13,496 matches
-
apucă să sară în lături, și se prăbuși pe parchet. Bubuitul, țipetele, cioburile scumpe împrăștiate pe covor, sperietura, uimirea - o, e dificil și aproape inutil de descris ce era în sufletul prințului! Însă nu putem să nu pomenim o senzație ciudată, care îl uluise chiar în clipa aceea și care i se limpezise brusc din învălmășeala tuturor senzațiilor lui tulburi și ciudate: nu de jenă, nu de scandal, nu de spaimă, nu de surpriză era uimit prințul, ci de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dificil și aproape inutil de descris ce era în sufletul prințului! Însă nu putem să nu pomenim o senzație ciudată, care îl uluise chiar în clipa aceea și care i se limpezise brusc din învălmășeala tuturor senzațiilor lui tulburi și ciudate: nu de jenă, nu de scandal, nu de spaimă, nu de surpriză era uimit prințul, ci de faptul că prorocirea se împlinise! Dar nu și-ar fi putut preciza ce era atât de palpitant în acest gând; simțea doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudat: în ochii ei nu era deloc ură, nici mânie; îl țintuia cu o privire speriată, dar plină de simpatie, în timp ce la ceilalți se uita cu ochi strălucitori... brusc, inima lui începu să suspine dulce. În sfârșit, cu o uimire ciudată, observă că toți s-au așezat pe scaune și chiar râd, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic! Încă un minut, și râsul luă amploare: râdeau de-acum privindu-l pe el, văzându-i muțenia încremenită, dar râdeau prietenește, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
compasiune pe care i-o arăta această fată; îi prinse mâna și i-o sărută. Vera se îmbujoră. — Ah, ce faceți, ce faceți? exclamă ea speriată, retrăgându-și iute mâna. Curând după aceea, ea plecă acasă, stăpânită de o tulburare ciudată. Printre altele, apucase să-i spună că tatăl ei, dis-de-dimineață, dăduse fuga la „răposat“, cum îl numea el pe general, să vadă dacă nu cumva acesta murise peste noapte și că, se zice, nu mai are mult de trăit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu, lui de Nastasia Filippovna îi era frică. Mai târziu, peste câteva zile, avea să-și aducă aminte că, în cursul acelor ceasuri febrile, aproape tot timpul i se năzăriseră ochii, privirea ei, îi auzise ca aievea vorbele, niște vorbe ciudate, cu toate că memoria lui reținuse prea puțin din zbuciumul acelor ore febrile și întristate. Abia de-și mai amintea, de pildă, că Vera îi adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De îndată ce caleașca plecă, ușa se deschise din nou și Rogojin, care îi aștepta, îi lăsă să intre și încuie ușa în urma lor. — În toată casa nu suntem decât noi patru, spuse el cu voce tare, aruncându-i prințului o privire ciudată. Chiar în prima cameră aștepta Nastasia Filippovna, îmbrăcată și ea simplu, toată în negru; se ridică în întâmpinarea lor, dar nu zâmbi și nici măcar nu-i întinse mâna prințului. Privirea ei sfredelitoare și neliniștită se îndreptă cu nerăbdare spre Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simțim că trebuie să ne mărginim la simpla expunere a faptelor, pe cât posibil fără explicații speciale, dintr-un motiv foarte simplu: pentru că noi înșine, în multe cazuri, întâmpinăm dificultăți în explicarea celor întâmplate. Avertismentul nostru îi va părea cititorului foarte ciudat și confuz: cum să povestești ceva despre care nu ți-ai format o idee clară, nici o părere personală? Ca să nu ne punem într-o postură și mai falsă, e mai bine să facem încercarea de a ne explica pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va consitui continuarea directă și imediată a narațiunii. Peste două săptămâni, adică de-acum la începutul lui iulie, și în decursul acestor două săptămâni, istoria eroului nostru, și mai ales ultima ispravă a acestei istorii, se transformă într-o anecdotă ciudată, foarte amuzantă, aproape incredibilă și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nuntă, că ea și nu prințul avusese ideea cu nunta; dar prințul acceptase nesilit de nimeni, chiar cu un aer distrat, de parcă i s-ar fi cerut ceva cât se poate de obișnuit. Avem în fața noastră foarte multe asemenea fapte ciudate, dar, oricât am apela la ele, nu numai că nu elucidează ci, după părerea noastră, chiar complică înțelegerea lucrurilor; totuși, vom mai da un exemplu. Astfel, știm cu siguranță că în cursul acestor două săptămâni