10,974 matches
-
porecla de Muslimgauze, a inclus o piesă numită după ea în albumul său „Opaques”. Cântărețul și compozitorul francez Dominique A a scris un cântec dedicat Milenei Jesenská intitulat „” de pe EP-ul din 1998 „L'Attirance” (Ovni Records - Acuarela). Cântărețul și compozitorul american Rhett Miller o menționează pe Milena în piesa „Our Love” de pe albumul său de debut „The Instigator” (2002). Antologii de texte și articole ale Milenei Jesenská publicate în timpul vieții ei: Antologii de texte, articole și corespondență ale Milenei Jesenská
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
Arabă: آمال الأطرش-Ămăl Al-Ațrash, 25 noiembrie 1912 - 14 iulie 1944), cunoscută sub numele de ( arabă أسمهان Asmahăn) a fost o cântăreață și actriță siriană de origine egipteană. A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de Mohammed Abdel Wahab. Vocea să a fost una dintre puținele din lumea arabă care au concurat
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
noiembrie 1912 - 14 iulie 1944), cunoscută sub numele de ( arabă أسمهان Asmahăn) a fost o cântăreață și actriță siriană de origine egipteană. A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de Mohammed Abdel Wahab. Vocea să a fost una dintre puținele din lumea arabă care au concurat cu cea a lui Umm Kulthum
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
să se mute într-un apartament mai plăcut pe strada "Habib Shalabi". Talentul vocal al lui Ămăl a fost descoperit când aceasta era destul de mică. O dată, când fratele său Farid l-a avut oaspete pe unul dintre cei mai mari compozitori ai Egiptului, Dawoud Hosni, acesta a auzit-o cântând în camera sa și a insistat să o vadă imediat. A rugat-o apoi să cânte din nou și a fost foarte impresionat de vocea sa, așa că i-a propus să
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
ultima sa căsătorie a fost cu regizorul egiptean Ahmed Salem, despre care se presupune că i-a facilitat întoarcerea în Egipt, în ciuda restricțiilor impuse de către autoritățile guvernamentale. Tot în anul 1941 l-a cunoscut și pe Mohammed Abdel Wahab, distinsul compozitor și cântăreț egiptean și a jucat alături de acesta în piesa sa de operetă, ”"Magnun Layla"”. Abdel Wahab a prezentat-o unui jurnalist, "Mohamed al-Taba'i", care a sugerat că artista a fost îndrăgostită de el, însă tonul scrierii sale indica
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
română-canadiană. Aceasta a lansat albumul său de debut omonim la data de 6 mai 2016, care include discurile single: „Free Love” și „Super Cool”. În 2008, i s-a cerut personal de către muzicianul iugoslav Goran Bregović să participe ca și compozitor la două dintre piesele celui de-al treisprezecelea său album de studio, "Champagne for Gypsies". La data de 27 iulie 2015, a lansat o altă versiune al videoclipului piesei „Free Love”, exclusiv pentru revista Playboy. s-a născut la data
Anca Pop () [Corola-website/Science/336356_a_337685]
-
scenariul, mai bine zis l-am trăit. Da, am văzut tot ceea ce voi descrie”. Subiectul cu elementele descriptiv-narative principale (ca: marea liniștită, marinarul filosof, marea care se înfurie, un naufragiu, un sacrificiu omenesc și potolirea stihiilor), fiind inspirate din viața compozitorului, capătă semnificație și putere de convingere. Referitor la punerea în pagină, raportul voci-orchestră ridică anumite probleme (un exemplu este introducerea corului de tenori în scenă doar pentru a spune „ah” de patru ori); în pofida acestui dezechilibru aparent, Enescu l-a
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
lucrări ale lui Enescu și una dintre cele mai îndrăgite lucrări ale sale. Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub conducerea lui George Enescu, la 2 februarie 1939. Un articol din ziarul „Adevărul” din decembrie 1937, dedicat activității compozitorului, susținea că înainte cu un an de publicarea lucrării, Enescu avea deja o bună parte a Suitei și lucra deja la partea a IV-a a compoziției, „Pârâu sub lună”. Se poate presupune astfel că patru părți ale lucrării erau
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
