11,781 matches
-
generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai interesant a reacționat Grigorescu: mai întîi a rîs, apoi parcă trezit dintr-o buimăceală, și-a băgat arătătoarele în urechi și a făcut - teatral - o mișcare de scormonire, asemănătoare cu cea pe care o faci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo, ca să citez o lozincă, „Timpul de muncă reprezintă măsura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complicate”. Nu s-a rezumat la vorbe, ci chiar a plîns de-a binelea. În fine, ca o explicație a faptului că mi se confesează cu asemenea lucruri, mi-a făcut complimentul că eu sînt „Socratele” său. Am protestat: nu bănuiește cît mă împovărează uneori acest titlu! Dacă aș face muncă de îndrumare literară, aș pune, pe peretele din spatele meu, pentru cei nerăbdători să debuteze, ca să mă scutesc de repetiții, acest text de Nicolae Iorga (din O luptă literară), care e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin: „Cine vorbește prea mult dă de băut; cine vorbește prea puțin dă de bănuit!” Sporici a rîs și el, însă, după ce s-a terminat ședința, auzind pe cineva că o repetă, l-a caracterizat astfel pe autor: „Tipul are toate elementele să fie om întreg, dar nu e!” Am fost de acord cu aprecierea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nanianu. Avea, cu tot cu bocanci, vreo 50 de kile. Acum, după ce-a trecut la «cristale», a făcut burtică!” *Pe neanunțate, m-a vizitat la redacție bădița Vasile. Eram singur. Îl căutase mai întîi pe Leon, dar nu-l găsise sau (bănuia el) n-a vrut Artemiza, care a răspuns la telefon, să-i spună că e acasă. Avea nevoie de ceva bani, „cu împrumut”, nu mulți. Felul lui de a vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii; mă corectez însă imediat, cu spaimă de o atare slăbiciune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îți dai seama de îngustimea perspectivei care ne așteaptă”. Apoi, direct, mie: „Cel puțin nu mai zîmbi!...” *Privesc zbaterea unei viespi în geam. Încearcă să se elibereze, dar numai pe o porțiune îngustă. Geamul de alături e deschis. Viespea nu bănuiește însă această posibilitate de evadare. Uneori - „filosofez” - sîntem ca și ea: nu întrevedem decît o singură soluție, limitată, pășim pe o cale căreia îi zicem „rezonabilă”, cea a geamului închis. *Încă o „pompă” exagerată! Funeraliile unui director de IAS, bărbat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a publica acolo date despre cei din Fălticeni, ajunși oameni de seamă 255. Din câte Îmi amintesc, un farmacist de acolo este În prezent academician În America, la Chicago și a fost pe aici acum vreo 2 ani etc., etc. Bănuiesc că din familia Rojniță a fost și Dr. Rojniță 256, care a studiat la Paris, etc. Credeți că ar interesa pe cineva de acolo o istorie a medicinei din 254 Farmacistul Rossignon - familie originară din Alsacia, se numea Alfred. A
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
petrecut pe cine știe ce locuri și m-am așteptat să te Întorci vesel și plin de noi forțe pe care să le consumi, cu același entuziasm, ca și până acuma. La boală nici nu m-am gândit și nici n-am bănuit posibilă această pacoste. Bine că s-a terminat cu bine. Să o luăm de la capăt. Am stat trei ore la D-na M. Millo și am scotocit ce am mai putut și acuma să-ți dau rezultatul. Articolul „La moartea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să mai fac? Cu cele mai calde urări de sănătate ție și D-nei de la mine și soția mea. M. V. Pienescu 289 Cum nu m-ar fi interesat un fotoliu În care a stat marele actor Matei Millo?! Cine ar fi bănuit că mai aveam de stat doar câteva luni la „Galerie”, datorită „bunăvoinței” colegilor? Fiind la Suceava, nu mai puteam negocia În numele altei instituții și astfel, această piesă rarisimă, n-a mai ajuns la Fălticeni. Păcat! 789 21 Buc., 24/X
