11,010 matches
-
Amanita vaginata (Pierre Bulliard, 1783 ex Jean-Baptiste de Lamarck, 1783), denumită în popor ciupercă fără inel este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Amanitaceae și de gen Amanita, fiind un simbiont micoriza (coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor). Acest burete este destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord și se poate găsi, crescând solitar sau
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
poate fi confundată cu Amanitele otrăvitoare sau letale. Asemănătoare sunt variațiile ei (Amanita alba, plumbea, etc.) precum speciile înrudite, ca de exemplu: Amanita battarrae sin. Amanita umbrinolutea, Amanita beckeri, Amanita crocea, Amanita flavescens, Amanita fulva, Amanita lividopallescens sau Amanita mairei. Ciuperca este confundată chiar și cu soiul parazitar Volvariella, în special cu Volvariella bombycina sau Volvariella caesiotincta.Toți acești bureți sunt comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
Amanita crocea, Amanita flavescens, Amanita fulva, Amanita lividopallescens sau Amanita mairei. Ciuperca este confundată chiar și cu soiul parazitar Volvariella, în special cu Volvariella bombycina sau Volvariella caesiotincta.Toți acești bureți sunt comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită este destul de gustoasă, toxinele fiind complet distruse prin tratamentul termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
cu Volvariella bombycina sau Volvariella caesiotincta.Toți acești bureți sunt comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită este destul de gustoasă, toxinele fiind complet distruse prin tratamentul termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea". Dați atenție și nu poziționați această ciupercă fragilă
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea". Dați atenție și nu poziționați această ciupercă fragilă sub specii mai mari și grele în coș! [[Categorie:Amanita]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:1783 în știință]]
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea". Dați atenție și nu poziționați această ciupercă fragilă sub specii mai mari și grele în coș! [[Categorie:Amanita]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:1783 în știință]]
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
Tricholoma tigrinum (1874), sin. Tricholoma pardinum (1873) sau Tricholoma pardalotum (1967), din încrengătura Basidiomycota, familia Tricholomataceae și genul Tricholoma este o ciupercă destul de grav otrăvitoare. Această specie este numită în popor gâscă tigrată (în regiunea Cernăuților) sau golubincă otrăvitoare (transcris din limba rusă). Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri calcaroase
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este corect: Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Agaricus tigrinus", dat de
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este corect: Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Agaricus tigrinus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 1 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din 1762, redenumit de savantul francez Claude Casimir Gillet (1874
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
o confuzie, folosind în lucrarea sa "Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species" (volumul 1 din 1821), numele "Agaricus tigrinus" în acord cu descrierea lui Pierre Bulliard din 1782 (soi care corespunde astăzi cu specia "Lentinus tigrinus"). Prin descrierea ciupercii de Christian Hendrik Persoon în opera sa "Synopsis methodica Fungorum" (volumul 2 din 1801) ca "Agaricus pardinum" și redenumirea lui Lucien Quélet (bazând pe afirmarea lui Fries) în "Tricholoma pardinum", au existat deodată doi taxoni pentru acest burete. Încercarea micologilor
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
cehi Josef Herink și František Kotlaba unei denumiri noi ("Tricholoma pardalotum") pentru acest soi în 1967, nu s-a impus. Carnea se decolorează cu după două minute albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum imediat într-un violet fugitiv. Consumul de ciuperci al speciei "Tricholoma tigrinum" provoacă intoxicații gastrointestinale acute și dureroase de latență foarte lungă (până la o săptămână) și un tablou clinic care necesită o spitalizare. Simptomele apar destul de rapid după ingerare (de la câteva minute până la câteva ore), acestea manifestându-se
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
desfășoară neplăcut, de obicei organismul unui om sănătos se restabilește fără consecințe, dar consecințe fatale pentru copii respectiv persoane susceptibile, slăbite sau bolnave nu pot fi excluse. "Tricholoma tigrinum" este responsabil pentru aproximativ 20 la sută din totalul otrăvirilor de ciuperci raportate. Din păcate, acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens", "Tricholoma portentosum", sau "Tricholoma terreum". Dar gâsca
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
Boletus luridus (1774), sin. Suillellus luridus (1901/2014), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), numită în popor buretele vrăjitoarei, mitarcă grasă, pitarcă sau hrib lurid (vezi timbru). În România, Basarabia și Bucovina
