13,008 matches
-
unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soțului, uneori și cea a fiului Zeiței Mamă, care e în același timp șeful de trib și preotul comunității. Cercetările arheologice au relevat practicarea inițială a sacrificiilor cultice chiar în incinta complexelor de locuit. Sanctuarul destinat Zeiței Mamă era vatra, după cum se poate deduce din ornamentica cuptoarelor găsite la Sofia-Slatina și în tell-ul Azmak. Îndeosebi triunghiul și rombul sunt simbolurile acestei
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
cu orașele Oberhausen și Mülheim an der Ruhr, în sud cu orașul Ratingen din districtul Mettmann, cu Düsseldorf, Meerbusch din districtul Rhein-Kreis Neuss și orașul Krefeld. Duisburg-Mitte Aceste sectoare se subîmpart la rândul lor în 46 de cartiere. Prin săpăturile arheologice s-au descoperit urme ale civilizației romane prin întărituri, fortărețe care asigurau legiunilor romane traversarea Rinului. "Piața veche" era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
este un oraș din regiunea administrativă Franconia Superioară, landul Bavaria, Germania. Împrejurimile ului au fost acoperite de păduri virgine, neprielnice colonizării oamenilor, în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
Cercetări arheologice recente au arătat ca unele triburi trăiau încă din vremuri străvechi, cu 10 000 de ani î. Hr., pe litoralul sudic al Marii Caspice, una dintre puținele regiuni ferite de efectele glaciațiunii cuaternare. Ei au fost, probabil, primii oameni din care
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
Razgrad, în nord-estul Bulgariei. Daosdava, „Cetatea lupilor”, a fost probabil capitala geților pe vremea lui Dromihete. Vestigiile acestui oraș neobișnuit de mare, întins pe 140 coline, au fost descoperite în Sveštari în apropiere de Isperich (regiunea Razgrad în Bulgaria). Săpăturile arheologice în incinta sa au scos la lumina zilei atât monumente megalitice cât și vestigiile unei așezări inițial deschise, care a fost apoi fortificată și a cunoscut perioade de înflorire în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. și în decursul
Mormântul tracic de la Sveștari () [Corola-website/Science/304422_a_305751]
-
localitatea Wagram ce a servit drept cartier general arhiducelui Carol. Biserica din această din urmă localitate a servit și ca punct de observație pentru trupele austriece, în timpul bătăliei. În localitatea Obersiebenbrunn s-a descoperit în anul 2004, în timpul unor căutari arheologice de altă natură, o groapă comună franceză, în care au fost îngropați soldați ai regimentului 64 infanterie. Comuna a așezat cu acea ocazie un monument pe acel loc, cu inscripția "Franzosen-Friedhof 1809".
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
bulgar pe acest loc, estimările fondării sale variază între începutul sec. 11 și sfârșitul sec. 13; era vorba de un avanpost la granița dintre Bulgaria și triburile Finnic. O altă întrebare este unde a fost construită inițial această citadelă. Săpăturile arheologice au dovedit existența unei așezări urbane în trei părți ale orașului modern: Kremlin, Bișbalta (pe locul actualei mănăstiri Zilantaw) și lângă Lacul Qaban. Cele mai vechi dovezi sunt cele din Kremlin, care au fost datate ca fiind din sec. 11
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
de ("Biełastok", pronunțat ), idiș: ביאַליסטאָק ("Bialistok", "Bjalistok"), , ("Balstogė") și . Lingvistul A. P. Nepokupnîi sugerează că numele provine din sudoviană. Denumirile cu sufixul -"stok" ca al doilea element al unui hidronim sunt localizate în bazinul Narewului superior. Descoperirile arheologice arată că primele așezări din regiunea actualului Białystok au apărut în Epoca Pietrei. Mormintele unor vechi locuitori ai zonei pot fi găsite în districtul Dojlidy. La începutul Epocii Fierului, o populație amestecată formată din prusaci, iotvingi și populații ale culturii
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor, evul mediu. În apropierea actualului oraș, în punctul numit "La Vii" (la 2 km spre nord) au fost descoperite
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscută a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criș, Gumelnița, Coțofeni, apoi din perioada bronzului și din epoca fierului. Bine
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân. Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de ""Io. Mircea I Basarab, voievodul Țării Românești, duce de Făgăraș și Almaș, comite
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
și fiii săi au trăit în Canaan, dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise, un stră-strănepot lui Iacov, care a condus israeliții înapoi în Canaan, în „Exodul”. Cel mai vechi artefact arheologic, care menționează cuvântul „Israel" este Stela lui Merneptah din Egiptul antic (datată la sfârșitul secolului al 13-lea î.en). Zona este, de asemenea, cunoscută sub numele de Țara Sfântă, fiind sfântă pentru toate religiile avraamice, inclusiv creștinism, iudaism, islam
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
demolate. Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare a bisericii. Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri, biserica fiind readusă la înfățișarea inițială. Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unor gropi în care se aflau osemintele oștenilor căzuți, înhumate fără o ordine anume. Deoarece craniile decedaților nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
bisericii s-a făcut la 22 mai 1895. Planurile de construcție aparțin renumitului arhitect Alexandru Orăscu, iar arhitectul diriginte al lucrărilor a fost Carol Beniș. Antreprenorul lucrărilor a fost Henri Guaracino. În parcul ce înconjoară catedrală se află un complex arheologic în care sunt identificate elemente ale vechiului oraș Tomis. Construcția, în stil neobizantin, din cărămidă presată, impune prin monumentalitatea fațadei și prin turnul înalt de 35 m. Pictură este refăcuta în 1959-1961, de către Gheorghe Popescu și Niculina Dona- Delavrancea, frescele
