11,041 matches
-
2005. Fenomenul Sudoku a prins și în Elveția, Wayne Gould aprovizionând grile cotidianului francofon "Le Matin" care a vândut în 2005 150 000 cărți de sudoku și se gândește să producă o emisiune televizată pe această temă. "Le Temps", alt cotidian elvețian publică grile de Sudoku din septembrie. Se pare că japonezii au făcut jocul Sudoku pentru că alfabetul lor avea prea multe simboluri pentru a putea produce careuri la scară mare (vedeți ). Din 1997, Wayne Gould, un judecător Neo-Zeelandez din Hong Kong
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]
-
face ca Sudoku să fie considerat ca "Cubul Rubik al celui de-al XXI-lea secol" (traducerea liberă a "the Rubik's cube of the 21st century"). Spre exemplu, Wayne Gould furniza la sfârșitul lui 2005 grile pentru aproximativ 70 cotidiane în 27 de țări. Pe 28 noiembrie 2005 , Televiziunea elvețiană din zona francofonă lansa o emisiune televizată cotidiană, "Su/do/ku", unde doi candidați se întrec timp de 5 zile, în fiecare zi 3 reprize a 8 minute. Se organizează
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]
-
un tiraj de 9.000 exemplare în ultimele luni. Domeniul de internet standard.ro rămâne în continuare activ (ca parte a www.money.ro, deținut de F5 - divizia de online a Trustului Realitatea - Cațavencu), la fel ca și domeniul ziarului Cotidianul, închis în aceeași zi. Standard.ro devine platformă de opinii a money.ro. Arhiva Business Standard poate fi consultată la adresa old.standard.money.ro.
Business Standard () [Corola-website/Science/313031_a_314360]
-
extras din programul festivalului.) Comitetul de Cultură și Educație Socialistă-Prahova, în ianuarie 1975,se publică piesă corala pe voci egale „Votăm ai patriei aleși” de Leonida Brezeanu,pe ver- șurile poetului Nicolae Dumitrescu. SEBASTIAN NISTOR „Premiere la Teatrul Municipal”,(în cotidianul „ Flamura Prahovei”, din 29 mai, 1976, Ploiești. „Colectivul de artiști păpușari de la CIUFULICI a avut până de curând oaspete pe regizorul din R.P.Polonă , Edward Doszla care a pus în scenă o piesă din dra- maturgia specifică poloneză”Rățoiul fermecat
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
și are și titlul de "Muncitor fruntaș al RMN". Este căsătorită și are două fete. Este prietenă cu fostul ministru al educației, Elena Bomeșko, o altă femeie membră a cabinetului lui Igor Smirnov. După cum a prezentat într-un interviu acordat cotidianului românesc "Averea", Transnistria derulează legături economice cu diferite state prin firme-tampon, înregistrate la Chișinău. Astfel exportul mărfurilor transnistrene (oțelurile combinatului metalurgic de la Râbnița, textile, încălțăminte, cereale, coniacul Kvint) a atins valoarea de 1,216 miliarde dolari, fiind orientat cu precădere
Elena Cernenko () [Corola-website/Science/313190_a_314519]
-
cu alți scriitori, la Sankt Peterburg, de pildă, se intreține cu scriitorii ruși Lev Tolstoi, Korolenko, Gorki, Cehov etc . Afectat de antisemitismul oficial din Rusia de la începutul secolului XX (în anul 1904 nu obține aprobările necesare pentru a înființa un cotidian, iar în anul următor 1905 autoritățile nu îi permit să deschidă un teatru idiș la Odessa, așa cum planificase împreună cu actorii Sam Adler si Spivakovski) și ajuns la sapă de lemn, în octombrie 1905 părăsește Rusia pentru a emigra în America
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
pelerinajului ortodox la Sfântul Munte, unde cunoaște monahi de înaltă ținută duhovnicească. Întors în țară își alege drept patron spiritual pe Sfântul Simeon Noul Teolog și se gândeste serios la opțiunea monahală. Inițiază săptămânalul "Floarea de foc" între (1932-1936) și cotidianul "Credința" între (1933-1938). Devine călugăr in 1948 la Mănăstirea Antim, sub numele de Agaton de la Antim, unde i se oferă o chilie sub clopote, în care citește și scrie poezii, având o bibliotecă personală renumită. Este fondatorul grupului Rugul Aprins
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
nu atât de progresul sau de declinul economic, cât de schimbarea socio-economică în sine, deoarece majoritatea schimbărilor sunt dureroase. Tensiunile și constrângerile economice asociate unor schimbări în structura și în distribuția puterii politice sunt resimțite de către indivizi la nivelul vieții cotidiene ca dureroase și dezrădăcinante, drept care indivizii caută un sentiment de echilibru și de siguranță într-o ordine simbolică a lumii, în naționalismul etnic. Recrudescența naționalismului etnic violent după cel de-al Doilea Război mondial a determinat relativ multe guverne de la
