10,639 matches
-
dezgustând din ce în ce mai mult lumea rafinată a Orientului Mijlociu. Fără să-și dea seama, tocmai aceste excese au determinat lumea orientală, inclusiv păgână, să urască tot mai mult păgânismul și împăratul, adevăratul autor al acelei vulgarități care (...) vărsa prea des pe altare o mare cantitate de sânge, sacrificând uneori câte 100 de tauri și turme întregi de oi și capre, păsări albe de uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adăugat alte trei. Cu prilejul recurenței sărbătorii romanilor și a zilei de naștere a împăratului și a orașului imperial, suveranul după o veche uzanță obișnuia să distribuie soldaților o anumită sumă de bani. În cadrul acestor festivități poruncea să se ardă altarul și, înainte de a consemna banii, pretindea fiecărui soldat, fără nici o distincție de credință religioasă, să sacrifice zeilor. Era un șantaj rușinos în sine, dar îndeplinit de împărat devenea un adevărat abuz de putere, o crimă de violență morală. Unii soldați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe durata banchetului de tovarășii lor de credință, și, înțelegând gravitatea faptei lor, au plâns de durere și s-au declarat public creștini. Au aruncat banii și s-au arătat prompți să-și mutileze mâna care a ars tămâie pe altar. Theodoretus mai adaugă și faptul că ei au prezentat personal împăratului aceste proteste; iritat de cutezanța lor, a poruncit să fie decapitați. După apariția crucii în bătălia de la Pons Milvium (28 octombrie 312), Constantin a hotărât imprimarea semnului creștinilor pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poate să ierte păcatele întregii lumi, acceptând ispășirea chiar și a unui singur sacrificiu“. Și asemenea celor trei tineri din cuptorul încins din Babilon, au exclamat: „Nu avem în aceste vremuri nici principe, nici profet, nici duce, nici jertfă, nici altar pentru a afla milostivire în fața ta, Doamne; dar, fă-ne să fim ascultați de Tine cu suflet căit și în duh de umilință“, pentru că: „Ne-au dat pe mâna unui împărat apostat, cel mai nelegiuit dintre cei care ar putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
globalizarea economică și, de aceea, oamenii continuă să se bazeze pe statele-națiune pentru a li se garanta securitatea, mai degrabă decât să se străduiască în vederea unor noi forme de comunitate politică. Ei subliniază că internaționalismul marxist a fost sacrificat pe altarul politicii de putere în timpul Primului Război Mondial; astfel, el nu are nicio relevanță pentru o lume constituită din state. Argumentul dă naștere unor întrebări fundamentale privind scopul studierii relațiilor internaționale. Aici, nu poate încăpea nicio îndoială că două războaie mondiale în secolul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ținte din ce în ce mai înalte". 1. Dialogul deschis Familia de azi are tot mai puțin timp de a sta împreună, de a dialoga. Chiar și atunci când sunt împreună, „fac tăcere pentru a nu-l deranja pe cel aflat în extaz în fața noului altar televizorul". Astfel, copiii simt că sunt neglijați și se întreabă pe bună dreptate: „Cum pot spune părinții că vor tot ce-i mai bun pentru mine, când nici măcar nu mă cunosc?", sau „Spun că mă iubesc, dar eu nu remarc
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
de un gen destul de special. Un pamflet științific? poate că nu, fiindcă genurile sunt cu totul ireconciliabile, dar măcar o știință nereverențioasă, care va ști, la nevoie, să nu umble cu mănuși. Asta nu înseamnă că va sacrifica rigoarea pe altarul polemicii, nici că va fi maniheistă și lipsită de nuanțe. Bineînțeles, primii ei cititori vor fi "specialiștii" în violență și criminalitate, în școală și educație, colegii mei, studenții, cadrele didactice, factorii de decizie. Își propune totuși ca, în afară de aceștia, să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Femeile iau în traistele lor pască, cozonac și ouă pentru a fi sfințite de preot în dimineața de după Înviere. O dată ajunși în Biserică, aceștia săvârșesc Sfânta Liturghie. La miezul nopții luminile din Biserică sunt stinse, preotul își aprinde lumânarea din Altar, focul reprezentând aflarea de veste că Hristos a înviat. Creștinii deasemenea iau din lumina preotului. Sfânta Evanghelie este scoasă afară pentru a înconjura Biserica de 3 ori. Sărbătoarea dinaintea Învierii este cunoscută sub numele de Denii. Vinerea în ziua Patimilor
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
înviat. Creștinii deasemenea iau din lumina preotului. Sfânta Evanghelie este scoasă afară pentru a înconjura Biserica de 3 ori. Sărbătoarea dinaintea Învierii este cunoscută sub numele de Denii. Vinerea în ziua Patimilor, Sfânta Evanghelie este scoasă pe o masă în fața altarului, înaintea căreia este pusă o cruce sau o icoană cu Iisus Hristos răstignit. Creștinii care vin la Biserică sărută Sfânta Evanghelie mergând de 3 ori pe sub masă și sărutând crucea lui Hristos. Seara toată lumea se adună la Biserică pentru a
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
obsedante, precum cea din finalul poemului „în parc” („Acum, cad foi de sînge-n parcul gol;/ Pe albe statui feminine;/ Pe alb model de forme fine,/ Acum, se-nșiră scene de viol...”) 10) ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar” („Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
foi de sînge-n parcul gol;/ Pe albe statui feminine;/ Pe alb model de forme fine,/ Acum, se-nșiră scene de viol...”) 10) ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar” („Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar” evocă, la rîndul ei, încercarea amanților „cu suflet ruinat” de a se redresa prin rugăciune, de a elimina din minți gîndurile legate de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avea de toate, dacă nu era el." Într-o seară, a venit un om străin și s-a rugat să fie lăsat să doarmă afară. Omul, auzind în timpul nopții sunând un clopoțel, urmărește zgomotul și vede pe cineva rostind în altar: "Mamă dragă, iartă pe nora ta și femeia fratelui meu - se ruga o fată și lasă-i să trăiască împreună, că tare-și sunt dragi unul altuia și tare cu amar și jele plânge ea!" Mama Soarelui rămâne inflexibilă; promite
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
moarte de la mijlocul vieții încolo. Yourcenar a descâlcit în mod ingenios semnificația celor cinci componente ale lui Hadrian: introspecția, discreția, bisexualitatea, alunecarea spre magie și miraculos după moartea lui Antinous (ca și când ar fi putut anticipa miracolele care vor apărea la altarul iubitului său din Antinopolis) și obsesia lui melancolică față de tristețe și moarte. Acestea erau indicii ale personajului care i-au dat posibiliatea să-și câștige reputația de cel mai mare dintre împărații antonini. Un tip rar de melancolie l-a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lucrurile soției sale, a unei scurte scrisori, care explică absența „nemotivată”(!) de acasă a acesteia, într-una din seri: „Simt că amețesc, că mi se deschide o perspectivă uluitoare, deși dorită, ca putința de a merge a paraliticului, culcat în fața altarului pentru maslu. Caut să fiu cât mai liniștit, ca să pot înțelege bine. Așadar a jucat o comedie, ca să mă pedepsească, așadar sunt cu adevărat un tip imposibil, care complică orice întâmplare, iar ea e o femeie unică — și totul se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un Ghetsemani/ voivodin,/ încă o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i atât de mare / Și-atât de despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci ne dospește viața-n suflet, iată!/ Ca pe-un altar ce dă peste covată!!" (Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]