13,186 matches
-
ungur. Așa încât, jucând șah, bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l însoțesc ca să-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi să detectezi aceste cuvinte strecurate printre altele care nu sunt pentru tine“1. Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei călătorii cu trenul de seară, cerul avea culoarea abrupt-stridentă, de neasemuit, a crepusculului. Luna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig - König“ o rimă încă de când mergeam cu vacile la păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima și regele din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă la oraș, în derâdere. La gimnaziu a trebuit să tocim pe de rost, luni în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
despre care nu știai nimic, nici măcar dacă mai sunt în viață. Pentru că eram obligată să-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat și m-au tuns chilugă Mai există două chestiuni importante care au de-a face cu regele: Bunicul nu și-a mai pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-a dat-o bunicul cu mine, n-am învățat să joc șah niciodată. Bunicul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
două chestiuni importante care au de-a face cu regele: Bunicul nu și-a mai pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-a dat-o bunicul cu mine, n-am învățat să joc șah niciodată. Bunicul a început să se-ndoiască de facultățile mele mintale, iar eu nu m-am străduit să-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Bunicul nu și-a mai pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-a dat-o bunicul cu mine, n-am învățat să joc șah niciodată. Bunicul a început să se-ndoiască de facultățile mele mintale, iar eu nu m-am străduit să-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-mi plăcea de rege. Despre așa ceva s-ar putea zice
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru un copil care nu știe de ce este al acestor părinți, câtă vreme tatăl e prea beat pentru a-i fi tată, iar mama suferă atât de tare din cauza acestei beții încât pentru ea copilul devine o chestiune secundară. Iar bunicul și bunica au trebuit să-și ducă fiecare singur, el - chitanțierele și ea - cartea de rugăciuni cu fotografia fiului căzut pe front. Îmi vine să cred că toți cei care trăiam în această casă țărănească ne frecam fără rost fiecare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din podea până-n tavan, cu grâu, orz și porumb. De pe la începutul verii și până toamna târziu, camioanele soseau încărcate pe poarta din spate și plecau goale pe poarta din față a gospodăriei. După ce socialismul a încheiat cu desproprietărirea „clasei exploatatoare“, bunicul meu - cândva un negustor de cereale cunoscut până la Viena - a rămas sărac lipit, atât de sărac că nu mai avea bani nici de frizer. Nu i-au lăsat decât chitanțierele pe care apucase să și le comande dinainte și care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici de frizer. Nu i-au lăsat decât chitanțierele pe care apucase să și le comande dinainte și care i-ar mai fi ajuns pentru încă zece ani de comerț cu cereale - iar ele umpleau o ladă mare. Astfel umilit, bunicul a început să treacă toate mărunțișurile în rubricile din chitanțiere. „Ca să nu ruginesc la minte“, spunea el. De fapt, își căuta un sprijin în această practică ce-i consemna declinul. În confruntarea interioară cu prăbușirea lui își căuta demnitatea. Niciodată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în gând pentru a-mi asigura sprijinul lor de zi cu zi. Căci și în cazul meu, abia poeziile erau cele ce-mi confirmau tot mereu că viața nu-mi dăruiește nici o scăpare. Nimeni nu l-a putut convinge pe bunicul meu să lase naibii deoparte chitanțierele lui. Abia când am ajuns la oraș și mă obișnuisem să-mi spun în sinea mea poezii, am priceput că acele chitanțiere ale bunicului sunt nu rugăciunile, ci poeziile sale. Eventual daliile sale. Fiindcă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dăruiește nici o scăpare. Nimeni nu l-a putut convinge pe bunicul meu să lase naibii deoparte chitanțierele lui. Abia când am ajuns la oraș și mă obișnuisem să-mi spun în sinea mea poezii, am priceput că acele chitanțiere ale bunicului sunt nu rugăciunile, ci poeziile sale. Eventual daliile sale. Fiindcă se nimerise să mă apropii de plante pe când mai eram copil în sat, am continuat șimai târziu, la oraș, să le atribui plantelor diverse intenții. Ostili precum porumbul la sat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea fiecare cu rănile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cum poftea“2. și mai departe în text scrie: „Azi ascultă iarba când vorbesc despre iubire. Am senzația că acest cuvânt nu este sincer nici față de sine“3. Capul ras chilug al mamei, beția unui tată, sicriul-acordeon al