12,265 matches
-
a lui Philipp August Böckh este "Die Staatshaushaltung der Athener" ("Economia politică a atenienilor") - 1817. În aceasta, el a investigat un subiect de dificultate deosebită, dar din care se pot trage învățăminte profunde. Böckh a adunat informații din întreaga literatură greacă disponibilă, evaluând cu atenție valoarea informațiilor oferite și aratând o rară capacitate de critică și înțelegere. O altă lucrare a sa, de natură similară, este "Metrologische Untersuchungen über Gewichte, Münzfüsse, Masse und des Alterthums", din 1838. Dar cea mai renumită
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
în primii ani de învățătură, în așa numitele Heder (pl.hadarim) sau Talmud Tora, s-au familiarizat cu cărțile de rugăciuni (Sidur și Mahzor) și cu cele Cinci cărți ale lui Moise (Moshé) - Torá în sensul îngust, sau în terminologia greacă - Pentateuhul. În istoria evreilor din primele veacuri ale erei creștine, termenul ieșivă este folosit uneori ca sinonim cu cel de „beit midrash” sau de „academie talmudică” , școli despre care se știe că au funcționat începând din secolul I d.H. în
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
a unui numeros public. Tot în scop memorial, în holul de onoare circular al muzeului a fost așezat grupul statuar "„Pe aici nu se trece”", înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu iar pe pereți, au fost gravate numele ofițerilor morți în război. Activitatea muzeului a fost temporar suspendată în urma puternicului incendiu din vara anului 1938 și a încetat definitv după Cutremurul din
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
de astăzi al orașului bulgar Nesebăr. Anticul oraș se afla pe drumul de coastă Via Pontica. Mesembria a fost inițial o așezare tracică cunoscută, potrivit lui Strabon, sub numele de „Menebria” (Μενεβρὶα), de la fondatorul său, Menas; orașul a devenit o colonie greacă atunci când dorienii din Megara s-au stabilit la începutul secolului al VI-lea î.Hr., fiind un important centru comercial și rival al cetății Apollonia (astăzi Sozopol). Potrivit lui Ștefan din Bizanț, numele original era „Melsembria” (Μελσημβρία), de la fondatorul său, Melsas; ambele
Mesembria () [Corola-website/Science/319917_a_321246]
-
în Lalín (Pontevedra, Galicia); atmosferă satului a lăsat urme adînci în imaginația și în dezvoltarea să creatoare. Între 1963 și 1969 frecventează școală franciscana afiliata mănăstirii franciscane din Herbón, perioadă în care se dedică cu patos lecturii clasicilor latini și greci. Către sfîrșitul anilor 60 începe să scrie poezii și se împrietenește cu scriitorul Álvaro Cunqueiro, precum și cu pictorul Manuel Pesqueira, care devin persoanele cele mai apropiate. El se hotărăște să învețe autodidactic pictură și începe în 1972 prima călătorie de
Antón Lamazares () [Corola-website/Science/319907_a_321236]
-
Canin (în greacă „'Κυνόδοντας'” / '”Kynódontas'”) este cel de-al doilea film de lung-metraj regizat de cineastul grec Yorgos Lanthimos. Un cuplu cu trei copii adulți, un fiu și două fiice, locuiesc la periferia unui oraș într-o casă cu o grădină mare, o piscină și un zid foarte înalt, iar copiii nu au mers niciodată în afara proprietății
Canin (film) () [Corola-website/Science/319919_a_321248]
-
niciodată intenția lui Trogus. Trogus a lăsat neatinsă istoria romană, până la momentul în care Grecia și "Estul" au venit în contact cu Roma, probabil deoarece a fost tratată suficient de Titus Livius. Lucrarea sa s-a bazat pe scrierile istoricilor greci, cum ar fi Theopompus (a cărui "Philippica" poate a fost sursă de inspirație pentru Trogus), Ephorus, Timaeus, Polybius. Se acceptă în general că o astfel de lucrare a fost dincolo de competențele unui roman, și probabil Trogus nu a adunat informații
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
fi Theopompus (a cărui "Philippica" poate a fost sursă de inspirație pentru Trogus), Ephorus, Timaeus, Polybius. Se acceptă în general că o astfel de lucrare a fost dincolo de competențele unui roman, și probabil Trogus nu a adunat informații de la istoricii greci singur, probabil acestea au fost deja combinate într-o singură carte de unii greci (foarte probabil Timagenes al Alexandriei). Ideea sa de istorie a fost mai severă și mai puțin retorică decât cea a lui Salustiu și a lui Titus
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
