14,040 matches
-
pe Dinu Păturică stolnic și tot acum Dinu Păturică îl cunoaște pe Ipsilanti, conducătorul Eteriei care îi oferă două județe dacă organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Stăpân atotputernic, jefuiește sălbatic țăranii care nu mai pot suporta și se răscoală. La domnie vine Grigore Ghica care îi primește pe țărani cu jalba-n proțap, află despre fărădelegile lui Păturică și dă ordin să se facă dreptate. Dinu Păturică este aruncat la ocnă, unde și moare. Duduca fuge peste Dunăre unde se mărită
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
din exil l-au proclamat pe fiul său, Louis Charles, rege sub numele de Ludovic al XVII-lea al Franței. Contele de Provence aflat în Țările de Jos s-a autoproclamat regent pentru nepotul său care era prea tânăr pentru domnie. De vreme ce monarhia fusese abolită de câteva luni, Ludovic al XVII-lea de fapt n-a domnit niciodată. Tânărul Ludovic XVII moare în iunie 1795 iar la 16 iunie prinții din exil îl proclamă pe Contele de Provence rege sub numele
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
decisivă s-a dat la Mănești în 16 noiembrie 1552. Radu Ilie a câștigat, iar Mircea s-a refugiat cu familia la Giurgiu. La 11 mai 1553, Mircea Ciobanul sprijinit de domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu personal, și-a recâștigat tronul. Domnia a fost scurtă, deoarece același Alexandru Lăpușneanu, bănuindu-l de rea credință, l-a trimis pe Nădăbaico, marele vornic, să-l scoată de pe tron. Apoi, a obținut de la Poartă domnia pentru Pătrașcu, iar Mircea a fost nevoit să plece la
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
de domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu personal, și-a recâștigat tronul. Domnia a fost scurtă, deoarece același Alexandru Lăpușneanu, bănuindu-l de rea credință, l-a trimis pe Nădăbaico, marele vornic, să-l scoată de pe tron. Apoi, a obținut de la Poartă domnia pentru Pătrașcu, iar Mircea a fost nevoit să plece la Constantinopol. După moartea lui Pătrașcu în ianuarie 1558, sultanul îi acordă din nou domnia lui Mircea Ciobanul. Numirea lui a provocat un exod al boierilor peste Carpați. Mircea le-a
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
a trimis pe Nădăbaico, marele vornic, să-l scoată de pe tron. Apoi, a obținut de la Poartă domnia pentru Pătrașcu, iar Mircea a fost nevoit să plece la Constantinopol. După moartea lui Pătrașcu în ianuarie 1558, sultanul îi acordă din nou domnia lui Mircea Ciobanul. Numirea lui a provocat un exod al boierilor peste Carpați. Mircea le-a promis acestora că dacă se întorc și i se închină, îi va ierta. Primirea are loc la curtea domnească din București, în prezența dregătorilor
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
ai clerului. Mircea Ciobanul a murit la 25 septembrie 1559, și a fost înmormântat în biserica de la Curtea Veche din București, care a fost reclădită de el. În urma sa, energica Doamnă Chiajna îl ajută pe fiul lor Petru să obțină domnia. Pe plan cultural, sprijină activitatea tipografică a lui Dimitrie Liubavici și a diaconului Coresi. Se ocupă de dezvoltarea urbanistică a Bucureștiului, fiind ctitorul Bisericii Domnești de la Curtea Veche, cel mai vechi lăcaș de cult din București, care se păstrează și
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
trei băieți și mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obținut tronul. Îi întărește domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut și doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși tânărul și chipeșul Stamatie Paleologu și bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]
-
un împărat pragmatic putea ține unii membri ai familiei generalului ca ostatici. În acest scop, Nero i-a ținut captivi în mod eficient pe Domițian și Quintus Petillius Cerialis, guvernatorul Ostiei, care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul lui Vespasian. Domnia lui Nero s-a încheiat doar cu revolta Gărzii Pretoriene, care fusese mituită în numele lui Galba. Garda Pretoriană, o figurativă „sabie a lui Damocles”, era adesea percepută ca fiind de loialitate dubioasă. Urmând exemplul acesteia, legiunile de la granițe au participat
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
