11,237 matches
-
a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcții de cercetare au fost în domeniile derivaților acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturați din seria aromatică, acțiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acțiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării și chimizării petrolului. S-a născut la București la 1 septembrie 1862, în familia numeroasă a
Lazăr Edeleanu () [Corola-website/Science/312119_a_313448]
-
la Berlin unde studiază chimia. Printre profesorii pe care i-a avut la renumita universitate germană s-au numărat: A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg și H.L. Helmholtz. În anul 1887 obține titlul de doctor în chimie cu cercetarea „"Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici"”, în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920. Pleacă pentru o
Lazăr Edeleanu () [Corola-website/Science/312119_a_313448]
-
probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția "v". Rezultă că gradientul lui "f" este ortogonal pe curbele de nivel
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
doilea în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. Astfel, dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este definit de relația În mod echivalent, laplacianul lui "f" este suma tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 4: Ca operator de derivare de ordinul doi, operatorul Laplace transformă funcții de clasă "C" în funcții de clasă "C" pentru "k" ≥ 2. Expresia (1) (sau echivalent (2)) definește un operator Δ
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
de domeniu simplu pentru a face posibilă descompunerea integralei multiple ca produs de alte integrale de o singură variabilă. Acestea trebuie să fie rezolvate de la dreapta la stânga, ținând cont că celelalte variabile sunt constante (aceeași procedură ca și la calculul derivatelor parțiale). Dacă "D" este un domeniu măsurabil perpendicular pe axa "x" și formula 59 este o funcție continuă; atunci α("x") și β("x") (definite pe itnervalul ["a","b"]) sunt două funcții care determină "D". Atunci: Dacă "D" este un domeniu
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
2-a): Exemplu (2-b): Transformarea domeniului domeniului se face definind circumgerința și amplitudinea unghiului descris pentru a defini intervalele ρ, φ pornind de la "x", "y". Exemplu (2-c): Exemplu (2-d): Determinantul jacobian al transformării este următorul: care a fost obținut introducând derivatele parțiale ale funcțiilor "x' = ρ cos(φ), "y" = ρ sin(φ) în prima coloană în raport cu ρ șî în a doua în raport cu φ, deci diferențialele "dx dy" din tranfosrmare devin ρ "d"ρ "d"φ. Odată ce funcția este transformată și domeniul
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
cărui propietăți pentru impulsarea motoarelor se cunosc de la inventarea motorului diesel datorită rezultatelor lui Rudolf Diesel. La începutul secolului XXI, în contextul căutării de noi surse de enegie și a îngrijorării privind încălzirea globală, s-a impulsat folosirea lor în locul derivaților din petrol. Biodieselul descompune cauciucul natural, de aceea este necesar substituirea prin elastomeri sintetici în cazul folosirii de amestecuri cu un înalt conținut de biodiesel. Din acest motiv, unele autoturisme construite înainte de 1993 pot necesita înlocuirea conductelor de combustibil care
Biodiesel () [Corola-website/Science/311097_a_312426]
-
consistă din doi termeni) orice formă DQ este integrabilă: drept funcție F servește orice integrală primă a ecuației diferențiale <br>formula 7 Pentru "n ≥ 2" funcțiile "Y ... Y" trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca forma să fie integrabilă (corespunzând cerinței ca derivatele față de x, x ale lui "(1/μ)Y", respectiv "(1/μ)Y" să fie egale). Aceste condiții sunt exprimate de Teorema de integrabilitate a lui Frobenius, care se scrie elegant în limbajul formelor diferențiale: formula 8 Pentru "n=2" aceasta înseamnă
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