încălcând porunca divină. În picturile cu tematică creștină, nuditatea era folosită ca imagine a purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat
Nud (pictură) () [Corola-website/Science/319973_a_321302]
-
Olga. A primit numele Constantin după bunicul matern, Marele Duce Constantin Nicolaevici, dar și după împărații bizantini. În familie era cunoscut sub numele Tino. Așa cum a fost prevăzut prin constituție, Constantin și frații săi au fost crescuți în religia ortodoxă greacă, spre deosebire de tatăl lor care a rămas luteran. Prințul a avut o copilărie fericită, între Palatul Regal din Piața Syntagma din Atena și Palatul Tatoi, la poalele muntelui Parnes. Pentru Constantin și frații săi, părinții lor, George și Olga, au fost
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
în conflict. Sub presiunea lor, regele și primul ministru Theodoros Deligiannis au trimis întăriri insurgenților. Prințul George a fost numit comandant al flotei care trebuia să împiedice Marea Poartă să intervină contra revoltelor. În același timp, 1.500 de soldați greci au debarcat pe insulă. În fața atitudinii Atenei, Imperiul Otoman a declarat război Greciei la 17 aprilie 1897. Este începutul războiului greco-turc din 1897 (sau "războiul de treizeci de zile"). Numit comandant șef al armatei la 26 martie, Constantin este considerat
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
greco-turc din 1897 (sau "războiul de treizeci de zile"). Numit comandant șef al armatei la 26 martie, Constantin este considerat responsabil pentru penetrarea Macedoniei. Tentativa de invazie este însă un eșec iar grecii se retrag rapid la Thessalie. Cartierul general grec stabilit în orașul Larissa este ocupat de otomani. La sfârșitul lunii aprilie, războiul este pierdut de greci iar ultimele bătălii din mai nu fac decât să confirme superioritatea turcilor. În ciuda intervenției mai multor puteri străine în favoarea Atenei în timpul convorbirilor de
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
pentru o perioadă Grecia și s-a instalat în Germania la mama Sofiei. La 8 octombrie 1912, Muntenegru declară război Imperiului Otoman. Zece zile mai târziu, Serbia, Bulgaria și Grecia fac același lucru. Este începutul Primului Război Balcanic. De partea greacă, conflictul are loc pe două fronturi: în nord-est-ul țării, spre Tesalia și Macedonia și nord-vest spre Epir. Trupele elene alcătuite din 120.000 de oameni sunt împărțite în două armate iar cea din nord-est este condusă de Constantin. Obiectivul acestei
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
de la 22 octombrie și după alte cîteva victori, trupele conduse de prințul moștenitor ajung la porțile Salonicului și încercuiesc orașul. Comandantul orașului și al celei de-a treia armate turce, Pașa Hussein Tashin a cerut începerea negocierilor cu Statul Major grec și cu reprezentanți ai Bulgariei a cărui armată se apropia rapid de oraș. Condițiile oferite de greci au fost mai bune pentru turci astfel încât la 8 noiembrie trupele grecești au intrat în Salonic. Predarea Pașei Tashin Hussein care îi dă
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
-lea Paleologul). Începutul domniei lui Constantin a fost marcat de negocierile de pace de la sfârșitul primului război balcanic. Prin Tratatul de la Londra din 30 mai 1913, Grecia a primit o bună bucată din Macedonia (împreună cu Salonicul, legat definitiv de regalitatea greacă prin moartea regelui George I), o parte din Epir, Creta și mai multe insule din Marea Egee. În acest fel suprafața țării s-a dublat. Au avut loc diviziuni profunde între regatele din Balcani și Grecia care trebuia să facă față
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
regatele din Balcani și Grecia care trebuia să facă față revendicărilor bulgarilor ce n-au acceptat pierderea Salonicului. O lună după semnarea Tratatului de la Londra, în noaptea de 29 spre 30 iunie 1913, Bulgaria a atacat fără avertisment foștii aliați greci și sârbi. Elementul surpriză i-a permis să captureze rapid orașul grec Nigrita. De la izbucnirea ostilităților, Constantin a preluat conducerea armatei sale iar la 30 iunie, forțele elene au contraatacat pe uscat și pe mare. Lupte grele au avut loc
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