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
Preistoria este acea porțiune din trecutul uman care precede documentele scrise și poate fi cunoscută doar prin cercetarea arheologică. Era preistorică în Japonia începe în epoca pleistocen (era glaciară), când grupuri umane de pe continentul asiatic au ocupat pentru prima dată arhipelagul japonez, și durează până în primele secole ale erei noastre, când fapte din Japonia au început a fi menționate
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
au început a fi menționate de către istoricii dinastiilor chineze. Perioadele pe care arheologii le folosesc, în mod tradițional, pentru a diviza istoria Japoniei, sunt subdiviziuni arbitrare ale trecutului țării, limitele acestor perioade fiind în mod frecvent schimbate de noile descoperiri arheologice. Perioada paleolitică (kyusekki jidai), numită de asemenea perioada preceramică, este caracterizată prin rămășițe materiale, în special unelte formate prin cioplirea pietrelor, datând dinainte de anul 10.000 î.e.n. În literatura de specialitate există o mare controversă referitoare la data când această
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
rând, ordonarea cronologică a rămășițelor din paleoliticul japonez se bazează pe informații referitoare la stratificația solului. În al doilea rând, schimbările climei și scăderea nivelului mării au alterat în mod dramatic aspectul și forma țării, fiind necesară astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului târziu, insula Hokkaido (nordul Japoniei) era o continuare a câmpiei cu climă rece a Siberiei; pe când schimbarea climei era mai puțin simțită în sudul Japoniei. Scăderea nivelului mării a expus recifurile de pe coastele de vest ale
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
paleoliticului, sfere de cultură separate. Primele artefacte ale paleoliticului japonez au fost descoperite pentru prima dată de către arheologul amator Aizawa Tadahiro, în anul 1946. Începând cu această dată, în Japonia au fost descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite câteva rămășițe arheologice care aduc noi elemente referitoare la această perioadă. Câteva situri au păstrat unelte din os sau
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
Începând cu această dată, în Japonia au fost descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite câteva rămășițe arheologice care aduc noi elemente referitoare la această perioadă. Câteva situri au păstrat unelte din os sau rămășițe animale care pot ajuta la reconstruirea peisajului paleolitic, dar cu toate acestea se cunoaște prea puțin despre modul de viață al locuitorilor arhipelagului
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
asimilare cu cele de pe continentul asiatic. Rămășițele paleoliticului târziu (cca. 28.000 - cca. 10.000 î.e.n.) sunt în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după anul 28.000 î.e.n., se observă o creștere rapidă a numărului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatră din nordul Japoniei sunt fabricate folosind o nouă tehnică de șlefuire, bazată pe folosirea uneltelor ascuțite, asemănătoare celor folosite de către oamenii din Eurasia, în paleolitic. Însă mici diferențe există în tehnica de prelucrare a
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
iar asemănările între artefacte sugerează că Japonia de sud a avut contacte cu zonele ce azi desemnează China de nord și Manciuria. În mod evident, a avut loc și o dezvoltare independentă de influențele exterioare, iar relativa sărăcie de date arheologice pentru regiunile continentale face dificil studiul asemănărilor dintre rămășițele materiale din arhipelag și cele de pe continent. Dacă înrudirea culturilor din paleoliticul japonez este neclară, tot la fel de puține lucruri se pot spune și despre modul de viață al oamenilor din această
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
actual al Japoniei. Oamenii din paleolitic probabil au ocupat zone întinse pe coastele Japoniei, expuse de scăderea nivelului mării în timpul ultimei perioade din pleistocen. Oricum, nivelul de astăzi al mării a inundat aceste zone, rezumând accesul cercetătorilor numai la culturile arheologice care au supraviețuit până astăzi în zonele de câmpie și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
din Siberia ori Polinezia. Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. - cca. 300 e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia o amploare deosebită, culminând cu apariția primelor forme de organizare politică în unele zone ale arhipelagului. Perioada a fost numită după situl arheologic din Tokyo, unde au fost descoperite pentru prima oară produsele olăritului japonez realizate cu roata olarului. Această perioadă este urmată de perioada Kofun sau Yamato (cca. 300-700), trecându-se astfel într-o nouă perioadă a istoriei, protoistoria. Apoximativ în anul
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
și a fost încoronat la 6 iulie 1483. A murit pe câmpul de luptă în Bătălia de la Bosworth și rămășițele sale s-au pierdut timp de peste cinci secole, fiind regăsite la începutul secolului al XXI-lea. În 2012, o săpătură arheologică a fost realizată în site-ul ocupat odată de Greyfriars, Leicester. Universitatea din Leicester a confirmat la 4 februarie 2013, că scheletul găsit în săpătură a aparținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, regelui Richard al III-lea. Concluzia s-a bazat
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]