entropia (sistemului Σ) prin: formula 21 așa încât: formula 22 Pentru sistemul total, urmează că: formula 23 Arătăm acum că "μ(y, y)" depinde de "y,y " numai prin intermediul lui "u(y, y)" din ecuația (C). Pentru aceasta notăm că: formula 24 și că egalitatea derivatelor mixte ale lui "u" înseamnă: formula 25 Atunci însă determinantul funcțional "∂(μ, u)/∂(y 1, y 2) = 0", ceea ce înseamnă că între "μ" și "u" există o dependență funcțională: "μ(y, y) = μ(u(y, y))" Definim atunci entropia sistemului total: formula 26 așa încât
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
ei. Tehnica utilizată a constat în diluarea pigmenților cu apă în amestec cu un adeziv (ingelatină, gumă arabică etc.), ca mai apoi să fie descoperit uleiul, în special cel de in. Un timp au fost utilizați ca sicativi de bază derivații plumbului, înlocuiți în 1848 de cei ai manganului, în urma cercetărilor lui Eugene Chevreul, chimist francez. Mai recent, a fost utilizat cobaltul, care furniza sicativi foarte puternici, cu proprietatea de a polimeriza uleiul fără să coloreze granulația astfel formată. Carbochimia și
Vopsea () [Corola-website/Science/311274_a_312603]
-
fiecare funcție olomorfă formula 11, având părțile reale și imaginare deci definite la rândul lor ca funcțiile reale formula 12 și formula 13, rezultă: O altă proprietate importantă este, că pentru aceeași funcție formula 11, atât formula 12 cât și formula 13 sunt funcții armonice, adică derivatele de ordinul doi după fiecare variabilă dependentă însumate dau zero. Pentru prescurtare se folosește adesea operatorul Laplace (formula 17): Luând ca exemplu funcția complexă formula 18 se poate verifica olomorfia pe întreaga mulțime a numerelor complexe verificând proprietățile de mai sus. Ecuațiile
Funcție olomorfă () [Corola-website/Science/311291_a_312620]
-
din Rusia și prima femeie din lume care a obținut un doctorat în matematici. Elevă și colaboratoare a lui Karl Weierstrass și Gustav Robert Kirchhoff, a devenit profesor universitar la Stockholm și a avut contribuții importante în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, al integralelor abeliene și al mecanicii clasice. Există mai multe variante de transliterare a numelui ei: "Sophie Kowalevski" (sau ocazional "Kowalevsky"), așa cum și-a semnat publicațiile academice, sau "Sonja Kovalevsky" după ce s-a mutat în Suedia. s-a născut
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
Berlin «"Friedrich-Wilhelms-Universität"» nu i-a permis să urmeze cursurile, rezervate doar bărbaților). În perioada în care a studiat la Berlin cu Weierstrass, Sofia Kovalevskaia a elaborat trei lucrări științifice importante în domeniul matematicilor superioare. Mai întâi, în subdomeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, a corectat și a îmbunătățit un rezultat al lui Cauchy, enunțând și demonstrând teorema cunoscută în prezent sub numele de teorema Cauchy-Kowalevski. Apoi a scris un memoriu despre integralele abeliene. Un al treilea studiu al ei a tratat forma
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
zero absolut folosind numai aceste două rezultate. Introducând variabila y = F(p,V) (=pV pentru gazul perfect), putem scrie:<br>formula 4 unde am folosit forma factorului integrant dedusă în . Cerând ca expresia pentru dU să fie o diferențială totală (egalitatea derivatelor mixte), obținem condiția: <br>formula 5 Această factorizare a iacobianului este remarcabilă, deoarece este independentă de ecuațiile gazului perfect. Pentru acesta, obținem prin calcul: <br>formula 6 De aici deducem că, pentru o constantă C: <br>formula 7 pentru o constantă C' și
Entropie termodinamică () [Corola-website/Science/311496_a_312825]
-
de chiar regimul regal pe care l-a susținut, Marmont și-a petrecut ultima parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut substantivul "ragusade", sinonim cu "trahison" ("trădare") și verbul "raguser", sinonim cu "trahir" ("a trăda"), derivate ale titlului nobiliar al mareșalului Marmont. Este de asemenea unul din puținii mareșali napoleonieni al căror nume nu este purtat astăzi de nici un bulevard sau stradă din Paris.