ce n-au acceptat pierderea Salonicului. O lună după semnarea Tratatului de la Londra, în noaptea de 29 spre 30 iunie 1913, Bulgaria a atacat fără avertisment foștii aliați greci și sârbi. Elementul surpriză i-a permis să captureze rapid orașul grec Nigrita. De la izbucnirea ostilităților, Constantin a preluat conducerea armatei sale iar la 30 iunie, forțele elene au contraatacat pe uscat și pe mare. Lupte grele au avut loc la Kilkis între 30 iunie și 4 iulie soldate cu victoria grecilor
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
30 iunie și 4 iulie soldate cu victoria grecilor. După mai multe tentative de contraatac pentru a-și recupera pozițiile pierdute, armata a II-a bulgară recunoaște înfrângerea și s-a retras spre nord abandonând orașele Serres și Drama. Armata greacă a continuat să înainteze ajungând la 23 iulie pe teritoriile bulgare. Primul ministru Eleftherios Venizelos vrea să negocieze un armistițiu cu guvernul bulgar. Se deplasează la cartierul general grec la Hadji Beylik și încearcă să-l convingă pe rege să
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
s-a retras spre nord abandonând orașele Serres și Drama. Armata greacă a continuat să înainteze ajungând la 23 iulie pe teritoriile bulgare. Primul ministru Eleftherios Venizelos vrea să negocieze un armistițiu cu guvernul bulgar. Se deplasează la cartierul general grec la Hadji Beylik și încearcă să-l convingă pe rege să ceară pacea. Constantin însă dorește o victorie militară decisivă și refuză. Între timp, forțele bulgare se organizeză și încep atacul la 29 iulie. Contraofensiva lor este puternică iar relieful
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
care îi cere să plece la București și să ceară armistițiu. În cele din urmă, Constantin I și armata sa au fost salvate de guvernul bulgar, care a sugerat, între timp, o încetare a focului pentru a proteja capitala. Semi-înfrângerea grecă de la Kresna a limitat consecințele asupra evoluției generale a conflictului . La sfârșitul lunii iulie 1914, kaiserul Wilhelm a trimis o telegramă lui Constantin prin care îi întreabă care va fi atitudinea Greciei în caz de război. Regele îi răspunde că
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
milioane de lei pentru ca în schimbul acesteia, să fie eliberați acești 20.000 de "amărâți", obținând emiterea unui decret de amnistie. În 9 octombrie 1942, Wilhelm Filderman a fost invitat la o întâlnire cu Alfred Tester, reprezentantul în București al armatorului grec Yanos Pandelis, împreună cu Constantin Bursan, amândoi agenți dubli anglo-germani. Aceștia propuneau un transport de evrei în Palestina, prin relațiile pe care le aveau în lumea armatorilor, operațiune ce urma să fie finanțată de centrală. Filderman dorea în primul rând să
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Mormânt. Mult timp s-a crezut că pisania originală a bisericii a fost pierdută, dar ea a fost descoperită în 1924, sub pardoseala bisericii. Pisania se află amplasată în prezent deasupra intrării în bisericii și conține următorul text în limba greacă: ""Ο ΝΑΟΣ ΟΥΤΟΣ ΙΕΡΑ ΠΙΣΤΩΝ ΣΚΕΠΗ ΕΠΩΝΥΜΙΑΝ ΙΣΑΠΟΣΤΟΛΩΝ ΦΕΡΩΝ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΤΕ ΦΗΜΙ Και ΕΛΕΝΗΣ ΗΝΥΣΤΑΙ ΚΑΛΩΣ ΑΔΡΟΤΑΤΗ ΛΑΜΒΑΝΗ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΛΟΥΜΙΔΟΥ ΛΟΓΟΘΕΤΟΥ ΜΕΓΑΛΟΥ ΚΑΙ ΤΗΣ ΣΥΖΥΓΟΥ ΕΥΛΑΒΕΣΤΑΤΗΣ ΑΝΝΗΣ ΤΟΥ ΜΕΝ ΑΓΟΝΤΟΣ ΑΠΟ ΤΟΥ ΜΠΑΛΣΑ ΤΟ ΓΕΝΟΣ ΤΗΣ ΔΕ ΚΑΤΑΡΤΖΗ ΕΥΓΕΝΩΝ ΑΜΦΩ
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
anul 1910. Actorul își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său. Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă. Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor
Nicu Constantin () [Corola-website/Science/315969_a_317298]
-
pecetea muncii tatălui său. Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă. Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce
Nicu Constantin () [Corola-website/Science/315969_a_317298]
-
o aventură având o fiică nelegitimă, Maria Condousso. În anii 1880, Maria a fost trimisă în Grecia unde a fost doamnă de onoare pentru sora sa vitregă, regina Olga. În cele din urmă Maria s-a căsătorit cu un bancher grec . La scurt timp după nașterea Mariei, Constantin a început o nouă relație cu o tânără dansatoare de la Conservatorul din Sankt Petersburg, Anna Vasilievna Kuznețova, care era fiica nelegitimă a balerinei Tatiana Markianovna Kuznețova și a actorului Vasili Andreievici Karatâgin. Anna
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]