11,879 matches
-
și a intrat, aducând cu sine un pachet alb de mărimea unui coșciug mic, frumos legat ca o fundă de un roșu sângeriu. Selina are un set sutien-chilot de culoarea asta. Selina. Am planuri mari cu Selina. Deci, un alt cadou? — Comision, spuse el, îndreptându-și spatele. Chiar și în poziția asta relaxată, Felix părea să facă jogging. Luă bancnota, totuși, fața toi rămase ca un semn de întrebare. — E o hârtie mare, omule. Ești beat? mă întrebă el încântat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-l șterg de pe față. Numai că eu nu am știut niciodată că îl am, și atunci cum aș fi putut să-l șterg? — Ia-i, i-am spus eu. De fapt, nici nu sunt banii mei. Ia-i un cadou prietenei tale. Sau mamei. Ia-o-ncet, omule, îmi spuse Felix. Valiza neagră era pe pat lângă cutia albă. Am tras de panglică și am ridicat capacul și m-am auzit scoțând un țipăt ascuțit de furie și refuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am rămas în centrul camerei, spunându-mi, hopa, ia stai, ia stai așa. Dar printre ridurile mele se înghesuiseră câteva lacrimi bune și mă simțeam mai prost ca oricând. Totul mi-a venit dintr-o dată. O să-ți spun despre ce cadou era vorba și cred că mă vei înțelege. Nu era nici un bilet înăuntru, afară de o femeie de cauciuc, roșiatică, umedă, cu un zâmbet larg. Știi, s-a spus despre mine că nu-mi plac femeile. Ba îmi plac femeile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cartea aia, nu-i așa? — Ce carte? am întrebat eu, impresionat din nou de radarul de vrăjitoare al Selinei. — Cartea de pe noptiera ta. Aia la care citești prima pagină în fiecare noapte. — E bună. E bună. E un fel de cadou. — Cadou, pe dracu’. Pe bune, ce idei mai au unii despre ei înșiși. Privește lucrurile în față, spuse ea mai târziu. Maturizează-te, pentru numele lui Dumnezeu. Aș vedea de tine. Aș vedea de mine. M-aș îngriji de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aia, nu-i așa? — Ce carte? am întrebat eu, impresionat din nou de radarul de vrăjitoare al Selinei. — Cartea de pe noptiera ta. Aia la care citești prima pagină în fiecare noapte. — E bună. E bună. E un fel de cadou. — Cadou, pe dracu’. Pe bune, ce idei mai au unii despre ei înșiși. Privește lucrurile în față, spuse ea mai târziu. Maturizează-te, pentru numele lui Dumnezeu. Aș vedea de tine. Aș vedea de mine. M-aș îngriji de tine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi aminteam să le fi făcut Zăceam pur și simplu pe pat și beam. După o vreme am simțit ceea ce, fără îndoială, trebuie să fi simțit lady Diana în ziua nunții ei, când au început să sosească trenurile pline de cadouri din Commonwealth. Un set de pahare butucănoase, de sticlă groasă, o rogojină portocalie de proveniență iraniană și fabricație recentă, o chitară spaniolă și o pereche de castaniete, două tablouri în ulei (primul reprezentând cățeluși și pisoiași moțăind, al doilea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușurel. Banii sunt plini de forță, dar tu nu ai nici o putere. Mi se pare că, indiferent ce aș face pe lumea asta în care mă aflu, obțin din ce în ce mai mulți bani... * Și din ce în ce mai mult stres. Încă o dată, îți mulțumesc pentru cadou, am spus eu. Exact ceea ce-mi doream. — Încerc să te învăț ceva. N-ai înțeles? — Ce anume? — Multe lucruri. Compasiunea. Autocontrolul. Generozitatea spiritului. Respectul față de femeie. — Ia mai du-te și vezi-ți de treabă... Iisuse, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțeles, în fine, m-am prins. Okay, psihopatule, cât vrei? Cât mă costă să nu-ți bagi nasu’-n viața mea? — Greșit. Greșit. N-am nevoie de banii tăi. Și atunci, ce vrei? Vreau viața ta. — Încă o dată, mulțumesc pentru cadou, spuse ea. Cât se poate de frumos. — Ai citit-o? — Hă? Păi, nu chiar. Am citit nouă pagini în timpul zborului transatlantic, dar mi-a mai rămas destul. Am fost bolnav. Când ne putem vedea? — Ce faci toată ziua când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pizza cât roata carului dintr-un snack-bar mongolez și m-am întors cu taxiul la hotel. Apoi am cinat la Barbarigo, localul meu italian de aici. Mâine e o zi mare. Mă întâlnesc cu Martina, așa că am mult de citit. Cadoul Martinei se numea Ferma animalelor și era de George Orwell. Ai citit-o? E genul meu. Mi-am potrivit veioza și am înșirat țigările din pachet. Apoi am băut atât de multă cafea încât, în clipa în care am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-am scos carnetul de cecuri. Ei, hai. Unde vrei să ajungi refuzând o asemenea ofertă? Haide. Cumpără un cadou pentru prietena ta. Sau pentru mama ta. Fă-o. Hai, salvează-mi viața. — ... O s-o fac. — Mulțumesc, Martin. — Cu o condiție. — Ce? Să nu mă pomenesc că cecul n-are acoperire. — Cecul e bun, l-am asigurat eu în timp ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târziu ai luat-o de la cap. Sigur că da. Mi-a trecut repede. Mai târziu mi-am văzut de treabă fără nici o problemă. E un tip atât de bogat. Toată dimineața am făcut cumpărături. Am vrut să-ți iau un cadou. Simt că-ți sunt datoare. Ai fost atât de bun cu mine. Dar am încheiat turul de magazine cumpărând cadouri doar pentru tine. Uite. Nu e drăguț? Știu că-ți place doar alb sau negru, dar astea de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fără nici o