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
este un stil aparte al zouk, în care ritmul este mai lent și mai dramatic. Zouk-love provine din tempo-ul lent al melodiilor cadence cantate de Ophelia Mărie, din Republică Dominicana. Stilurile "kizomba" (Angola) și Cola-zouk (Capul Verde) sunt de asemenea derivate ale zouk, având un sunet apeoape identic cu acesta, diferențele fiind sesizabile doar celor inițiați în aceste stiluri. Printre reprezentanții cunoscuți ai zouk-love se numără artiști francezi din India de Vest precum Patrick Saint-Eloi, precursorul zouk-love, Edith Lefel, Nichols, Harry
Zouk () [Corola-website/Science/312478_a_313807]
-
R= CH-CH-CH=CH-CH Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina V (forma acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obținerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor și grampozitivilor. Acest medicament a avut un puternic impact asupra medicinei. Până la descoperirea antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau aproape întotdeauna mortale. În mai puțin de
Penicilină () [Corola-website/Science/310862_a_312191]
-
cafeinei constă dintr-un inel dublu, care la exterior are o serie de substituenți, în centru fiind nucleul purinic. Cafeina pură se prezintă sub formă de cristale prismatice hexagonale incolore, inodore cu gust amar. Raportul de solubilitate a cofeinei în: Derivații xantinei, clasificați ca alcaloizi de natură vegetală (din care face parte și cafeina), sunt considerați baze slabe, deoarece atomii de azot pot accepta protoni. Cu toate acestea, derivații xantinei sub formă de soluție nu sunt alcalini. Cafeina este larg utilizată
Cafeină () [Corola-website/Science/310872_a_312201]
-
hexagonale incolore, inodore cu gust amar. Raportul de solubilitate a cofeinei în: Derivații xantinei, clasificați ca alcaloizi de natură vegetală (din care face parte și cafeina), sunt considerați baze slabe, deoarece atomii de azot pot accepta protoni. Cu toate acestea, derivații xantinei sub formă de soluție nu sunt alcalini. Cafeina este larg utilizată în alimentație, prin consumul de cafea. Cofeina acționează ca: Efectul cafeinei depinde de o serie de factori cum ar fi: vârsta, obiceiul de a consuma, tutunul, viteza de
Cafeină () [Corola-website/Science/310872_a_312201]
-
Primul process industrial a implicat reacția tricolor-metil-benzenului cu hidroxidul de calciu în apă, utilizând fier și săruri de fier ca și catalizatori. Benzoatul de calciu rezultat a fost convertit la acid benzoic cu acid clorhidric. Produsul contine cantitati semnificative de derivați clorurați de acid benzoic. Din acest motiv, acidul benzoic utilizat pentru consumul oamenilor a fost obținut prin distilarea uscată a gumei benzoină. Derivații benzenici având ca substituenți radicali alchil formează acid benzoic cu oxidanți stoechiometrici permangant de potasiu, trioxid de
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
de calciu rezultat a fost convertit la acid benzoic cu acid clorhidric. Produsul contine cantitati semnificative de derivați clorurați de acid benzoic. Din acest motiv, acidul benzoic utilizat pentru consumul oamenilor a fost obținut prin distilarea uscată a gumei benzoină. Derivații benzenici având ca substituenți radicali alchil formează acid benzoic cu oxidanți stoechiometrici permangant de potasiu, trioxid de crom și acid nitric. 3.3. Preparare în laborator Acidul benzoic este ieftin și se poate obține ușor. O trăsătură neobișnuită a acestui
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
Jacques Salomon Hadamard (n. 8 decembrie 1865, Versailles — d. 17 octombrie 1963, Paris) a fost un matematician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale în teoria numerelor, analiza matematică, ecuații cu derivate parțiale și criptologie. Născut la 8 decembrie 1865, la Versailles (Franța, Jacques Salomon Hadamard era fiul lui Amédée Hadamard, un profesor cu ascendență evreiască, și al soției acestuia, Claire Marie Jeanne Picard. A studiat la Liceul Charlemagne din Paris, unde
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm și este mai solubil în solvenți organici decât în apă. Face parte din categoria substanțelor cancerigene, din care cauză sunt folosiți ca diluanți derivații metilați ai benzenului ca toluenul și xilenii. Este un solvent foarte utilizat în industria chimică și reprezintă un precursor important al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă sintetică sau coloranți. Cuvântul „benzen” provine de la numele rășinii arborelui "Styrax benzoin", numită
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
componente. Înainte de anii 1920, benzenul era utilizat frecvent ca solvent industrial, mai ales pentru degresarea metalelor însă din cauza toxicitatii sale ridicate a fost înlocuit cu alți solvenți. Principala sa întrebuințare este cea de reactiv intermediar pentru sinteza altor compuși chimici. Derivații benzenului care se produc în cantități importante sunt stirenul, utilizat în fabricarea polimerilor și a materialelor plastice, fenol, din care se prepară rășini și adezivi, ciclohexanul, folosit pentru prepararea nylonului. Cantități mai mici de benzen sunt utilizate la fabricarea pneurilor
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]