dinastiei belicoase sasanide în Parția a reprezentat o amenințare majoră pentru Roma în est. Demonstrând pericolul crescut, împăratul Valerian a fost capturat de Shapur I în 259. Cel mai mare fiu al lui și moștenitor-aparent, Gallienus, a reușit să obțină domnia și a pornit lupta pe frontiera de est. Fiul lui Gallienus, Saloninus și prefectul pretorian Silvanus își aveau reședința în Colonia Agrippina (modernul Köln) pentru a consolida loialitatea legiunilor locale. Totuși, Marcus Cassianius Latinius Postumus, guvernatorul local al provinciilor germane
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Britannia. Avea propriul senat iar o listă parțială a consulilor săi încă mai supraviețuiește. A menținut religia romană, limba și cultura și a fost mult mai preocupat cu lupta împotriva triburilor germanice decât împotriva altor romani. Cu toate acestea, în timpul domniei lui Claudius Gothicus (268-270), mari teritorii ale Imperiului Galic au fost restaurate conducerii romane. În aproximativ același timp, provinciile de est au fost integrate în Imperiul Palmyrei sau Imperiul Palmyrez, sub conducerea reginei Zenobia. În 272, împăratul Aurelian a reușit
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
oferit celor doi foști rebeli poziții importante în Italia. Frontierele externe au fost în cea mai mare parte liniștite pentru restul Crizei din secolul al III-lea sau anarhia militară, deși între moartea lui Aurelian din 275 și accederea la domnie a lui Dioclețian zece ani mai târziu cel puțin opt împărați sau succesori la tron au fost uciși, mulți asasinați de către propriile trupe. Diviziunea politică a Imperiului Roman a început sub Dioclețian. În 286, prin crearea tetrarhiei, i-a oferit
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep și tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Dintr-un
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
ales în domeniul artelor, literaturii și arhitecturii. Încălcând tradițiile otomane privind căsătoria, Soliman I s-a căsătorit cu o supusă din haremul său, pe nume Roxelana. În urma căsătoriei cu aceasta sultanul câștigă mai multă notorietate. După 46 de ani de domnie Soliman moare și fiul său, moștenitorul tronului, Selim al II-lea, preia conducerea ducând mai departe succesul tatălui său. Soliman s-a născut în Trabzon de-a lungul coastei Mării Negre, probabil pe 6 noiembrie 1494. Mama lui a fost Aishe
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte erau: pictori, cojocari, bijutieri etc. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultura persană (tatăl lui Soliman, Selim I a scris poezii în limba persană), domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persană și turcă sub pseudonimul "Muhibbi". Unele din versurile lui Soliman au devenit proverbe turcești. Când fiul lui, Mehmed
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
versurile lui Soliman au devenit proverbe turcești. Când fiul lui, Mehmed, a murit în 1543, el a compus o cronogramă pentru comemorarea fiului său. În plus față de propria muncă a lui Soliman, multe alte talente au animat lumea literară în timpul domniei lui Soliman, inclusiv Fuzûlî și Bâkî. Istoricul literar EJW Gibb a observat că „Niciodată în Turcia, nu s-au încurajat poeziile, decât în timpul domniei acestui Sultan”. Suleiman, de asemenea, a devenit renumit pentru sponsorizarea construcțiilor monumentale arhitecturale în cadrul imperiului său
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
În plus față de propria muncă a lui Soliman, multe alte talente au animat lumea literară în timpul domniei lui Soliman, inclusiv Fuzûlî și Bâkî. Istoricul literar EJW Gibb a observat că „Niciodată în Turcia, nu s-au încurajat poeziile, decât în timpul domniei acestui Sultan”. Suleiman, de asemenea, a devenit renumit pentru sponsorizarea construcțiilor monumentale arhitecturale în cadrul imperiului său. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
al sultanului, Mimar Sinan, cel cu care arhitectura otomană a atins apogeul. Sinan a devenit arhitectul a peste trei sute de monumente în tot imperiul, inclusiv cele două capodopere, Suleymaniye și moscheia Selimiye, aceasta din urmă fiind construită în Adrianopol, în timpul domniei lui Selim al II-lea, fiul lui Soliman . Suleiman a restaurat, de asemenea, Cupola Stâncii din Ierusalim și zidurile Ierusalimului, a renovat Kaaba din Mecca, și a construit un complex în Damasc. Soliman s-a îndrăgostit nebunește de Hürrem Sultan
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
