11,051 matches
-
sau a suveranității sale rămâne deci ideea principală și a acestui grup de analiști. Ei nu pun În discuție securitatea individului și acceptă multe dintre variabilele politicului ca date, de exemplu interesele naționale, statalitatea, societatea etc. În plus, un element demn de reținut este faptul că În discuțiile lor despre securitate se observă o anumită dificultate În a o defini. Tendința devine, În consecință, de a defini o disciplină de studii, de a identifica amenințările la adresa securității și de a evita
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
are o valoare estetică și/sau o valoare spirituală în sine pentru umanitate, iar această idee poate fi utilizată cu mult succes ca o contrapondere pentru afirmația periculoasă și extrem de dăunătoare conform căreia pădurile tropicale și alte domenii ecologice sunt demne de conservare numai pentru că ele ar conține medicamente sau produse utile. Pe aceeași linie educațională mai trebuie adăugat și faptul deosebit că biodiversitatea este considerată ca un centru al filosofiei ecocentrice (în opoziție totală cu antropocentrismul, ecocentrismul situează ecosistemul în
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și valori morale precum respectul pentru demnitatea umană, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc.). Ca atare, deși "filosofia politică este, fără îndoială, o ramură a filosofiei"13, ea nu poate fi redusă în mod legitim doar la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață"14, așa cum, sugerează Waldron, ne-a propus Isaiah Berlin. Ea este și trebuie să fie și filosofie interesată de politică și care se adresează politicii. De altfel, Berlin însuși "a avut o agendă mult mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Waldron, ne-a propus Isaiah Berlin. Ea este și trebuie să fie și filosofie interesată de politică și care se adresează politicii. De altfel, Berlin însuși "a avut o agendă mult mai largă, îndreptându-și atenția nu doar spre idealurile demne de urmat în viață, ci și spre probleme mai largi specifice vremurilor sale, precum problema conflictului dintre naționalismul romantic și individualism, sau spre diagnoza la scară largă a patologiilor anumitor curente generale de gândire cu privire la om și societate"15. Că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
societate"15. Că filosofia politică (sau măcar filosofia politică liberală) are și trebuie să-și asume cele mai multe dintre sarcinile precizate de Waldron este, cred, dincolo de orice dezacord rezonabil 16. Filosofia politică nu poate fi, într-adevăr, redusă la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață". Acest argument al lui Waldron împotriva moralismului ca teză despre specificul filosofiei politice se bazează, însă, după cum probabil ați observat deja, pe o uriașă - și extrem de surprinzătoare și dezamăgitoare, în cazul său - deformare a ceea ce susțin
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
politicului nu trebuie confundate cu regulile sau idealurile morale aplicabile sau dezirabile în viața privată a indivizilor. Ca atare, ei ar fi pe deplin de acord cu Waldron în ideea că filosofia politică nu poate fi redusă la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață"17. Mai mult, ar evidenția fără îndoială cei mai mulți dintre ei, studiul "idealurilor demne de urmărit în viață" este o temă ce aparține exclusiv filosofiei morale, nu și filosofiei politice (deși, aproape la fel de mulți ar susține, în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ca atare, ei ar fi pe deplin de acord cu Waldron în ideea că filosofia politică nu poate fi redusă la studiul "idealurilor demne de urmărit în viață"17. Mai mult, ar evidenția fără îndoială cei mai mulți dintre ei, studiul "idealurilor demne de urmărit în viață" este o temă ce aparține exclusiv filosofiei morale, nu și filosofiei politice (deși, aproape la fel de mulți ar susține, în același timp, și că filosofia politică citează și este îndreptățită să citeze teorii ale "idealurilor demne de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
idealurilor demne de urmărit în viață" este o temă ce aparține exclusiv filosofiei morale, nu și filosofiei politice (deși, aproape la fel de mulți ar susține, în același timp, și că filosofia politică citează și este îndreptățită să citeze teorii ale "idealurilor demne de urmărit în viață" pentru a-și susține argumentativ propriile teorii și idealuri 18). Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața socială (i.e., spațiul public), nu în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