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Universul a fost unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București. A fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
pentru dreptate” în dreapta. Subtitlul a fost „Foaie politică ilustrată”, apoi „Curierul dimineții”, înlocuit cu „Cele din urmă știri din lumea întreagă”, care a rămas până în 1953. Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii „Faptul divers” în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii „Faptul divers” în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător”. Cotidianul ,Universul’’, fiind conectat la condiții de imprimare și de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială. Ziarul "Vestitorul" din 1 noiembrie 1937 scria următoarele: A editat suplimentele: „Ilustrațiunea română", „Universul copiilor", „Universul
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
era redactor al rubricii „Cântece noui”, unde debutează, printre alții pe Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena. După moartea lui Cazavillan, în 1903, soția sa a moștenit averea familiei și a devenit, implicit, proprietara celui mai mare cotidian al Capitalei. „Coana Tudorița” s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorțul acestora, în 1914. În perioada interbelică (1918-1943) ziarul a fost condus de Stelian Popescu și a avut o orientare de centru-dreapta
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
au fost inclus în cărți editate separat: «Ce este Rusia» (schițe de voiaj, Мoscova, 1896), «Cazul lui Artabanov» (roman, Мoscova, 1896), «Stafiile» (roman și diverse povestiri, 1897). În 1896 Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în , în ), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903. Din 1905 a devenit organul de
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903. Din 1905 a devenit organul de presă al secției basarabene al „Uniunii poporului rus”, înființată de către Crușeveanu, sub auspiciile Ohranei. a publicat un almanah al ziarului „Bessarabeț” - primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa sa în 1903, în limba rusă, la Moscova - o monografie privind istoria, geografia, etnografia, economia și cultura Basarabiei. Lucrarea era intitulată „Basarabia. Almanah informativ de istorie, statistică, etnografie și literatură”. La sfîrșitul anului
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
în Pennsylvania, însă a crescut în Texas, după ce familia lui s-a mutat la Houston, pe când el avea doar doi ani. A urmat cursurile Universității din Houston, după care a lucrat o perioadă publicând articole în paginile de cultură ale cotidianului "The Houston Post". O scurtă vreme a fost directorul Muzeului de Artă Contemporană din Houston, scriind în paralel ceea ce el numea "texte ciopârțite". În 1962 s-a mutat definitiv la New York pentru a se dedica exclusiv carierei de scriitor și
Donald Barthelme () [Corola-website/Science/314678_a_316007]
-
este transferată la Viena. Încă de la o vârstă fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzica (studiază vioară și pianul), desen și munte, pasiuni care îl vor însoți pe tânărul scriitor până la sfârșitul vieții sale. Într-un interviu acordat cotidianului Îl Giorno la 26 mai 1959 Buzzati spune: "„Cred că pentru orice scriitor primele amintiri ale copilăriei reprezintă o bază fundamentală. Copil fiind, am fost impresionat de pământul pe care m-am născut, de valea din Belluno și de munții
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
Facultatea de Drept din Milano, pentru a se supune voinței familiale de a calcă pe urmele tatălui său (frații săi urmaseră studii de inginerie și biologie). Cu puțin timp înainte de absolvirea studiilor superioare, în 1928, intră că și stagiar la cotidianul Corriere della Seră, devenind ulterior redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvă facultatea realizând o teza de licență cu titlul: „"Natură juridică a Concordatului"”. 1928 - la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