reprezintă atitudinea sa față de folclorul țării” . Enescu nu a ajuns să aibă o viziune asupra naturii similară celei a poporului român prin împrumutarea expresiei și trăsăturilor melodiilor folclorice, ci dimpotrivă, similitudinea aceasta, formată încă din copilărie, l-a determinat pe compozitor să aleagă particularitățile melosului popular românesc. Tudor Ciortea afirma următoarele: „Cântecul satului nu e făurit pentru audiție, ci izvorăște din firea țăranului, care își cântă destinul amestecat în taina vieții lui de toate zilele. [...] Toate elementele lui structurale (tematică, funcțiuni
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
de exepresie, Enescu și-a consolidat totuși creația pe baza unor idei permanente: întoarcerea la izvoare, lupta cu destinul, sau evocarea fericirii pierdute . Viorel Cosma afirmă că unele dintre aceste principii estetice își au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu este una rezultată din fuziunea limbajului și expresiilor melodice tipice folclorului românesc cu amprenta personală a compozitorului. Legătura strânsă cu folclorul românesc s-a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu este una rezultată din fuziunea limbajului și expresiilor melodice tipice folclorului românesc cu amprenta personală a compozitorului. Legătura strânsă cu folclorul românesc s-a dovedit încă din lucrările din tinerețe, ca "Poema Română" și cele două "Rapsodii", fiind prezentă pe tot parcursul evoluției lui Enescu, până la compozițiile din ultimii ani ai vieții, ca "Uvertura de concert pe
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
resimte melosul folcloric în părțile extreme, „Primăvară pe câmp” și „Dansuri țărănești”. În "Proceedings of the George Enescu International Musicology Symposium", Antigona Rădulescu spune că „elementele derivate din maniera de organizare sonoră tipică muzicii folclorice românești l-a ajutat pe compozitor în crearea unor similarități bazate pe înțelesuri similare exprimate într-un limbaj diferit.” Întoarcerea la viața și energia satului copilăriei implică în această suită, pe planul inspirației muzicale, reveniri la cântecul popular, folosit sub forma ideilor melodice în spiritul melosului
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
mișcarea precedentă, al treilea tablou, " Vechea casă a copilăriei în asfințit - Păstor - Păsări călătoare" este centrul de maximă intensitate emoțională a suitei. Clemansa Liliana Firca spune în "Enescu, relevanța „secundarului”" că în această parte „intensitatea amintirii pare să inducă uneori compozitorului acea stare secundă, de „trăire în vis”, pe care însuși o mărturisea ca fiindu-i proprie” . În cele trei episoade, Enescu evocă amintirea casei sale părintești din satul natal. Deseori, în "Amintiri" întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Concertul pentru pian nr.1 în re minor, Opus 15, este o lucrare pentru pian și orchestră, compusă de Johannes Brahms începând din 1854 și desăvârșită de compozitor în anul 1858. El este unul din cele două concerte pe care le-a scris Brahms pentru pian. A fost interpretat în premieră publică la Teatrul curții regale din Hanovra la 22 ianuarie 1859, în interpretarea compozitorului că solist și
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
și desăvârșită de compozitor în anul 1858. El este unul din cele două concerte pe care le-a scris Brahms pentru pian. A fost interpretat în premieră publică la Teatrul curții regale din Hanovra la 22 ianuarie 1859, în interpretarea compozitorului că solist și sub baghetă lui Joseph Joachim . Concertul a fost prima sa lucrare pentru orchestră,si la a treia să audiție publică, prima sa lucrare orchestrala care a fost bine primită de auditori. La premiera concertului succesul a fost
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
zile, la Leipzig, publicul l-a primit rău, cu numeroase fluierături de nemulțumire. Concertul cuprinde trei părți care se întind pe circa 50 de minute, ceea ce îl face unul din concertele cele mai lungi. Au trecut douăzeci de ani până ce compozitorul a compus al doilea concert al său pentru pian și orchestră. Calitățile de pianist profesionist ale lui Brahms l-au impresionat în mod deosebit pe faimosul violonist Joseph Joachim, care i-a scris o scrisoare de recomandare către compozitorul Robert
