10,860 matches
-
poemului, aceasta este alternanța discursului, nestatornicia poetului În statornica lui tristețe. În Epistole, satire, fabule, tensiunea dintre cele două planuri aproape că dispare. Peisajul este eliminat (afară de o critică a peisajului pastoral În Epistola către Ion CÎmpineanu), elementele sensibile rămîn ascunse, fantezia caută alte mijloace pentru a personifica o idee. Din punctul de vedere al analizei noastre, ele nu oferă prea multe șanse. Obiectul intim este o abstracțiune, spațiul securizant nu apare pentru că spiritul creator se confruntă, acum, nu cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă bucuria scrisului se exprimă cu discreție, trebuie să citești cu atenție propozițiile pline de vaiete și suspine pentru a deduce, totuși, gîndul ascuns al așteptării, pregătirea discretă pentru o sărbătoare fără fast. Poeziile, proza, scrisorile sînt pline de referințe la starea vremii. Oriunde s-ar găsi, acasă (la Mircești) sau În Franța, Italia, Alecsandri dă referințe despre timpul, Îndeosebi despre timpul rău, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul ei pămînt, Cu-a sale mari vîrtejuri de colb ce zboară În vînt. De mii de ani În sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț În fior. Acolo floarea naște și moare-n primăvară, Acolo pere umbra În zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au pierit...” dar intuiția se oprește aici: poetul nu produce concepte, n-are sentimentul limitelor, nu c un pasionat rece. Să mai spunem o dată că În privința plăcerii sexuale poetul român e, În genere, discret. Iatacul este un loc de plăceri ascunse. Erotismul se consumă, de regulă, În priviri sau se oprește, cum sugerează Heliade, la un sacru „baciu”: „Un baciu! și iar altul...” La Alecsandri (prin poezia populară) și la Eminescu (printr-o filozofie de tip naturist), aventura erotică se termină
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a peisajului (spațiului) erotic. Vom vedea de Îndată În ce chip. S-a spus că poezia Văcăreștilor, a lui Conachi este o poezie de iatac și faptul este, pînă la un punct, adevărat. Iatacul este centrul galaxiei Eros. Femeia stă ascunsă În gineceu și bărbatul aspiră să pătrundă, prin curtenie, probe de devotament și jertfe corupătoare În acest spațiu. Însă, nereușind totdeauna, recurge la tactica exilului: abandonează lupta, fuge de pe cîmpul de bătălie. O posibilitate, În fond, de a Înnoi obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a cîrti. Autorul Povestei vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile lui au, uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
concretului fenomenal la fel de fidel ca artele plastice, literatura (artă a cuvântului prin excelență) se vedea sancționată drastic pe motiv că nu e capabilă să exprime, precum muzica, toate nuanțele sufletului omenesc, și cu atât mai puțin inconștientul (tezaur de "imagini ascunse"). În acest context nefavorabil, apariția unui scriitor de talia lui Proust a dovedit la modul eclatant că literatura, ieșind de sub tutela celorlalte arte (pictura, muzica), poate reînvia, uneori, din chiar propria ei cenușă (cuvântul e mai mult decât sunet și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine, diversitatea lăsând loc repetiției și clișeului). Drept urmare, dacă principiul mimetic-pictural guverna arta vechiului roman, îndatorată doar "memoriei voluntare", noul roman se revendică în schimb de la procedeul "muzical" al memoriei involuntare și de la o structură deschisă, dinamică, modelată de "imaginea ascunsă" a timpului îngropat în pagina scrisă. Trebuie precizat acum că, deși se numără printre primii exegeți care au semnalat amestecul de elemente bergsoniene și husserliene în romanul lui Proust 24, Camil Petrescu îl interpretează pe scriitorul francez numai prin grila
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu familiaritatea-i caracteristică, Lică, mahalagiul simpatic (similitudinea cu personajul din ciclul Halippilor nu-i doar onomastică), cu mustăcioara lui irezistibilă de erou de melodramă 68. Profitând de slăbiciunea femeii, ministrul încearcă să o domine psihologic și-i dezvăluie mobilul ascuns al comportamentului ei (iubirea pentru Bizu). Pozează chiar în victimă a frigidității soției, a cărei atitudine glacială, de "natură moartă" l-ar fi obligat să-și caute alinarea în altă parte. Mili rezistă totuși atacurilor și, cu ajutorul aliaților săi (bătrânul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
italiană de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966, ediția a II-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că, la Eminescu, "orice schimb de priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns, supraomenesc, al milei". Or, "mila și bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine mie redă-mă", nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Graiul lor de voie bună Nu l-am dat, și nici nepoții Nu l-au dat! Nu-l vor da! -------------------------------------graiul neamului = limba română vremuiască traiul = (să) treacă viața nestrămutați = statornici potop = prăpăd, dezastru panda = observare directă dintr-un loc ascuns vreme tulburata = peridoadă grea, dificilă ziua deșteptării = (aici) momentul în care strămoșii se eliberează de sclavie vifor = viscol, ninsoare însoțită de vânt puternic ispita = (aici) a pune la încercare pierzare = pieire, pierdere 74 ANEXĂ 6 PROIECT DIDACTIC Școală specială „C.
