11,066 matches
-
cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua aceea, când mama era aplecată asupra unei crătiți aburinde în bucătărie, iar patul fetiței, care mergea de-acum în picioare, era plasat pe undeva între tocurile ușii. Numai un moment însă i-a dispărut de sub ochi și doar a mai apucat să o smucească în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
adolescență, până azi, un fel de exercițiu, cum să zic, etic. Mi-era rușine la cea mai mică adiere de abatere de ochii mei care mă priveau în ochi. La cămin nu aveam decât oglinda din dreptul chiuvetei. Dacă mă aplecam peste chiuvetă, îmi vedeam aproape tot capul. Dacă puneam un scaun, îmi vedeam doar o parte din corp. Niciodată picioarele. Femeia în fața oglinzii era un text pe care îl scrisese prozatoarea mea preferată prin anii ’20. Mi-ar fi plăcut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima în dinți, s-a aplecat și a pus mîna pe ea. Era mare cît capul lui și acoperită de o piele neagră și groasă, ca un cauciuc. Băiatul ar fi vrut să le ceară coada, că tot vedea că nu le trebuie, dar i-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin vis niște oameni care se strîng în jurul lui, se apleacă și îl cercetează curioși. Fălci Visul ăsta cu mine transformat în delfin este foarte curios, cu atît mai mult cu cît acum, cînd sînt mare, am probleme cu rechinii (nu știu cît ține de legendă, dar în copilărie auzeam de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
procedeul folosit, este incorect. Nu-i consider învățători de elită pe cei care obțin rezultate foarte bune, lucrând numai cu copii aleși. Regretatul învățător emerit Gh. Sireteanu în îndelungata sa carieră de dascăl nu a lăsat nici un elev repetent. Se apleca cu înțelegere și răbdare asupra fiecărui copil care întâmpina dificultăți în învățare, își sacrifica după-amiezile pentru a lucra cu aceștia, îi ajuta să progreseze fiecare în ritmul său, încurajându-i și dându-le, astfel, aripi pentru învățătură în treptele următoare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
confirmându-se adevărul că ea, lecția, este un conglomerat de componente care se succed, se întrepătrund, se intercondiționează și se sistematizează într-un întreg. Dar nu asupra structurii complexe și varietății tipologice ale lecției își propune Dumitru Dascălu să se aplece. Aceste aspecte importante ale procesului didactic sunt tratate, mai tradițional sau mai modern, în toate manualele sau cursurile de metodică, aflându-se la îndemâna celor ce doresc să se informeze sau să și le reamintească. Îi revin în memorie cuvintele lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare, prin mișcarea sa, prin frumusețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-o asupra nobilului călător. Astfel, în afară de biserici, turnuri, ziduri și citadele, ceea ce dădea pe atunci Iașului farmecul descris de prințul de Ligne sunt palatele și casele acestora, cu zidurile grele ce le împrejmuiau, apoi străzile umbrite de arbori ce se aplecau peste ziduri, fântânile și cișmelele pe la răspântii, hanurile pline de zgomot, de cai, de care, de rădvane, de mărfuri, de călători veniți de prin alte târguri sau din alte țări. Aspectele acestea nu mai sunt; cele mai multe din casele boierești au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O frază de dânșii inventată, ca prin a ei putere să vă aplece-n jug..." Un socialist care se respecta nu numai că n-ar fi intrat în vreo biserică, dar ar fi crezut că lipsește de la principalele sale îndatoriri dacă n-ar fi proclamat în mod vizibil ateizmul său și nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de scădere în care trăim nu va putea dura mult timp, că mișcările obscurantiste care tulbură trista existență a generației actuale vor trece și ele. Întrezărind un Iași nou, în care o tinerime cu suflet nou și proaspăt se va apleca din nou cu zâmbet asupra acelui bun prieten al omului care e cartea, odată și odată, nu prea departe, acest nou Phoenix "își va mai împrăștia, cu aripi nouă", cenușa". * Dacă Iașul ar fi rămas capitală... Am denatura adevărul dac-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