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
acide, crescând, de la deal la munte, în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din anul 1774, denumit, în 1909, de micologul american
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos, pori oliv-gri până brun-negricioși). este considerat de calitate gastronomică ridicată precum bine suportat de cei mai mulți oameni, atâta timp cât ciupercile sunt fierte. Crude sau gătite insuficient cauzează intoxicații gastrointestinale destul de severe cu greață și vărsături (simptome după 30 minute până la patru ore). Mai departe consumul combinat cu alcool provoacă sindromul coprinian, cu hipertensiune intracraniană, senzație de căldură, vasodilatație, puls scăzut
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Mai departe consumul combinat cu alcool provoacă sindromul coprinian, cu hipertensiune intracraniană, senzație de căldură, vasodilatație, puls scăzut, respirație greoaie și transpirație (simptome după 30 minute până la două ore). Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor, bureții devenind după împuiere mai savuroși și gustoși
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Boletus erythropus (Christian Hendrik Persoon, 1796), sin., Boletus luridiformis (Friedrich Wilhelm Rostkovius, 1844), Neoboletus luridiformis (Gelardi, Simonini & Vizzini, 2014) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), numită în popor mânătarcă țigănească sau hrib cărămiziu. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos, pori oliv-gri până brun-negricioși). Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor, bureții devenind după împuiere mai savuroși și gustoși
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
Mutinus caninus (William Hudson ex Elias Magnus Fries, 1849) din încrengătura Basidiomycota în familia "Phallaceae" și de genul "Mutinus" este o ciupercă necomestibilă, numită în popor puța câinelui. Specia saprofită nu are o răspândire mare, având însă o perseverență spațială. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiat solitară, deseori în grupuri mici, atât în păduri de foioase cât și
Puța câinelui () [Corola-website/Science/336469_a_337798]
-
pe frunze sau ace de conifere în putrefacție de asemenea în grădini și parcuri, pe resturi lemnoase pe care le descompune, din iunie până în octombrie. nu reacționează cu nici un fel de soluții chimice. "Mutinus caninus" poate fi confundat numai cu ciuperci aceluiași gen sau cu înruditul "Phallus", aproape cu toate necomestibile, ca de exemplu: "Mutinus borneensis", "Mutinus elegans", "Mutinus ravenelii", "Phallus calongei", "Phallus hadriani", "Phallus impudicus" (tânăr comestibil), "Phallus ravenelii" sau "Phallus rubicundus" Altfel ca la "Phallus impudicus", buretele fiind comestibil
Puța câinelui () [Corola-website/Science/336469_a_337798]
-
Russula heterophylla (Elias Magnus Fries, 1838), denumită în popor vinețică unsuroasă, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
Russula grisea", "Russula integra", "Russula ionochlora", "Russula olivacea", "Russula parazurea", "Russula puellaris", "Russula stenotricha", "Russula versicolor" (destul de iute, în primul rând lamelele tinere), "Russula violeipes" sau "Russula virescens". Această vinețică este, pricinuit cârnii dense și compacte precum gustului savuros, o ciupercă mult căutată și apreciată în bucătărie. Ea poate fi mâncată cel mai bine tânără (fără cuticulă), tăiată fin și crudă, într-o salată cu maioneză, hrean, verdețuri sau cu hrean și frișcă precum pe mod ardelean, friptă, cu cepe, boia
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
mod ardelean, friptă, cu cepe, boia ardei, smântână și pătrunjel tocat. Oița poate fi pregătită de asemenea la grătar cu de exemplu unt „à la maître d'hôtel”, dar de asemenea numai tăiată în felii groase și unsă cu ulei. Ciuperca se poate usca sau conserva în oțet sau ulei.
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
Volvariella bombycina (Jacob Christian Schäffer ex Rolf Singer, 1951), din încrengătura Basidiomycota în familia "Pluteaceae" și de genul "Volvariella", numită în popor burete păros sau opincuță, este o ciupercă comestibilă. Acest burete este o specie saprofită nu prea frecventă care crește de obicei izolată, dar de asemenea întâlnită în grupuri mici, pe cioturi și bușteni de foioase în putrefacție (în special pe acei de ulmi sau arțari, dar de
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
cenușie, fără volvă, miros intensiv) sau cu acele de genul ei, ca de exemplu cu necomestibila "Volvariella murinella" precum comestibilele "Volvariella speciosa" sau "Volvariella volvacea" inclus "Volvariella volvacea var. nigrovolvacea". Opincuța este comestibilă dar controversată: Unii spun că este o ciupercă foarte bună și apreciată, pe când al doilea grup, recunoscând comestibilitatea ei, declară că ar fi de o valoare culinară redusă. Într-adevăr ciuperca este gustoasă și poate fi prăjită, panată ca un șnițel sau la grătar (numai pălăria) precum adăugată
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]