stagiar la cotidianul Corriere della Seră, devenind ulterior redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvă facultatea realizând o teza de licență cu titlul: „"Natură juridică a Concordatului"”. 1928 - la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della Seră. Va rămâne fidel acestei publicații în cadrul căreia va avansa pe scara ierarhică până la moartea să 1930- realizează primele schițe ale românului Barnabo, omul munților care îi va fi publicat în 1933, ăn în care este trimis în
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
artistică. Contribuția mai importantă o aduce Ion Agârbiceanu, cunoscut încă de atunci drept continuatorul lui Ion Slavici în proza transilvăneană. Prozator al "Luceafărului", colaborator la "Cosînzeana" și susținător al "Tribunei" din Arad și apoi al "Românului", Agârbiceanu trece după suspendarea cotidianului arădean la "Pagini literare" și publică aici o suită de povestiri. Numele său se întâlnește aproape număr de număr: "Acasă" (nr. 1, p. 2-6), "Două scrisori" (nr. 2, p. 25-27), "Griji multe" (nr. 3, p. 47-51), "Vinerea patimilor" (nr. 4
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
nu mult timp după aceea a mai scos un album cu o selecție de șlagăre ale cercului de teatru din cartierul Hatikva. Vreme de doi ani a scris în fiecare vineri o rubrică de opinie intitulată „ Încă un acord” în cotidianul Maariv, de asemenea a scris reportaje în suplimentul de sport al ziarului Hadashot. A urmat apoi un alt album de răsunet, Bait Ham (Casă călduroasă) denumit după cântecul cu același nume scris de Betzalel Aloni la cererea cântăreței și care
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
editor și partener în proprietatea ziarului. În primăvara anului 1871 se va căsători în biserica „Protestant Episcopal Church“ cu Kate Davis, o damă din înalta societate din Washington. O perioadă va fi corespondent la ziarul „New York Sun”, cumpără în 1878 cotidianul „St. Louis Evening Dispatch“ și fuzionează în 1881 cu „Evening Post“ luând naștere ziarul „St. Louis Post-Dispatch“. În 1883 va cumpăra ziarul „New York World“ care era în pragul falimentului, și care sub conducerea lui devine unul dintre ziarele cele mai
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
era nominalizat la secțiunea „Albumul anului”. De asemenea, Kerli primea prestigiosul premiu „European Border Breakers Award”, acordat celor mai promițători debutanți din industria muzicală europeană. La finele anului 2009 Kerli primea o rubrică specială în cel mai citit ziar estonian, cotidianul Postimees, în care aceasta și-a exprimat acid opiniile cu privire la societatea din țara sa natală; articolele sale au fost criticate de către presa locală, insă artista s-a declarat dezinteresata de opiniile jurnaliștilor. La data de 2 martie, 2010 avea loc
Kerli () [Corola-website/Science/314744_a_316073]
-
fiecare cadru filmat, se uita pe monitor să vadă cum a ieșit și își dădea cu părerea. E o adevărată profesionistă.”" Cinci ani mai târziu, în 2009, când interpreta a revenit în România cu turneul Heavy Rotation, ea a declarat cotidianului românesc adevărul: "„Regizorul a ales locul filmărilor. Era în mijlocul iernii și era extrem de frig! M‑am îndrăgostit de oameni și am știut atunci că vreau să mă întorc aici în cadrul turneului meu.”" Primele cadre ale videoclipului surprind magazinul fictiv „H.
Heavy on My Heart () [Corola-website/Science/313502_a_314831]
-
simțea atașat de acesta, Tedder a considerat că nu se potrivește cu stilul abordat de interpret. Deși a mai participat la unele emisiuni-concurs, Tedder a luat decizia ca să nu colaboreze cu niciun concurent de la "American Idol". Într-un interviu acordat cotidianului "Daily Mirror", acesta a vorbit despre cum a ajuns să colaboreze cu Leona Lewis: „Am descoperit-o pe YouTube. OneRepublic semnase un contract, însă nu se întâmplau prea multe [cu acest proiect], așa că încercam să compun cât de mult puteam
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
din scenele cele mai groaznice pe care le-am văzut". Episcopul James Cannon Jr. al Bisericii Methodist Episcopaliene din Sud, care era foarte influent în lumea politică din Virginia, a publicat o critică în ziarul Richmond Times-Dispatch, cel mai important cotidian din Richmond, în care obiecta: "Spatele și coapsele femeii sunt prost reprezentate". Deși replicase furios: "De când a ajuns episcopul o autoritate în privința spatelui și coapselor unor femei goale?”, Julien Binford nu a obținut niciodată contractul pentru executarea tabloului. Totuși lucările
Julien Binford () [Corola-website/Science/313630_a_314959]