11,537 matches
-
să văd ce ferme există prin zonă. Argentina este tărâmul gaucho-ului și observ că există destule Estancia care oferă un pachet turistic complet: casă, masă, călărit, vizitat... sună ok dar prețurile sunt cam mari pentru bugetul meu de călător etern și, oricum, am decis că nu vreau să fiu turist plimbat de colo-colo. Trimit un email la câteva ferme oferindumi serviciile pentru a ajuta la treburile fermei în schimbul a casă și masă limitându-mi oferta la o săptămână. Una dintre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o tehnică complet diferită. Înclin să cred că ar fi mult mai greu să desăvârșești imediat o cale cu bucățele luate din fiecare credință. De asemenea înclin să cred că sunt mulți care fac asta și se învârt în cercuri eterne fără să poată trece la nivelul următor; mai rău, fără să perceapă rădăcina problemei și continuând, în aparență, să răspândească cunoaștere dar în realitate creând confuzie. Hmmm... și atunci, oare cum poate un novice să știe pe mâinile cui se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare stilist. în același timp, este și un cabotin. Gestul sec, din poignet, cu care își elimină personajul principal nu într-o înfruntare finală, ci în culise e cabotinaj macho-existențialist. E menit să afirme definitiv credința autorului în legea violenței eterne (atît de implacabilă încît, iată, s-a aplicat chiar și în absența lui), dar afirmația sună a gol și atrage atenția asupra faptului că, în pofida elegantei pantomime metafizice a lui McCarthy, lumea acestui roman nu e guvernată atît de legile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de implacabilă încît, iată, s-a aplicat chiar și în absența lui), dar afirmația sună a gol și atrage atenția asupra faptului că, în pofida elegantei pantomime metafizice a lui McCarthy, lumea acestui roman nu e guvernată atît de legile violenței eterne, cît de legile thriller-ului comercial. Aceste legi îl fac pe erou să comită inițial un AFS sau Act Foarte Stupid, astfel încît urmărirea să poată începe, și tot aceste legi (nicidecum unele supranaturale) îl fac invincibil pe principalul său
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
continuat să funcționeze și după '89, sub regimul lul Iliescu, dar - mai ales - lasă să se întrevadă, cât se poate de limpede, in ce direcție ar evolua această în cazul revenirii la putere în România a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Homo Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mondial. Vedeam acum o Germanie pașnică în rândul națiunilor libere. La ora 12 trecem granița germano-franceză... Un spontan și puternic „Vive la France!” a cutremurat autocarul și ne-a adus un fior plăcut că pătrundem pe teritoriul sorei noastre bune, eterna Franță. Acum mă bucuram și pentru că în timpul războiului am suferit pentru înfrângerea momentană a aceleiași Franțe. Pe teritoriul francez aveam impresia că atât locurile, cât și oamenii erau mai altfel ca până acum! Să fie oare glasul obârșiei noastre comune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au trecut pragul acestei lumi în liniște spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu aripi larg deschise către viitor, spre libertatea care părea să nu mai vină. Aici am muncit cu drag, cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la titlul celebrului studiu al lui Jan Kott despre Shakespeare apărut în 1964, în Anglia, dar sub o formă interogativă, având în minte opusculele care fac din Caragiale, „acest complicat și sensitiv seismograf intelectual” cum îl numește Octavian Goga, contemporanul etern al diverselor epoci, Caragiale - oglindă istorică în care se întrevede un peren reflex identitar. Oglinda constituie o metaforă privilegiată atât pentru înregistrarea oricărui prezent dizolvat în coti- dian, cât și a lecturii sale adecvate în cheia realismului literar, curent artistic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei, cea destinală, aceea pe care ficțiunea romantică o proiecta. Clasicismul lui Caragiale merită reevaluat, au încercat să o facă cerchiștii Radu Stanca și Ion Negoițescu pentru a-l smulge pe Caragiale provinciei eterne și pentru a-i trata deformările cu tincturi molierești. Cei doi încearcă să îndrepte imaginea pe care oglinda contemporaneității o reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În contratimp cu epoca, Radu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie expresia unei eterne damnări a lipsei de conținut, de substanță tragică, fie o soteriologie subtilă prin râsul la limita sarcasmului, ambele circum- scrise complexului unei „identități rănite” (Michael Pollak), al unei „identități în ruptură” (Sorin Alexandrescu), al uneia „slabe” (Horia-Roman Patapievici) sau al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul «bășcăliei» ă...Ă iată preocuparea de căpetenie a filmului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
