 obține doctoratul în matematică. În perioada 1887 - 1890 este profesor de geometrie analitică la Universitatea din București și la Școala de Poduri și Șosele. Apoi este profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, la Școala de Arhitectură și la Seminarul Nifon. În teza de doctorat din 1882 a prevăzut studiul inegalităților de lungă perioadă în mișcarea Lunii, datorită acțiunilor perturbatoare ale lui
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
doctoratul în chimie, la Paris, după 3 ani de cercetări îndrumate de profesorii Adolphe Würtz și Charles Friedel. Prin decretul nr. 2029 din 20 septembrie 1883, dr. Constantin Istrati a fost numit profesor de fizică la Școala de Poduri și Șosele din București, în locul lui Emanoil Bacaloglu, care demisionase. La 1 aprilie 1889, profesorul Constantin I. Istrati a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Constantin I. Istrati a fost numit comisarul general al organizării parcului Carol I, inaugurat în 1906. A
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa este un muzeu din București, amplasat în Șoseaua Kiseleff nr. 1. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții zoologice, paleontologice, de minerale și roci și etnografice. Ca majoritatea Muzeelor de Istorie naturală, Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" are trei
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
Istorie Naturală demn de capitala țării"". În ciuda dificultăților financiare ale vremii, Consiliul de Miniștri, ""conștient de însemnătatea Istoriei naturale și a educației poporului"" aprobă proiectul și suma necesară ridicării clădirii pe un teren de 23.000 m, situat la capătul Șoselei Kiseleff. Realizată de inginerul Mihail Rocco, după indicațiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasă fațadă proiectată de arhitectul Grigore Cerchez (cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentând Istoria Naturală, și o acvilă de bronz deasupra), clădirea este terminată în 1906
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
la un termen al procesului. Cauza accidentului a constituit-o un accident vascular suferit cu câteva secunde înainte de a intra în "curba morții" de la Cumpărătura. În urma accidentului vascular suferit, Dumitru Nagîț a pierdut controlul volanului, autoturismul Dacia 1310 a părăsit șoseaua și a căzut într-un șanț, izbindu-se de un pom. Moartea a survenit aproape instantaneu în urma leziunilor grave provocate de impactul violent cu pomul.
Dumitru Nagîț () [Corola-website/Science/307328_a_308657]
-
mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră. Numele este luat de la pârâul Celic-Dere (în limba turcă "celik dere" „pârâiașul de oțel”). Mănăstirea se află la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea și 12 kilometri vest de Cataloi, pe șoseaua Tulcea- Constanța, în raza comunei Frecăței. Autobuzele pe ruta Tulcea-Cataloi-Telița au stație chiar în fața mănăstirii. De la Mănăstirea Cocoș se poate veni cu autobuzul liniei Niculițel-Tulcea până la intersecția Telița, de unde, la dreapta, drumul asfaltat, de șapte kilometri, duce la stația Celic-Dere
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
mănăstirii. De la Mănăstirea Cocoș se poate veni cu autobuzul liniei Niculițel-Tulcea până la intersecția Telița, de unde, la dreapta, drumul asfaltat, de șapte kilometri, duce la stația Celic-Dere (în total, 22 kilometri). Pe același traseu, cu patru kilometri înainte de intersecția Telița, în stânga șoselei, se vede Mănăstirea Saon. Potrivit Marelui Dicționar Geografic al României, așezământul a fost înființat în 1835 de arhiereul Athanasie Lisivenco. Pe de altă parte, potrivit arhimandritului Roman Sorescu, mănăstirea a fost întemeiată aproximativ în 1840 de călugări români și doi
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Stânii (hotarul cu Chichișa). La hotarul de sud se află Delnița, locul folosit de stâneni pentru pășunat. Deasupra Delniței, pe cumpăna de ape dintre Stâna și Valea Ciumărna, se află hotarul cu comuna cu același nume. În general el urmează șoseaua europeană ce leagă orașul Cluj de Zalău, pe la Popasul Romanilor. De la Popasul Romanilor, în sus (pe lângă marea poiană numită Berindei), se încheie hotarul pe Măgura Stânii (716 m). Populația este în totalitate românească. Primul recensământ organizat pe aceste locuri a
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
(DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la ). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
(DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la ). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii. străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
închis pe perioada iernii. străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o "șosea de creastă", trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m). Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
strategic roman”. Există și o legendă locală care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale. Potrivit altor surse, șoseaua a fost refăcută și pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită. Cert este că acest traseu, cunoscut ca "Poteca Dracului", a fost inițial o potecă de munte, folosită de către păstorii din Mărginimea Sibiului
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]
-
67C. Lucrările au început efectiv în 2009, investiția licitată ridicându-se la 1.3 miliarde de lei. La începerea lucrărilor de modernizare, în 2009, drumul dinspre Novaci era asfaltat numai până la Rânca (), iar cel dinspre Sebeș numai până la Lacul Oașa. Șoseaua a fost dată parțial în circulație în 2010. Lucrările au încetat în 2013, o dată cu declararea insolvenței firmei Romstrade, antreprenorul contractat de CNADNR. Astfel, traseul tronsonului de gol alpin (Rânca-Obârșia Lotrului), care trece prin Pasul Urdele și Pasul Muntinu, a fost
Transalpina () [Corola-website/Science/308660_a_309989]