problemă. E un tip atât de bogat. Toată dimineața am făcut cumpărături. Am vrut să-ți iau un cadou. Simt că-ți sunt datoare. Ai fost atât de bun cu mine. Dar am încheiat turul de magazine cumpărând cadouri doar pentru tine. Uite. Nu e drăguț? Știu că-ți place doar alb sau negru, dar astea de un roșu viu sunt cât se poate de bune. De obicei n-aș da atâția bani pe așa ceva. Și ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De obicei n-aș da atâția bani pe așa ceva. Și ăsta a fost tare scump. Se prinde între picioare. Știi, a costat o sută de dolari și e așa de mic. Abia dacă îl simți. Cântărește-l și tu. Sunt cadouri pentru mine. Dar puteai fi și pentru tine. Mă gândeam să le încerc pe toate. Aici. În apartamentul meu. O să cer să mi se aducă șampanie. Aș vrea să-ți ofer ceva care să-ți amintească de mine. Bronzul pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e la fel de fierbinte ca monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
16 ani, și cu gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vadă Pe toți copii cei cuminți. Sosește iar cu daruri multe Pentru iubiții săi copii Și-ar vrea din suflet să asculte Doar cântece și poeziii. Cu sania cea luminoasă Aleargă printre fulgi de nea Și intră-n fiecare casă Cadouri multe să ne dea Acum un an când a venit Să îmi aducă un cadou Cu dragoste i-am mulțumit Și-am spus că îl aștept din nou.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93446]
-
Și-ar vrea din suflet să asculte Doar cântece și poeziii. Cu sania cea luminoasă Aleargă printre fulgi de nea Și intră-n fiecare casă Cadouri multe să ne dea Acum un an când a venit Să îmi aducă un cadou Cu dragoste i-am mulțumit Și-am spus că îl aștept din nou.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93446]
-
pe Violeta și a admirat-o cu toată sinceritatea de care era capabil: de unde avea ea blugii ăia Levi’s? — Matei se pregătește să intre la școala aia de ofițeri de la Băneasa, i-a spus Încântată. El mi-a făcut cadou blugii ăștia și spray-ul Rexona. Așa că s-au despărțit buni prieteni, fiecare mulțumit că a scăpat de celălalt. Dar ce va fi vrut să Însemne această așa-zisă primă iubire, această inițiere În dezamăgire, care declanșase În el fierberea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tuciuriii Îl așteptau ca pe mântuitor, rupți de foame și gata să vândă păturile armatei române la piață, fără nici un complex. Așa că nici vorbă de „fobia podurilor“, fiindcă, În afară de sifilis, bietul de el venea din adolescență cu o malarie nemiloasă, cadou de la mizeria satului În care trăise și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-a marcat pe vecie, pentru că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nimic, a devenit brutal și a violat-o; În mai puțin de un minut terminase. „Asta a fost tot?“ parcă s-a Întrebat Ionela ușurată. Acum că erau prieteni, Lucian dispunea de ea ori de câte ori avea chef să Îi facă vreun cadou - la urma urmei erau tineri, iar ea Îi iertase brutalitatea de la prima Întâlnire, Îl dojenise astfel Încât să Îi Înmoaie inima și <citation author="unknown">„să-și ceară scuze În genunchi“</unknown>, așa se exprimase... Avea nevoie de acest odgon În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu și-a continuat exclamația ineptă, fiindcă ochii i s-au făcut cât cepele când ea și-a desfăcut picioarele de fildeș moale, iar el a fost impresionat astfel de faptul că ea nu avea chiloți și că un asemenea cadou nu Îi mai fusese dat de mult, să fie lăsat să creadă că el e stăpân peste poarta de trecere În lumea ideală, așa cum o concepea el. — Uite, a zis după câteva minute, trăgându-și fer moarul la pantaloni, uite
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
i-a răspuns În șoaptă Vasile. S-a ridicat din pat și a intrat În bucătărie parcă dansând, cu ochii În lacrimi, l-a luat În brațe pe taică-său și l-a pupat pe obraji. Nici nu știi ce cadou frumos mi-ai făcut, i-a zis. Taică-său s-a dat un pas Înapoi și l-a privit Îngândurat. — Îți bați joc de mine? — Te rog, tată, fii și tu mai... Cum să Îmi bat joc de tine? Eu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
avangardistă, trăind - ca și Marinetti - din capitalul simbolic al trecutului insurgent. Pentru „contimporani”, vizita academicianului futurist reprezenta o bună ocazie de promovare a culturii române în străinătate și, implicit, de legitimare externă a propriei activități. Iată, in extenso, chapeau-ul textului/cadoului marinettian, „Incendiul sondei din Moreni“, publicat în nr. 96-97-98 al revistei: „Prietenul nostru F.T. Marinetti, creatorul artei futuriste și marele animator al modernismului, trimite României prin numărul de față al Contimporanului semnul amintirei sale și al dragostei ce-i păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definitorii pentru ce va urma, cuvintele marinarului, spuse când a văzut că este din nou reales, „I-am ciuruit”. Și într adevăr de atunci ne-a tot ciuruit mereu și mereu. Dacă anul trecut, ne-am ales cu el drept cadou de Sfântul Nicolaie, anul acesta ne a pregătit un cadou substanțial, impozitarea pensiilor mai mari de 740 de lei și micșorarea concediului de maternitate de la doi ani la un an. Vai ce chiorchiojât se mai uită acest Sfânt Nicolaie la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]