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Pe prima filă a cărții sale de debut stă scris: „orice înjurătură condensează o poveste”, formulă percutantă care implică descoperirea lumii din spatele replicilor, ceea ce se spune fiind rezultatul unei întâmplări nepovestite. Aceasta ar putea fi dimensiunea „surdă” a textului, povestirea ascunsă, care motivează felul de a vorbi al personajului și care dă unitate unei construcții narative aparent sincopate. În acord cu tendința generală din proza românească din preajma anului 2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a realismului, S. recuperează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
Diel / 55 Mitologia Marii Mame / 57 Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară / 63 Pachamama - o nouă mitologie New Age / 73 Ipostaze sociale ale sacrului contemporan / 79 Chipuri ale femeii ortodoxe. O interpretare sociologică / 93 Mitologii ascunse și manipulări politice / 99 Terorismul românesc - un fractal în spațiul Hilbert / 105 1. Preambul / 105 2. Ce este terorismul? / 106 3. Terorismul - un fractal în spațiul Hilbert / 108 4. Terorismul - opera unor grupări oculte din Armata Română / 112 5. KGB
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
la ediția a doua a menționatei lucrări. Chipuri ale femeii ortodoxe este un text care a prefațat inedita și importanta cercetare sociologică a Feliciei Cordoneanu, Condiția socială a femeii în ortodoxia actuală românească (Editura Lumen, Iași, 2012, pp. 13-17). Mitologii ascunse și manipulări politice a avut același destin, de prefață la una dintre puținele (și foarte bunele) cărți de pe piața românească ce tratează tema mitologiilor camuflate în...benzile desenate. Este vorba de lucrarea lui Gelu Teampău, Mit și bandă desenată (Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit cu ,,învierea etică în timpul vieții" sau cu tema ,,redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia lui Paul Diel, mesajul central al Noului Testament. Personajul principal al acestei complexe transformări este, bineînțeles, Iisus Hristos. În cartea de față, el joacă un rol cu totul special. ,, Fapt unic în istoria mitologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe certitudini și opțiuni binare. Autoarea cărții pune în evidență - cu deplină îndreptățire - libertatea femeii de a alege, de a-și asuma (sau nu) un rol și un statut social, cu toate consecințele ce decurg de aici. De inlocuit! Mitologii ascunse și manipulări politice Cartea lui Gelu Teampău are un titlu cu adevărat sugestiv: Mit și bandă desenată 90. Abordează o temă inedită, realmente interesantă în peisajul lumii culturale românești. O asemenea temă îmbină eficient filologia cu filosofia, antropologia cu istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
remarcă un alt fapt. Este vorba de insistența specială pe care Raportul o pune pe existența unui complot străin, în special sovietic. Faptul acesta ne lasă să înțelegem că un alt public-țintă al documentului SRI ar fi chiar Occidentul. Scopul ascuns este acela de a-i recâștiga respectul prin "detașarea de sovietici", atitudine insistent afișată de instanțele românești. 12. "Agenturile străine", "posibilii teroriști" și scenariile diversiunii Teza complotului extern cu privire la evenimentele din 1989 și la implicarea "agenturilor străine" are o importantă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
restaurație. și din acest punct de vedere ne confruntăm cu două realități pretins sau pseudo europene. La nivel oficial, se acceptă și se adoptă formal norme, legi, principii efectiv europene, unele nu se poate nega foarte avansate. Dar cu intenția ascunsă fie de a nu le aplica niciodată, fie de a le interpreta, fie de a le restrânge prin legi mai mult sau mai puțin organice. preocuparea de bază este, ca totdeauna (cu un surâs larg, concesiv, cooperant), salvarea aparențelor, punerea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
întreaga structură a criticii sale, ci și obiectul și finalitatea ei. Instrumentul își creează, în acest caz, domeniul asupra căruia se exercită un spațiu de pătrundere nelimitat. Din care suprafețele sunt, bineînțeles, excluse. Pentru criticul preocupat întotdeauna doar de partea ascunsă, mai greu accesibilă a operei, o cantonare, fie și de moment, în locul comun sau într-un plan al evidenței, devine insuportabilă.[...] O altă calitate de prim ordin a criticii lui Lucian Raicu este marea disponibilitate a expresiei. Criticul are nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării bine intenționate dar nimicitoare ca efect, mai frecventă este graba apolitică. În acest sens, nemulțumirea universală față de producția literară nouă, reproșul dur, critica nimicitoare, pornesc din dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dar există și piedici peste care scriitorul nu a putut trece. (Ă). Există În Bijuterii de familie un personaj central, Marinică, omul care aprinde În satele din câmpia Dunării focul răscoalei, agitatorul care stârnește Într-o vâlvătaie, spuza ce mocnea ascunsă În sufletele țăranilor. Dar Marinică, așa cum a fost construit de autor, nu este un erou ci o fantomă, plutind prin paginile cărții. (Ă). Ce anume a vrut să spună Petru Dumitriu cu acest personaj? Este greu de răspuns, pentru că Marinică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poate nu tuturor - fanatismul e ușor de reperat - dar celor mai mulți: cărturari inteligenți, talentați, cu serioase contribuții ulterioare și actuale În cultura noastră. Ulterioare, adică de când? Încă nu știu. Dar bănuiesc că În această durată de viață, fața afișată și cea ascunsă, laterală, existau În majoritatea subiecților Încolonați și că, de la un moment dat „cauza” li s-a părut tot mai străină și mai goală de adevăr. Poate mă Înșel, dar dacă n-aș crede asta, n-aș mai fișa un rând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care o știam și eu, În fine, pentru că sper că peste 20 de ani aceste pagini să aibă cui să vorbească. Eliberați de complexe și de ascendențe, noii dascăli vor putea să discute firesc și despre aceste părți ocolite, ascunse. Bine-bine, dar ele nu sunt creative, sunt departe de a fi exemplare, sunt mai mult decât hilare, ba chiar plicticoase, prin proliferarea fără precedent a șablonului, a locului comun, a Îndrumătorului crâncen, Întunecat, veșnic vigilent ori dimpotrivă a veșnicului vesel-aed
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]