subtilă deformare la care apelează Pintilie pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în punctul cel mai depărtat de opera lui Caragiale, într-un interstițiu imund, într-un spațiu de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discuția plăcută, reprezentanții Vaticanului, de la Sfântul Petru încoace, fiind bine școliți în toate cele și domnul Pleșu a primit binecuvântarea. Ne-am bucurat de revedere, Nunțiului i-a făcut plăcere să vorbim în românește, s-a interesat ce mai face "Eterna Românie", despre care avea amintiri foarte plăcute. Am vorbit despre cele două vizite ale Sanctității Sale Papa Ioan Paul II în Uruguay, în martie 1987 și mai 1988, despre posibila vizită a Papei în România, despre situația religiei în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deputat și senator, figură marcantă a partidului. Venea dintr-o familie care dăduse țării trei președinti: Lorenzo Batlle (1868), Jose Batlle y Ordonez (1903 și 1911) și Luis Batlle Berres (tatăl său, 1947). Jorge Batlle era ce se cheamă "un etern candidat", participând fără succes și la alegerile din 1971, 1989 și 1994. Era caracterizat de cunoscuți și prieteni drept inteligent, cult, bun amic, dar și timid și imprudent. La data alegerii sale ca președinte împlinise 72 de ani, ceea ce îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îndepărtat al acestui pământ, spre a reconstitui, fie și provizoriu sau ipotetic, ceva din gândirea și sensibilitatea omului arhaic, așa cum se răsfrâng acestea în balade, legende, povestiri etc.”. Volumul este structurat pe cinci capitole: Întemeierea legendei; Firul Ariadnei; Taina păsării eterne; Mioritica și Legenda întemeierii. Este o carte care încântă pe specialist prin adâncimea problemelor aduse în discuție pe baza unui material impresionant de bogat. În ea se propune o dezbatere unitară a unor capodopere haiducești ca: Toma Alimoș; Dobrișan; Antoniță
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
naționalist fanatic din Israel. Discut)m despre dezbaterea privind viitoarele frontiere. Este o nebunie, spune el, s) folosim argumentele vechi referitoare la iudaismul din Epoca bronzului și s) invoc)m dușm)nia dintre amalekiți și edomiți, pentru a pretinde drepturi eterne - trecute, prezente și viitoare - În Țară Sfânt) și a combina viziunile eshatologice cu armele moderne. Ceea ce Îl Îngrijoreaz) pe Talmon este c), În alte p)rți, asemenea mișc)ri au fost invariabil antisemite. Naționaliștii mistici din Israel folosesc limbajul specific
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În drumul „salvator“ spre Otopeni. Îl văd În loja prezidențială cum se Încruntă și Încerc să-i descifrez mai bine grimasele. Cadrez gros-plan pe el. Vedeam În detaliu ceva nou, nu știam că poate să se și Încrunte, Îl credeam etern zâmbitor. Dar mă Înșelasem. Era regele Claudius din Hamlet, privind piesa În piesă. La pauza dintre actele III și IV, Iliescu ne trimite vorbă că vrea să plece, sub pretextul că e obosit, că mâine are o zi grea... Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ieșit din birou. Degeaba, orice argument nu avea nici un ecou, eram iar respinși de direcțiune și obligați să reluăm lucrul de la zero. După șapte versiuni de decor, din criză de timp, proiectul a intrat În sfârșit În lucru, deși existau eterne rezerve. Uimit, mă Întrebam de unde venea această schimbare radicală de atitudine a direcțiunii, după ce la Cellini fuseserăm lăsați În voia inspirației să inventăm necenzurați. Zoe Pappas, fidela mea asistentă de la Met, mi-a spus În secret că managerii și the
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-am jurat dragoste eternă pe coronițele de flori, pe care-i plăcea să le Împletească, asemenea tuturor micilor sirene rusoaice, și, la Începutul toamnei s-a mutat la oraș În căutarea unei slujbe (aceasta era condiția pusă de mama ei), și, pe parcursul lunilor următoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe cerul Europei, al Asiei și al Africii, mai abitir ca astrul legitim al nopții. Iată că prima profeție s-a adeverit: Constantinopolul!... Urmează Suceava, Cracovia, Buda, Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide și, firește, rele, distrugătoare). Prostia este eternă și invincibilă ; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei. Ați observat că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îndărătnic vreme de trei ani și jumătate, răzbunările nu pot decât să mocnească și va fi groaznic dacă vor izbucni. Nu vă jucați cu focul, domnilor. Și, mai cu seamă, nu vă amăgiți cu ideea dementă că sunteți infailibili și eterni și că nu veți avea de dat socoteală. În definitiv, cuvântul „răzbunare” îl are în el pe „bun”. În Orestia, în Hamlet, răzbunarea înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică „binevoitoare”, decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]