timp, și că filosofia politică citează și este îndreptățită să citeze teorii ale "idealurilor demne de urmărit în viață" pentru a-și susține argumentativ propriile teorii și idealuri 18). Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața socială (i.e., spațiul public), nu în viața privată, atunci când a afirmat că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață, de valorile și țelurile existenței sociale, de cum
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața socială (i.e., spațiul public), nu în viața privată, atunci când a afirmat că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață, de valorile și țelurile existenței sociale, de cum trăiesc și cum ar trebui să trăiască oamenii în cadrul societății, de bine și rău, de corect și incorect"19. Interpretarea oferită de Waldron acestei afirmații a lui Berlin mi
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lui Berlin mi se pare inacceptabil (și, din nou, în cazul său, incredibil) de lipsită de generozitate. Ideea fundamentală aflată la baza caracterizării ei drept branșă a eticii nu este ideea că filosofia politică este o disciplină interesată de "idealurile demne de urmat în viață", ci ideea că ea este o disciplină normativă, una care abordează probleme de natură morală (sau probleme care comportă și o dimensiune morală) referitoare la sfera politicului și - ca atare - o disciplină ce utilizează și produce
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
curând un argument împotriva acestuia. Argumentul fundamental pentru moralism concluzionează, printre altele, că filosofia politică este îndreptățită să recurgă la intuițiile morale. Raymond Geuss nu este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii ideologice", au un caracter contingent și parohial și de multe ori nu constituie decât simple prejudecăți. De altfel, pentru Geuss, toate aceste neajunsuri se îngemănează din plin în "intuițiile" pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
practica politică"11; într-o formă mai moderată, obiecția susține doar că, din cauza caracterului abstract, este foarte probabil ca moralismul "să producă teorii mai puțin eficace în lumea politicii reale"12; 5) moralismul reduce filosofia politică la studiul idealurilor morale "demne de urmărit în viață"13; 6) teoriile moraliste nu respectă constrângerea, obligatorie în condițiile pluralismului valoric rezonabil, de a nu recurge în argumentare la valori, principii sau intuiții morale controversate 14; 7) teoriile moraliste se ocupă cu probleme false sau
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
morale, așa cum procedează de obicei în investigarea lor filosofii politici "moraliști". Această afirmație nu poate fi subminată, așadar, în baza argumentului că filosofia politică nu poate fi tratată în mod legitim, precum filosofia morală, drept o disciplină ce studiază "idealurile demne de urmărit în viață". Acest argument al lui Jeremy Waldron se bazează pe o interpretare profund eronată și lipsită de generozitate a tezei că filosofia este o ramificație a filosofiei morale. Așa cum am fost preveniți de atâtea și atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
generozitate a tezei că filosofia este o ramificație a filosofiei morale. Așa cum am fost preveniți de atâtea și atâtea ori, principiile și valorile morale susținute de moraliști cu privire la sfera politicului nu sunt, sau măcar nu sunt în primul rând, "idealuri demne de urmărit în viață", ci idealuri demne de urmărit în organizarea politică a unei societăți. O a doua strategie adoptată de realiștii moderați pentru a submina teza că filosofia politică este o diviziune a eticii constă, deloc surprinzător, în argumentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ramificație a filosofiei morale. Așa cum am fost preveniți de atâtea și atâtea ori, principiile și valorile morale susținute de moraliști cu privire la sfera politicului nu sunt, sau măcar nu sunt în primul rând, "idealuri demne de urmărit în viață", ci idealuri demne de urmărit în organizarea politică a unei societăți. O a doua strategie adoptată de realiștii moderați pentru a submina teza că filosofia politică este o diviziune a eticii constă, deloc surprinzător, în argumentarea pentru ideea că filosofia politică este obligată
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la specificarea adecvată a conținutului anumitor valori sociale și politice fundamentale și concepțiile despre regulile sau idealul adecvat de organizare politică. 6 Precum concepția capabilistă despre exigențele minimale ale dreptății sociale pentru care a argumentat, în numele idealului unei vieți umane demne, Martha Nussbaum (Martha Nussbaum, Frontiers of Justice: Disability, Nationality, Species Membership (Harvard University Press, Cambridge, 2006, p. 75) sau idealul liberal susținut de Ronald Dworkin (vezi, spre exemplu, Ronald Dworkin, "How Universal Is Liberalism?", 2012, Ralf Dahrendorf Memorial Lecture, University