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
până ce compozitorul a compus al doilea concert al său pentru pian și orchestră. Calitățile de pianist profesionist ale lui Brahms l-au impresionat în mod deosebit pe faimosul violonist Joseph Joachim, care i-a scris o scrisoare de recomandare către compozitorul Robert Schumann. Brahms și Joachim au devenit prieteni apropiați în întreaga lor viața. În 1853 Brahms a atras cea mai mare admirație din partea lui Schumann și a soției sale, Clară Schumann, interpretând în fața lor câteva din lucrările lor pentru pian
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Schumann de scrie o simfonie, precum și sub vraja ascultării Simfoniei a IX-a de Beethoven într-un concert la Köln sub baghetă lui Ferdinand Hiller Mai întâi la Köln, apoi la Düsseldorf, vreme de patru ani s-a străduit tânărul compozitor la proiectul unei simfonii în re minor (care era și tonalitatea Simfoniei lui Beethoven).La început 1854 lucrarea a luat însă chipul unei sonate grandioase pentru două piane. La începutul lui iulie 1854 ea a început să se transforme într-
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Este adevărat că experimentez și simt în felul meu, totuși, fluierăturile au fost exagerate”. Concertul este scris în trei părți tradiționale și durează circa 40-50 minute. Strictul respect al lui Brahms pentru formele utilizate în perioada clasică i-au adus compozitorului reputația de "conservator". Tema face uz masiv de arpegii și triluri.
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am scris o Suită pentru
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
139 de măsuri. Prima secțiune cuprinde 50 de măsuri, următoarea 30. După cum putem observa, ambele însumează 80 de măsuri, dintr-un total de aproximativ 130, fapt ce ne duce cu gândul la idealismul construcției în proporții ale șirului lui Fibonacci. Compozitorul uzează această strategie și în alte contexte ale lucrării. Centrii tonali (modali) ai părții parcurg ciclul cvintelor de la do la do#. Strategie întâlnită și în prima parte a lucrării „Muzica pentru coarde, celestă și percuție” a lui Bartók. Preludiul la
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
2016). sursă Jul Baldovin! Disc imprimat în perioada martie 2010 - septembrie 2011, la "EMG records". Producător: Jul Baldovin, coproducător și distribuitor: E-MEDIA. Cântece pe album: Jul Baldovin (1,2,4,6,7,8,10) Gelu Ionescu (3,5,9) Compozitor: Jul Baldovin Colaboratori: Gelu Ionescu, Elenă Pavel, Marius Bătu, Nicu Patoi și Alină Horez Master: Victor Pamfilov
Jul Baldovin () [Corola-website/Science/336556_a_337885]
-
2013. A fost filolog, traducător din latină și greacă, cu o operă vastă. A fost profesor universitar la Universitatea de Vest din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 1 august 2014. A fost compozitor, muzicolog, dirijor și artist emerit. A înființat Filarmonica din Arad, al cărui director a fost timp de 11 ani. Apoi a fost prim-dirijor la Filarmonica Banatul din Timișoara și la Opera din Timișoara. A fost director al Filarmonicii și
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Scriitorilor din România. În 1941 a organizat la București prima expozitie a cărții, artelor plastice și grafice din Banat. Bustul său, donație a familiei Birou, a fost realizat de Romul Ladea și dezvelit la 3 august 2010. A fost un compozitor, pianist, muzicolog și folclorist de origine maghiară. În colaborare cu compozitorul Kodály Zoltán a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, în 12 volume. A compus 153 piese pentru pian și șase cvartete de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
a cărții, artelor plastice și grafice din Banat. Bustul său, donație a familiei Birou, a fost realizat de Romul Ladea și dezvelit la 3 august 2010. A fost un compozitor, pianist, muzicolog și folclorist de origine maghiară. În colaborare cu compozitorul Kodály Zoltán a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, în 12 volume. A compus 153 piese pentru pian și șase cvartete de coarde. Bustul său a fost realizat de Péter Jecza în 1973
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]