10,586 matches
-
și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care amintește de fenicianul Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart" din Umm el-Amed) este un zeu tânăr identificat cu Hermesxe "Hermes" - cu trăsături solare, cu atribute care Îi subliniază legăturile cu vegetația și animalele. Un altar palmirez din Roma care datează din secolul al III-lea d.Hr., ne demonstrează acest lucru În mai multe etape care par să facă aluzie la itinerariul zilnic al soarelui, din zori până la apus. În ceea ce Îl privește pe Balshamin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă un interes aparte În panteonul Palmirei (dar foarte răspândită și În lumea arabă preislamică) este așa-numitul „Zeuxe "Zeu" Anonim”, venerat pe câteva sute de altare diferite descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt timp după secolul I d.Hr. și este definit ca „Zeul al cărui nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
edificiu sacru folosit În secolul al XIII-lea Î.Hr. a fost scos la lumină la circa 3 km nord-est de Amman. Este vorba despre un mic edificiu, probabil descoperit, având șapte Încăperi, dintre care una prezintă urme ale unui altar. În exterior se afla un incinerator de piatră cu resturi arse care se regăseau și În interior, mai ales În Încăperea altarului. Pe lângă ceramică, bijuterii și alte obiecte, s-au mai găsit mii de fragmente de oase dintre care 90
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este vorba despre un mic edificiu, probabil descoperit, având șapte Încăperi, dintre care una prezintă urme ale unui altar. În exterior se afla un incinerator de piatră cu resturi arse care se regăseau și În interior, mai ales În Încăperea altarului. Pe lângă ceramică, bijuterii și alte obiecte, s-au mai găsit mii de fragmente de oase dintre care 90% de proveniență umană. Nu a fost posibilă stabilirea cu certitudine nici a epocii, nici a sexului persoanelor arse, dar este posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi fost vorba despre un copil și despre o femeie În jur de patruzeci de ani. Trebuie, de asemenea, să atragem atenția asupra descoperirii În edificiu a unei cantități apreciabile de arme, mai ales vârfuri de săgeți așezate chiar pe altar. Materialele ceramice și inscripțiile În piatră descoperite scot la iveală numeroase influențe externe, deși nu există motive să ne Îndoim de faptul că ar fi putut fi vorba despre un așezământ local, având În vedere că centrul cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi zeului său. Acesta Îi răspunse credinciosului său invitându-l să cucerească Nebo, de sub stăpânirea lui Israel. Mesha reușește În incursiunea sa, comițând un adevărat masacru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
votive a permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale. Reproducerile În miniatură, cel mai adesea În material de lut, sau inciziile pe sigilii arată, la rândul lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale. Reproducerile În miniatură, cel mai adesea În material de lut, sau inciziile pe sigilii arată, la rândul lor, edificii cultuale sau altare. Un altar apare pe unul dintre fragmentele de frescă descoperite la Phaistos, În timp ce pe părțile laterale ale unui sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este posibil să fi existat și unele fixe, construite pe structură isodomă, analoage celui care apare pictat pe o pyxis În steatit găsită la Cnossos. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tăișuri, pe care sunt așezate păsări. În sensul opus se mișcă niște bărbați care țin În brațe animale. Pe cealaltă latură, un cortegiu de femei conduse de un flautist se mișcă spre o figură feminină cu mâinile Întinse deasupra unui altar. În spatele altarului apare un pilastru având implantată o secure cu două tăișuri pe care este așezată o pasăre. Centrul scenei este ocupat de un taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care sunt așezate păsări. În sensul opus se mișcă niște bărbați care țin În brațe animale. Pe cealaltă latură, un cortegiu de femei conduse de un flautist se mișcă spre o figură feminină cu mâinile Întinse deasupra unui altar. În spatele altarului apare un pilastru având implantată o secure cu două tăișuri pe care este așezată o pasăre. Centrul scenei este ocupat de un taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-un vas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate pentru idoli și ofrande. Iată Însă că picturile parietale evocă figurile feminine cretane; iată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răsărit apoi civilizația greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au instalat alte populații, În grupuri mici, poate misterioșii dorieni (subcapitolul 3.1a). Dacă apoi nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doisprezece zei”, În acest caz Între ele se numără și Charisxe "Charis", Herakles și Amphitritexe "Amphitrite", având-o, În plus, pe Afrodita ca de a treisprezecea zeitate (Pausanias, V, 11, 8). În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu-și de altarul celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu-și de altarul celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi constituit un grup imutabil, mai mult decât zeitățile care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi constituit un grup imutabil, mai mult decât zeitățile care, adunate, erau mereu aceleași, orientate aici spre o funcție colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau osemintele unui erou, altarul pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul - dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii Își codificau propria identitate, pentru a se distinge nu numai de barbari, dar și de locuitorii celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exprima o ordonare a spațiului fizic (subcapitolul 2.2). Aceasta era o modalitate de a reprezenta și orândui spațiul și timpul asupra cărora cetatea pretindea să exercite un control absolut. În acest sens, cultul adus celor doisprezece zei pe un altar comun În agora din Atenaxe "Atena", dacă admitem că În ei trebuie recunoscute cele douăsprezece luni ale anului sau semnele zodiacului, poate apărea ca un mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor două dimensiuni. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile reprezentau pentru femei și un moment de evadare din rolul pe care Îl Îndeplineau În cetate, deși era un moment circumscris și limitat la timpul sărbătorii. Thesmophoriile, ca și aloele, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și la Cos; În schimb, la Mykonos, ca boulèus, primește jertfe Împreună cu Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora". Hestiaxe "Hestia", inima și vatra casei, devine centrul și vatra polisului. Templul ei se transformă Într-un soi de arhivă publică, iar altarul ei se află În centrul cetății. Introduși În polis, zeii se integrează și Împart cu ceilalți cetățeni spațiul urban, politizându-se și ei. Pe altarul Hestiei erau invocate legile 1, iar la Atenaxe "Atena" Zeusxe "Zeus" Agoràios veghea asupra adunărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centrul și vatra polisului. Templul ei se transformă Într-un soi de arhivă publică, iar altarul ei se află În centrul cetății. Introduși În polis, zeii se integrează și Împart cu ceilalți cetățeni spațiul urban, politizându-se și ei. Pe altarul Hestiei erau invocate legile 1, iar la Atenaxe "Atena" Zeusxe "Zeus" Agoràios veghea asupra adunărilor orășenești, deschise de obicei printr-un sacrificiu, În timp Zeus Boulàios și Atena Boulàia vegheau asupra lucrărilor sfatului, Bulè. Templele Însele deveneau locuri menite exercițiului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimb, jertfa pentru zeii olimpieni. Și victimele contribuiau la deosebirea destinatarilor, fiindcă erau de culoare Închisă pentru zeii infernali, deschisă pentru zeii olimpieni. Apoi, dimensiunile cultuale ale zeilor și eroilor erau definite și de locurile destinate operațiunii și de formele altarelor care se găseau În aceste locuri: pentru zei, un bomòs Înalt de piatră, În spațiile situate În fața templelor; pentru eroi o eshàra joasă, sau un bòthrhos, o groapă pentru sacrificii În Împrejurimile mormântului. În realitate Însă, această distincție nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrificiale În cultul eroilor, al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]