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a teoriilor ei, că filosofia politică are, ca orice disciplină academică, obiective teoretice sau epistemice și că aceste obiective nu pot fi sacrificate, ignorate sau minimalizate de dragul relevanței practice (deși dorința de relevanță practică este, desigur, una nobilă, dezirabilă și demnă de apreciat). 39 Rossi și Sleat îi au în vedere în special pe David Estlund ("Human Nature and the Limits (If Any) of Political Philosophy", în Philosophy & Public Affairs 39, 3 (2011), pp. 207-237) și Lorna Finlayson ("With Radicals Like
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în păduri și își țin viața cu frunze și fructe sălbatice. Sînt îmbrăcați cu haine făcute din scoarța copacilor și se abțin de la vin și de la orice legătură cu femeile”. Strămoșii noștri erau cunoscuși și de perși ca un exemplu demn de urmat pentru înțelepciune și bunele legi ce guvernau societatea geților. Istoricii noștri de astăzi nu vreau să mai știe nimic despre acest trecut și ne bagă pe gît fel de fel de tîmpenii. Sarmani rumuni, ați fost despuiați de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unui proscris. Strălucirea neamului tău îți impune aceasta, este datoria neamu-lui nobil ce scoboară din zei, ți-o pretinde aceasta insuși Eumolpus preastrălucitul autor al neamului, ți-o pretinde aceasta însuși Erichtonius, înaintea lui Eumol-pus... Si tu chiar Cotys, odraslă demnă de părintele tău, dă o mînă de ajutor unui exilat ce se găsește în tabăra ta. Întind brațele rugătoare către tine, ca poet către poet - Ad vadem oratia brachia tendo!” Ovidiu spune că Eumolpos este strămoșul ancestral al neamului lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ar trebui să înregistreze și succesele, mai greu de consemnat. Chiar în contexte îndepărtate, după ce a depășit obstacolul limbii, antropologul își dă seama că, foarte adesea, înțelege majoritatea reacțiilor gazdelor sale, lucru pe care nu îl consideră întotdeauna un eveniment demn de a fi consemnat. Studiul contextului istoric al practicii antropologiei (postcolonial studies) a arătat dimensiunea politică a rolului antropologului, ca moștenitor al colonialismului. Chiar dacă antropologul ar fi un student sărac, chiar dacă s-ar fi simțit foarte apropiat de oamenii al
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cercetare proprie Alte răspunsuri oferite de subiecți, care reprezintă procentual sub 1% din totalul răspunsurilor, au fost: ambițioși, culți, patrioți, fără noroc, liniștiți, dezbinați, sau răspunsuri memorabile cum ar fi "buni față de unguri", "români la suprafață dar ruși în interior", "demni de originea lor latină", "trebuie duși de nas ca vitele", etc. Atașamentul, mândria față de comunitatea etnică, sat, regiune, națiune Printre criteriile subiective ce conturează imaginea identității etno-culturale a unei comunități se numără și cele de mai sus. Măsura în care
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Graficul 5.3 arată rezultatele acestei analize. Se observă că românii își atribuie numai calități (inteligenți, primitori, modești), maghiarii le atribuie românilor numai defecte dezbinați, leneși, hoți, ipocriți și consideră că sunt religioși, iar rromii atribuie preponderent calități românilor cumsecade, demni de încredere, cinstiți, harnici -, dar și câteva defecte delăsători, egoiști. Printre defecte același studiu enumeră duplicitatea, indisciplina, lenea, egoismul, slugărnicia, naivitatea, dar și credulitatea, mitocănia, superficialitatea. Rezultatele sunt confirmate și de alte studii (vezi în Vasiliu, 2005: 61-65) care prezintă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
partid. Față de acestea din urmă, el a adoptat totdeauna o atitudine servilă, de soldat credincios, fără personalitate, o poziție de activist modest, nu de C.C. și nici măcar de Capitală, ci de raion de provincie. Suntem departe, foarte departe, de atitudinea demnă a lui Zaharia Stancu care, la faimoasa ședință din octombrie 1970 (când A.E. Baconsky a ținut un discurs memorabil), a avut curajul să ceară explicații șefului statului, declarând public că: Scriitorii nu înțeleg aceste teze. La care răspunsul a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să elimine până și ultimele resturi de autonomie din cultură. Ni se mai spune că aceeași manevră de subminare și de desființare a organizației de partid a fost încercată recent, în luna noiembrie, și în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici. Aceștia, mai demni, nu s-au prezentat însă la ședință, care, deocamdată, n-a mai putut avea loc. Același antagonism dintre vechile cadre staliniste, dintre activiștii culturali, și restul creatorilor pe deplin conștienți că ei reprezintă adevărata cultură română se manifestă și în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]