prințul își petrecea zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când Varvara Ardalionovna dăduse fuga la Lizaveta Prokofievna, rămăsese singur cu Aglaia și avusese proasta inspirație să deschidă vorba despre dragostea lui; că, ascultându-l, deși era tristă și înlăcrimată, Aglaia izbucnise deodată în râs și-i pusese o întrebare ciudată: e în stare să-și ardă pe loc, la flacăra lumânării, un deget, demonstrându-și astfel dragostea? Gavrila Ardalionovici, se zice, fusese stupefiat de această propunere, se pierduse într-atât cu firea, pe față i se întipărise atâta nedumerire, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stânjenit și, căzând pe gânduri, recunoscu: „așa trebuia să fie“; apoi se interesă repede „unde au plecat“. Între timp, Evgheni Pavlovici îl observa cu atenție și toate acestea, adică repeziciunea întrebărilor, naivitatea lor, stânjeneala și în același timp sinceritatea cam ciudată, neliniștea și tulburarea, toate acestea, deci, îl mirară foarte mult. De altfel, îi povesti totul prințului, cu amabilitate și în amănunțime: acesta încă nu aflase multe lucruri și primea acum primul sol din casa Epancinilor. Evgheni Pavlovici îi confirmă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasia Filippovna s-a aflat din capul locului ceva convențional-democratic (folosesc această expresie ca să fiu mai concis), farmecul „problemei feminine“, ca să zic așa (și să fiu încă și mai concis). Îmi e cunoscută până în cele mai mici amănunte toată scena ciudată și scandaloasă care a avut loc la Nastasia Filippovna, când Rogojin i-a adus banii. Dacă vreți, vă analizez din fir-a-păr, vă fac să vă vedeți ca într-o oglindă, până într-atât de exact știu cum au stat lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kolmino. Să mergem chiar acum la Kolmino! — Im-po-si-bil! spuse tărăgănat Evgheni Pavlovici, ridicându-se. — Ascultați, îi scriu o scrisoare, duceți-i scrisoarea! Nu, prințe, nu! Scutiți-mă de asemenea comisioane, nu pot! Se despărțiră. Evgheni Pavlovici plecă cu niște convingeri ciudate; după părerea lui, prințul nu era chiar în toate mințile. Și ce o fi însemnând acel chip, de care se teme și pe care îl iubește atât? Și, în același timp, poate că într-adevăr va muri fără Aglaia, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezmeticindu-se, se înfurie groaznic pe sine, deoarece pierduse încă o jumătate de oră cu mâncarea și abia mai târziu își dădu seama că nu-l obligase nimeni să mănânce și că putea să plece lăsând gustarea neatinsă. O senzație ciudată puse stăpânire pe el în acest coridor prost iluminat și neaerisit, o senzație care tindea chinuitor să se transforme într-o idee; dar tot nu putea ghici în ce consta această nouă idee care îi dădea târcoale. Până la urmă ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai triste. Evgheni Pavlovici pune totul la inimă și are inimă, lucru pe care l-a demonstrat deja prin faptul că primește scrisori de la Kolea și chiar îi răspunde câteodată. Dar pe lângă aceasta s-a aflat încă de o trăsătură ciudată a caracterului lui; și întrucât trăsătura este frumoasă, ne grăbim să o scoatem în evidență: după fiecare vizită făcută la sanatoriul lui Schneider, în afară de Kolea, îi mai scrie unei persoane din Petersburg, relatându-i în modul cel mai amănunțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la aceasta; dac' ar fi voit să stăpânească, nu s-ar fi dezbrăcat de buna lor voie de drepturile lor, și dac' ar fi voit să nu fie români, n-ar fi putut să fie altceva decât români. Ceea ce e ciudat și paradoxal în discuția noastră e că tocmai acei boieri nu puteau fi alt decât români, chiar de-ar fi voit să nu mai fie, pe când roșii vor în ruptul capului să fie români, ca și ovreii, și în mare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a celor ce fură cuvinte când nu le au - d-sa atribuie lui Marcu Aureliu părerea care convinge singură, fără să facem apel la istoria omenirii, de importanța rolului ce a luat școala ca factor în constituirea civilizației unui popor. Ciudată literatură clasică! Et nunc plaudite vos Romani am putea zice colegilor săi de facultate. Dar dacă Marcu Aureliu a susținut aceasta cum rămâne cu Quintilian, profesor stipendiat de stat și cu păreri opozite d' ale acestui împărat? Ce se mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conferințe, profesor de