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ce mai lucrați? Omagiile mele pentru doamna dv. Salutări amicale, V.G. Popa 3 (Fălticeni), Sâmbătă, 13 oct. 1973 Signor Eugenio, Dl. Tempeanu mi-a trimis un pachet cu niște hârtii și a pus pentru mata un pliculeț cu niște medicamente, bănuiesc, prețioase. Mă roagă să le trimit „D-lui Dimitriu”. Ceea ce fac. Sunt f. ocupat. Că altfel v-aș fi chemat la o cafea și la olecuță de taifas spiritual. Mergeți mâini la Suceavă? Plecarea de aici e la ora 8
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că a fost mai bine așa, ca să nu fiu spin În ochii celor (sau celui), care s-au zeificat („autozeificat”, cum bine mi-a scris Turculeț) În „Anuarul festiv” al lui „N. Gane”, scos cu prilejul Centenarului și din cauza căruia, bănuiesc, că nu s-a serbat semicentenarul liceului No. 2583, deși acest lucru s-a făcut de absolut toate celelalte licee din Țară. Nu-i nimic, Însă: adevărul istoric nu poate fi Înăbușit. Voi găsi eu prilejul să scriu În altă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În diverse Împrejurări și cred că, față de domnia sa, am invocat argumentul sănătății precare, singurul pe care Îl admitea ca motiv pentru mutarea mea la Suceava. Părăseam Fălticenii În primăvara lui 1975, epuizat, bolnav de nervi, cu ficatul debilitat și nu bănuiam că la Muzeul Județean, era atât de mult de lucru! Tânjeam Însă după puțină liniște. Căutam un răgaz, ca să mă orientez Încotro s-o apuc. Sufletul meu Îndurerat, Învăluit de tristețe, rămăsese la „Galerie”, marea pasiune a vieții mele. Amintirea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În sensul dublării conducerii G.(aleriei)641. V.T. 76 8120, Buftea, 8 oct. 1976 Iubite domnule Dimitriu, Trimit scrisoarea lui Irimescu 642, care conține și un slab reproș (...)643. După această scrisoare, dânsul a fost și personal la Suceava, unde, bănuiesc, a intervenit și oral pe lângă cei În drept. De la dl. Prof. Jitariu nam căpătat Încă răspuns, dar sunt Încredințat, că va interveni și dânsul 644. 641 O serie de scrisori primite de la diverși prieteni și donatori din țară, careși exprimau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt asociat. Mi-ar fi plăcut să vă pun În legătură cu unii dintre ei. Trecând și prin Suceava (pelerinaj anual obligatoriu), v-am căutat și la domiciliul „civil” (dar nu erați), și la muzeu (bibliotecă), dar era În renovare sau așa ceva. Bănuisem că sunteți În concediu. Revin acum prin scris, reînoind dorința de a vă Întâlni, pt. o agapă de spirit (dacă-mi pot permite pretenția), dar nu știu cum să procedez pt. a vă putea aborda. Mai sunt În Fălticeni până la 24-25 august
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
putea să fie de rău augur. Unui conducător bun și drept de pildă, unui Ștefan cel Mare cred că nu îi era frică de propriul popor. Pentru omul apolitic din România, devine stânjenitor să se simtă atât de spionat și bănuit. Toată această procedură de verificare nu se poate face mai discret, sau tocmai asta doriți, să speriați poporul arătându-i cât de puternic sunteți? Este foarte bizar cum e posibil ca dvs., atât ca politician, ca om de știință și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Securitatea română, pe baza copiilor ce le sustrăsese din poștă, violând astfel convenția internațională a poștelor și telecomunicațiilor de la Geneva, nu au dus la aflarea autorilor apelului. Intrigată de acest insucces, Securitatea a trecut la presiuni asupra celor ce erau bănuiți că ar fi putut realiza acțiunea. Pe data de 12 aprilie 1982, colonelul Marcu, asistat de colonelul Dobre și de alți ofițeri ai Securității române, au anchetat timp de o zi întreagă pe Constantin Lucian, Proca Mircea și Naum Lucian
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe neașteptate. Izbise cu picioarele în ambalajele și cutiile ce-i stăteau în cale și cu grele cuvinte în Trofin pentru nereușita acestei reprezentații. Se urcase în mașină și în viteză a pornit primul. Suita în derută îi pierdu urma. Bănuiau totuși încotro plecase. Necondus de avangardă și necunoscând exact traseul, nu știau că va pătrunde la Apimondia printr-o intrare laterală, unde nu-l aștepta nimeni. Nici tu drapele, flori, urale și plecăciuni, ci niște necăjiți de muncitori ce roboteau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