care locuiesc în cadrul acestora în timp de război. Potrivit unui cronicar din secolul 17, Ibrahim i-a cerut lui Suleiman să nu-l promoveze la aceste poziții înalte, temându-se pentru siguranța lui, la care Suleiman a răspuns că sub domnia lui, indiferent de circumstanță, Ibrahim nu va fi pedepsit cu moartea. Cu toate acestea, Ibrahim în cele din urmă a scăzut relațiile cu Sultanul. În timpul celor treisprezece ani ca mare vizir, ascensiunea sa rapidă la putere și acumularea de avere
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
moartea acesteia în 1534 rivalitatea dintre cele două a atins cote maxime. Situația se agraveaza atunci când între cele două femei pornește o luptă, iar Hurrem este bătută. Soliman înfuriat o trimite pe Mahidevran să trăiască împreună cu fiul ei. La sfârșitul domniei lui Soliman, atat Hürrem cât și vizirul Rüstem Pașa s-au intors împotriva lui Mustafa. Mustafa a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din aceasta cauză Soliman a ordonat execuția lui, în anul 1553. După mulți ani de la
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
provinciile Balcanice (ajungând până în Croația și Austria din prezent), și cea mai mare parte din Africa de Nord. Expansiunea sa în Europa a dat turcilor o prezență puternică în balanța de putere europeană. Într-adevăr, așa era percepută amenințarea Imperiului Otoman sub domnia lui Soliman că ambasadorul Busbecq a avertizat asupra cuceririi iminente a Europei: „Pe partea turcilor sunt resursele unui imperiu puternic, puterea neatinsă, de acomodare la victorie, rezistența de trudă, unitate, disciplină, frugalitate și veghere ... Putem să ne îndoim de ce rezultat
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
mediu, când întregul areal dispunea de șanțuri de apărare spre sud, est și vest, spre nord existând o pantă naturală abruptă. Tradiția medievală, consemnată în anul 1341, datează fondarea mănăstirii în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Cert este că în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Pretor, pentru a deveni în anul 97 Consul și în 112-113 Proconsul al provinciei Asia (Asia Mică de astăzi). În ultimele două decenii ale vietii și-a început activitatea literară și istorică iar operele sale au devenit publice după sfârșitul domniei lui Domițian. Tacit a fost un talentat orator politic al epocii sale și a dedicat artei oratoriei, avându-l ca exemplu pe Marcus Tullius Cicero, operă "Dialogus de oratoribus" (că. 102 d.Hr.). Sub împăratul Nerva începe activitatea de istoric
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
exemplu pe Marcus Tullius Cicero, operă "Dialogus de oratoribus" (că. 102 d.Hr.). Sub împăratul Nerva începe activitatea de istoric și publică prima sa opera, "De vită Iulii Agricolae" ("Viața lui Iulius Agricolă") iar în anul 98 d.Hr., în timpul domniei împăratului Traian, referindu-se la generalul Gnaeus Iulius Agricolă, socrul său, cu care ocazie face o descriere a geografiei Britaniei. A doua din seria așa ziselor opere minore ale lui Tacit este "De origine et situ Germanorum" ("Despre originea și
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
turcești. Noul pașă îl însărcinează pe Manuc cu aprovizionarea armatei, plata salariilor, întreținerea cetăților dunărene și continuarea tratativelor cu rușii . După cum povestește Luca Kiriko, consulul rus din București, într-o scrisoare din 20 aprilie 1807 : "Paharnicul Manuc, din Muntenia, în timpul domniei lui Ipsilanti Vodă era întrebuințat cu izbândă de acest domnitor în toate împrejurările critice, ca mijlocitor devotat intereselor acestui principat, ocrotit de înalta curte împărătească a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și Silistrei, în favoarea stipulațiilor întărite și
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Ungariei pentru sprijinirea pretendentului Petru Aron. In replică, pretendentul la tron a fost trimis de unguri cu un corp expediționar să ocupe tronul Moldovei, dar a fost înfrânt în bătălia de la Orbic. Prin îndepărtarea acestui pretendent periculos, a fost consolidată domnia și autoritatea lui Ștefan. Acțiunile antiotomane au început prin conflictul dintre Ștefan și Radu cel Frumos. Încă în 1468 se zvonea despre iminența unui război. Conflictul a început din cauza Chiliei, iar el a fost transformat într-o dușmănie deschisă între
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]