facultate, ba, culmea indiferinței, ne trămite după opt zile de matură gândire un monument întreg de... platitudini și de neesactități și o jumătate de citat din La Bruyere. N-avem oare dreptul să raportăm asupra acestor vremuri ciudate ceea ce George Sand scria după 1840 într-un moment de amărăciune: [... ] [14 ianuarie 1881] ALIANȚA NORDULUI Cu privire la zgomotele despre restabilirea alianței celor trei împărați un corespondent din Berlin susține că prin sferele competente din capitala Germaniei nu e nimic cunoscut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că șeful depozitului e numit numai provizoriu, deci n-are nevoie de garanție. Provizoriu, neprovizoriu - rezultatele se văd. Cine va păgubi e se 'nțelege patria, pururea patria. Mai relevăm încă un zgomot ce circulează. Există în secolul nostru o manieră ciudată de-a da socoteli. Înainte se dădeau în țifre, azi în locul acestei invențiuni a lui Pitagora, cam învechite și rele ca toate lucrurile retrograde se întrebuințează o invenție mai modernă și mai expeditivă: chibriturile. Se zice, deși o notăm sub
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
junei Românii independente să ia în considerare un asemenea proiect de lege? De această întrebare ne vom ocupa în articolul următor. [8 februarie 1881] {EminescuOpXII 63} ["TREI EVENIMENTE... "] Trei evenimente își dispută interesul zilei, cîșteșitrele de natură a arunca o ciudată lumină asupra regimului virtuții. Cu ocazia dezbaterii asupra art. 409 din Codul de Procedură Civilă d. Ioan Brătianu a pronunțat cu liniștea omului de stat un mare cuvânt, care-a căzut ca plumbul topit în sufletele auditorilor: "Vorbește pentru talanții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le face a călca lin împrejurul forțelor elementare a căror izbucnire amenință a da foc Europei. [25 februarie 1881] ["ATÎT NE MAI LIPSEA... "] Atât ne mai lipsea, electivitatea judecătorilor. De-o seamă de timp observasem în ziarele guvernamentale apărând ideea, ciudată pentru starea noastră de lucruri, că, precum Caradalele și Serurii se aleg spre a face acele legi de-o încăpătoare înțelepciune de cari suntem guvernați de ne merg petecele, tot așa s-ar putea alege și judecătorii, de vreme ce și în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la sută de născuți; la 1878 mor 101, 7/10 la sută de născuți. Iată dar un popor robit care sporea repede sub reacțiunea împilătoare, și care scade repede, sub domnia unei înfiorătoare mortalități, dar sub regimul îngăduitor al libertății. Ciudată pare a fi fost robia neamului românesc. Care să fie însă cauza acestei scăderi? Noi credem că următoarea. Boierii erau puțini, erau avuți, nu costau aproape nimic din munca publică, dovadă ridicolele bugete ale domniilor naționale. Liberali și patrioți de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cât e de slabă, incapabilă și coruptă. Ar trebui ca unei cestiuni atât de importante să i se dea o deosebită atențiune și guvernul să îngrijească a ști daca ordinile sale sunt executate. [15 mai 1881] ["TRĂIM ÎNTR-O ȚARĂ CIUDATĂ... Trăim într-o țară ciudată și nu e zi în care să nu putem repeta, când cu mâhnire, când cu indignare: Ca la noi la nimeni. Multe am văzut, multe am îndurat de când avem fericirea de-a vedea la cârma
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și coruptă. Ar trebui ca unei cestiuni atât de importante să i se dea o deosebită atențiune și guvernul să îngrijească a ști daca ordinile sale sunt executate. [15 mai 1881] ["TRĂIM ÎNTR-O ȚARĂ CIUDATĂ... Trăim într-o țară ciudată și nu e zi în care să nu putem repeta, când cu mâhnire, când cu indignare: Ca la noi la nimeni. Multe am văzut, multe am îndurat de când avem fericirea de-a vedea la cârma țării pe oamenii marelui partid
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
speție de magistrat între ei. E evident deci că alături cu Warszawsky, mare cordon al ordinului Sfintei Cânepe, d. Guță Panu nu poate avea decât un viitor strălucit. Modul de-a face politică a acestor d-ni e în adevăr ciudat și merită atenție. Se face de ex. o petiție către guvern ținută în termeni echivoci și capabili de-a li se da o dublă esplicare. Această suplică se colportează printre cetățeni, spunîndu-li-se că e în contra guvernului. Cetățenii liniștiți iscălesc, încrezîndu-se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]