profesori, cât de frumoase erau desenele sau picturile mele, iar cineva chiar mi-a prezis că o să ajung un pictor mare. Cu toate astea, lăsând la o parte proporțiile, combinațiile savante de culori, și toată teoria artei, m-am aplecat asupra picturii naive, de care m-am îndrăgostit, ca fiind cel mai aproape de mine. E greu să spun de ce fac artă pictură naivă ... dar ce e sigur, este faptul că atât cât voi trăi, nu mă voi despărți niciodată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Naiva e în picioare!”, urmată de un ropot de râs. Unui singur tablou care prezenta o grafică i s-a crăpat sticla, în rest nimic nu au pățit micile capodopere, ce recunoscuseră în final că Arta naivă e mai presus, aplecându-se la pământ, rămânând în acea poziție fața de rivala lor. Alba Iulia 1999 Totul a rămas așa la cerința domnului Comșa, invitându-ne pe toți la masa festivă unde avea să continue a doua parte a minunatei seri de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu cataramă, împletiți și ascuțiti la vârf, și cum i se agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul, ridicânduse pe vârfuri. Și toată lumea îi felicită, bucuroasă că participă la această celebrare a obscenității cu bani mulți, iar televiziunile ne prezintă pe larg episodul, filmând din toate unghiurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din nou spre fața copilului, aceasta se albăstrește. Și încă o dată. Capul copilului este smucit în spate. Și puștiul rânjește. Femeia se îndreaptă spre scenă, către un domn în geacă portocalie. Acesta o observă, ia sulul de hârtie, apoi se apleacă șii întinde mâna. Femeia îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită în spate, spre scenă, apoi din nou spre femeie. Apoi, mâna zvâcnește spre fața unui copil din apropiere. Capul copilului se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dafin alb mă ajută să-mi dau seama că firul Ariadnei duce spre adevărurile concrete ale vieții. Bărbatul Între două vîrste pe care l-am văzut de cîteva zile pe dig străbate acum Încet, cu opriri, fîșia de plajă. Se apleacă din cînd În cînd, ia de jos o piatră și o aruncă absent În apă. Aseară l-am auzit fără voie mărturisind unui prieten o decepție recentă: „Nu pot trăi fără dragoste. Mi-am pus inima pe această carte. Am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lași zgomotul apei să te lovească, să te umple ca pe un burete, pînă ce nul devine sunet, timp sonor, apoi tu Însuți Începi să fii puțin abstract și te gîndești dacă rîul respectiv nu curge cumva după moartea ta... Aplecat deasupra fîntînii unde Își contempla chipul, Narcis n-a mai văzut decît singurătatea lui și nimic din frumusețea pe care ar fi descoperit-o ridicînd pur și simplu privirea. Eroarea aceasta l-a pierdut. Nefericitul fiu al regelui Cephisus și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce crește. Deasupra apei, dansul negru al melancoliei strînge tot mai mult cercul În jurul său... El Însuși stă ca un străin În fața sa. E un Sisif care suie muntele căutîndu-se, dar va trebui să coboare ca și Sisif. Dacă se apleacă să-l atingă, obrazul din apă dispare, dovadă că s-a transformat pe sine Însuși Într-o himeră. FÎntîna este muntele său, iar propria sa imagine stînca sa. Își va Împinge această imagine spre un punct unde speră că se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a produs și un alt echivoc. Este În același timp sfinx și Oedip, un sfinx pe care nu-l mai satisface răspunsul „Eu Însumi” pentru că sfinxul din apă pretinde că acesta e și numele lui, nu numai numele lui Oedip aplecat deasupra fîntînii. E unul din acele cazuri disperate cînd Oedip nu va mai avea la Îndemînă răspunsul invincibil care l-a ajutat În fața sfinxului. De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste. A gustat din nefericirea de a descoperi neantul În propria-i ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste. A gustat din nefericirea de a descoperi neantul În propria-i ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din picturile Renașterii n-ar fi fost cu putință, desigur, fără ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul ei o reține, după cum nici obrazul Îndreptat către viitor nu se poate apleca să atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă e formă de captivitate. Consecința obrazului dublu este această paralizie, arătîndu-ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul ei o reține, după cum nici obrazul Îndreptat către viitor nu se poate apleca să atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă e formă de captivitate. Consecința obrazului dublu este această paralizie, arătîndu-ne că nu putem avea o dublă credință. Nu putem În același timp să surîdem ca zeii și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au așteptat ca Oedip să creadă În acest cuvînt și să-l rostească. Pentru ei omul nu e decît o jucărie În mîna destinului. Și iată că a apărut deodată un tînăr bine legat, sigur pe el, care s-a aplecat spre sfinx și a rostit cuvîntul ca și cum ar fi pronunțat numele stăpînului Olimpului. Zeii n-au uitat mîndria acelui drumeț. Și știu că memoria Îl ține drept și demn...) În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În cenușa abia răcită și dormeau. Încă nu știam atunci că ele semănau cu zeii. Și dacă nu știam, eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de Împărații romani de după Marc Aureliu care, persecutați de nesiguranță, se aplecau cu violență sa epuizeze prezentul de toate voluptățile posibile. Și de ce m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]