13,216 matches
-
utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se priviră în albul ochilor. "Ei da, ideile se prăbușesc, se degradează, își iau tălpășița, se transformă în contrariul lor..." O furie înăbușită o făcu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau incunabulele sub semnăturile faimoșilor Piccolomini, Pollux sau Pacioli, n-a încăput, din nefericire, pe mâna savanților din domeniu, încât descifrarea lui a rămas intangibilă. Similitudini se pot face multe, interpretări așijderea, dar cum să deduci bizare conexiuni? La nivelul genei însușirile corespund unor anumite secvențe ale codului genetic. La nivelul subconștientului sau mai exact al inconștientului psihologic fenomenele intră sub incidența psihanalizei, de unde o serie de demonstrații mai mult sau mai puțin acceptate. Manuscrisul nostru se ocupă numai de sublimare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întemeiată față de întuneric nu s-ar fi aventurat în peșteri care ar fi putut ascunde pericole și așa mai departe. Oamenii care manifestau aceste spaime aveau mai multe șanse să atingă o vîrstă la care și-ar fi putut transmite genele urmașilor lor. În timp, toți oamenii ar fi ajuns să se teamă într-o oarecare măsură de aceste obiecte și situații cu un potențial periculos. De fapt, în mod obișnuit, copiii se tem de întuneric, de înălțimi, de spații închise
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
întrebările frecvente se numără cele legate de cauza tulburării. Dincolo de prezentarea informațiilor provenite din studiile efectuate pînă în prezent, trebuie subliniat faptul că nu există o cauză unică a TOC: nu se poate reduce totul la un dezechilibru biochimic, la gene, la factori psihologici individuali sau la mediu; este vorba despre o stare complexă, indusă de asocierea mai multor factori complecși. Educarea pacientului în ceea ce privește TOC, numeroasele cauze și tratamentul corespunzător reprezintă un pas important în inducerea unei deviații cognitive, de la atitudinea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente! Înfofoliți în cojoace, nu simțeam de loc gerul. Înotam prin troian, aveam obrajii roșii ca sfecla, nasurile înghețate și genele prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai frumos era la Iordan, la Sfânta Sărbătoare a Botezului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
împărăție are frumuseți neasemuite, adevărate splendori rupte din rai. Ajunși la hotel, ne-am făcut comozi, fiecare dintre noi făcând câte o baie fierbinte, pentru alungarea frigului și a oboselii de peste zi. După cină, „moș Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
timp, mormăi Hugo, și Simeon, care auzea totul de la locul lui de sub brad, se Înfioră. „Poate să fie În cearta asta și un dram de noroc pentru mine. Sfântă Fecioară, apără-mă și pe mine cum ai apărat atâția năpăstuiți.“ Geana sângerie a zorilor se lățea din ce În ce mai mult. Pe fondul ei strălucitor, Începea să se contureze tocmai dincolo de o vâlcea silueta impunătoare a mânăstirii. Dintr-odată, Ambrosius fu În mijlocul lor. Nimeni nu-l auzise. Era Îndemânatic și agil, ticălosul. — Vine un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el) să mă raportez (să se raporteze) continuu la principiile care țin o prietenie vie, în afara acestora nimic nu are miez. Ar trebui să-l evoc aici pe Aurel Dumitrașcu, prietenul, fratele, cel care a zbughit-o prea iute pe sub geana norilor ...! El a fost, pentru mine, Enkidu, cel cu care am vînat lei ...! Și erau, pe atunci leii al naibii de agresivi, dar i-am biruit, pentru că eram tineri și naivi și flămînzi. A.B.Dacă ați putea să revedeți pe cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau... adorație sau... venerare sau - poate - toate acestea la un loc! Da, dar... nu ar mai fi un singur cuvânt! Nu știu; rămân, totuși, la starea de Puja: este starea ce doresc să mi-o însușesc, s-o păstrez în genele mele și care să devină una cu mine! Când am părăsit Ploieștiul, toți cei cinci ce alcătuiam unul din echipajele brăilene, am avut grijă să păstrăm intactă bucuria din suflet, iar în privința vibrațiilor... mașina era plină până la refuz - abia au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de dialog cu el și veți citi numai conferința pe care a ținut-o în 1983 la Blaj foștilor lui colegi de liceu, o conferință despre spiritul Blajului, veți aprecia nu doar arhitectura discursului, ci veți întâlni felul propriu al gene‑ rației sale de a iubi neamul românesc. Patriotismul dom‑ nului Coposu ar reverbera aici, în casa lui Nicolae Iorga, ca într-o cutie de rezonanță. Scuzați-mi excesul evocator, dar măcar să avem un reper de comparație cu hahalerele care se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vine politi‑ zează statul. De exemplu, Azerbaidjanul e condus de un clan, dictatura aparține unui clan și totul, până la com‑ paniile așa-zis private din petrol, aparține acestui clan. V.A. : Șeful clanului, care nu mai trăiește și care era gene‑ ral KGB, are o statuie - în semn de recunoștință ? a cui ? - pusă în plin București. A.M.P. : M-am gândit la Azerbaidjan pentru că acesta este statul patrimonial prin excelență cel mai apropiat de Europa. Mai sunt multe în Africa, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
inferioritatea ei ca mijloc de a livra ceea ce-și doresc oamenii. Ideologia este, cu alte cuvinte, instrumentală, există pentru a servi atinge‑ rii unui scop, în vreme ce antraxul este gratuit, antraxul există ca să arate că toate obiectivele și ordinea în gene‑ ral sunt efemere și nu există decât praful și pulberea. Exprimarea politică a antraxului nu este fundamentalis‑ mul islamic, care va muri atunci când va ajunge în situația de a-și îndeplini promisiunile, însă va persista doar câtă vreme va fi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu vor fi aduse la lumină și supuse judecății. Între timp continuăm să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri, ne împresoară cîte o geană de lumină pîlpîie, însă foarte departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă spre a menține încă vie speranța, pentru a coborî din nou în întunericul tot mai păstos. E moral să ne cerem dreptul la memorie, la cunoașterea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la o casă de mărimea unui hotel și construită exclusiv din sticlă în vârful colinei din Bel Air. După ce un valet mi-a luat în primire mașina închiriată am dat peste un grup între care o fostă iubită care purta gene false și se măritase cu un miliardar și mă strigă: „Hei, frumosule!“ când am intrat în cameră, apoi ne-am adus aminte de vremurile vechi, am vorbit despre oamenii din industria filmului și ce mai făcea cu viața ei („Rock-n-roll
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă. Urcăm la 2120 m.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și iar o chem. Târziu tare când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
balada Iovan Iorgovan I(6), unde inițiata a luat deja o formă improprie lumii ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față/ Cu albeață,/ De vânt nebătută,/ De om nevăzută” și s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la procedura de îmbălsămare și de expediere în veșnicie a trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui, ca mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]