bunicii, chitanțierele bunicului, fețele daliei, trădarea unei prietene, frumusețea cu două tăișuri a buruienilor de cimitir - la urma urmei, pe toate le-ai putea înlocui și cu alte exemple când vorbești despre viață. Dar și în acele altele ar continua să existe lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de-acolo. Astfel, pe drumul din casa de la sat spre lumea largă, am luat cu mine în geanta de vinilin cămașa de noapte a Ingăi Wenzel. Îmi amintesc bine cum a fost croită și cusută, ca și de toate artificiile bunicii care-au dus la acest model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios de scurtă dacă ar fi fost cusută la umeri. Ca să iasă mai lungă, bunica s-a gândit să-i pună bretele. Acestea au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Apoi mi-a șoptit la ureche și a strigat patru copii să vină la ea. M-a îndemnat să mă uit bine la ei, după care i-a trimis îndărăt la locurile lor. Mi-a dezvăluit apoi că părinții sau bunicii celor patru aveau funcții importante. Unul dintre copii era chiar nepotul secretarului de partid în persoană. Aici e nevoie de multă băgare de seamă, mi-a mai zis directoarea. Băiatul nu suportă să fie contrazis, orișice-ar face va trebui
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul fricii mi se încuibase în creier. Toți din familia mea erau vătămați. Bunicii, considerați „exploatatori“, fuseseră desproprietăriți de ogorul lor și de prăvălia de coloniale. Peste noapte, unul dintre oamenii cei mai înstăriți din ținutajunsese să nu mai aibă nici cu ce să plătească frizerul. Fiul lui căzuse în război. Fiica lui, mamamea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce să plătească frizerul. Fiul lui căzuse în război. Fiica lui, mamamea, fusese deportată cinci ani într-un lagăr de muncă forțată din Uniunea Sovietică, unde văzuse moartea cu ochii sub chipul înfometării și degerării. Tatăl meu supraviețuise războiului. Da, bunicul tot murmura vorbe în barbă la orice treabă făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în ciuda celor trei sute de ani trecuți de la stabilirea familiei mele pe acele meleaguri - un musafir născut în patria românilor. Era un cinism că la interogatorii securistul îmi amintea că mănânc pâine românească. Căci familia mea posedase cândva multe câmpuri, iar bunicul, un negustor de cereale, fusese desproprietărit chiar de statul în numele căruia securistul mă interoga acum. Așadar mâncam pâine românească fiindcă familia mea fusese jefuită prin decret de stat și transformată în „conlocuitoare“ pentru a deveni o jucărie a ospitalității românești. Ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a dreptul ridicolă, și m-am simțit rușinată amintindu-mi de supușenia mea de odinioară în fața Cheii. Să-i știi originea nu putea însemna decât demontarea statutului ei deosebit, înscenat cu atât tupeu. Căci Cheia cerului era un dar făcut bunicului meu de Camera de Comerț din Viena. El fusese până la cel de-al doilea război mondial neguțător de cereale și făcea afaceri la Viena. Mi-a spus că nu mai știa prea bine pentru ce anume o primise. Iar când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cărți și vrând să plece acasă, a zărit-o atârnată pe perete și a exclamat: «Aoleo, da’ asta-i Cheia cerului»“. Inițial, Cheia fusese așadar o „cheie a grânelor“, oferită probabil pentru o recoltă foarte bună - a mai zis bunicul meu. Cheia nu era un lucru bun, pentru că nici cerul nu fusese niciodată un lucru bun. Posesorii Cheii o luau în stăpânire fiecare după mintea lui. În ciuda ieftinătății sale, ea tindea spre acest rol. Cheia grânelor nu semăna cu nici o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
suferinței de-a fi crescut, alături de alți cinci frați, departe tatăl întemnițat fără vină pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
precum cel biblic. Familia se mută la Craiova și la Romanești (tot în Oltenia), unde pierde, cu ocazia unor inundații, într-o singură zi, doi membri (bunica dinspre mamă și o fetiță), apoi e nevoită să revină la Grumăzești, la bunicii dinspre tată, unde, din cauza foametei cumplite din anul 1946, mai pierde un component și părăsește meleagul, cu destinația Gelu, în Banat, unde seceta nefiind atât de cumplită se întrevedeau speranțe, precare dar confirmate, de subzistență. Aici, unde prosperitatea localnicilor îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
are intuiția selecției și alternării episoadelor, terminate fiecare în suspans, ca într-un foileton din care aștepți cu nerăbdare continuarea, știe să releve drama fără a cădea în patetism excesiv și, mai presus de toate, știe să plăsmuiască personaje. Imaginea bunicului foarte bătrân care fură un cartof de sămânță pentru a împărți feliile fripte pe plită cu nepotul la fel de înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]