engleză Oxford, în timp ce Elena Ceaușescu, care n-a avut nici colegi, nici profesori, a devenit om de știință la 50 de ani în momentul când soțul ei a devenit conducătorul partidului. Nimeni, nici măcar soțul și copii ei, n-ar fi bănuit în 1965 că Elena Ceaușescu va deveni savant de reputație internațională. Dar ce nu pot face puterea și vistieria statului! În 1965, Ceaușescu a preluat conducerea unei țări în plină ascensiune economică, fără datorii externe și cu un popor care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
înaintată tribunalului sector a fost aprobată, la care, firesc, acesta a făcut o criză de nervi și i-a spus câteva tăticului iubitor. Imediat ce toată această treabă a răsuflat la București, a fost desființată brusc mișcarea bridgistă din România, lumea bănuind că acesta a fost singurul mijloc, momentan, de pedepsire a fiului îndărătnic. Dar, oricare ar fi adevăratul motiv, încă unul din puținele lucruri bune rămase în nenorocita de Românie a fost distrus de nebunia și ticăloșia care au nenorocit Țara
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să mă lămurească. Am întrebat în stânga, în dreapta, dar absolut toți nu numai că nu mi-au răspuns, dar, din modul cum m-au privit, am putut înțelege că la asemenea întrebări nu se poate răspunde sau poate că m-au bănuit că aș fi vreun provocator. Atât s-au deprins să accepte orice fără a înțelege. Am văzut că au fost inaugurate cu mari manifestații, în aprobarea entuziastă a întregii asistențe: mai întâi, punerea în funcțiune a Canalului Dunăre-Marea Neagră, apoi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vreo trei ani încoace, s-a dovedit a fi prematură. Pe data de 6 iunie, după-amiază, am primit un telefon de la serviciul pașapoarte, fiind convocați de urgență pentru a doua zi dimineață, ora 8, la sediul din Nicolae Iorga. Deși bănuiam pentru ce vom fi chemați, am luat cu noi și cele 60 de kilograme de bagaj, în speranța că nu e ce bănuiam noi și că vom putea totuși face vama. S-a întâmplat exact ce ne era teamă. Ne-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiind convocați de urgență pentru a doua zi dimineață, ora 8, la sediul din Nicolae Iorga. Deși bănuiam pentru ce vom fi chemați, am luat cu noi și cele 60 de kilograme de bagaj, în speranța că nu e ce bănuiam noi și că vom putea totuși face vama. S-a întâmplat exact ce ne era teamă. Ne-au fost ridicate taloanele de ieșire din țară. Orice protest era zadarnic. Rațiuni superioare făceau ca plecarea noastră din ziua de 8 iunie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
30. Am și sărbătorit, Într-un grup de prieteni apropiați, cum se cuvenea, până târziu În noapte, neobișnuita carte poștală. Verdictul lui MRP părea să aibă, Între cei mai demult prezenți În literatură, o valoare mai mare decât aș fi bănuit. „Excepțional” și „prea talentat” fuseseră, ca un refren, cuvinte repetate de multe ori În seara aceea, pentru a le Întări pregnanța, dar și pentru a stimula umplerea paharelor. Mi-au rămas vii În memorie cuvintele Soniei Larian, spre sfârșitul agapei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
biografiei mele de scriitor. Așa a și fost... Revăd și azi masa lungă, grădina de vară bucureșteană, luminile, sticla de vin alb, ușor acrișor, rochia și râsul Julietei, zâmbetul lui Bernard, tăcerea afectuoasă a lui Rubin, entuziasmul lui Jenică. Nu bănuiam atunci deloc că vor exista succese viitoare, nici că voi pribegi departe. În ciuda unor secvențe aparent mai spectaculoase și cu nume mai sonore- MacArthur, Guggenheim, Nonino -, cartea poștală de la Vălenii de Munte avea să-și păstreze, Într-adevăr, iradierea. * MRP
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]