10,710 matches
-
, Taurica sau Hersonezul Tauric (adică „peninsula Taurizilor” în grecește) (în greca veche: "Ταυρίς", iar în latină: "Taurica") au fost denumirile date altădată de grecii antici peninsulei Crimeea. „Taurizii” erau băștinașii cimerieni, ulterior amestecați cu sciții și elenizați, constituind „regatul Bosforului”, cu centrul de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
de către Melampus a cunoscut numeroase interpretări, încă din antichitate. Comparând diferitele lui variante și sprijinindu-se pe indicațiile fragmentare ale unor comentatori mai târzii, istoricul religiilor James George Frazer a stabilit că versiunea originară cea mai completă a aparținut mitografului grec Ferecide din Atena (începutul sec. al V-lea î.Hr.), în cartea a VII-a a lucrării sale "Istorii", care nu se mai păstrează. Această versiune ar fi cuprins și alte amănunte, eliminate ulterior, probabil din pudoare. Astfel, tatăl lui Iphiclos
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
În anul 120 î.Hr., ei au înființat provincia Gallia Transalpina, pe teritoriul actualei Provence, și au terminat cucerirea întregului teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51 î.Hr. Romanii au supus în Galia mai multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
alergat de îndată la crater, unde a găsit peștii. Crezând că profeția s-a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să predea cetatea cu toate bogățiile ei. Phalanthos a socotit că a venit vremea să-și înșele la rândul său dușmanul printr-un vicleșug și a golit de măruntaie burțile unor victime, umplându
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
Prostituția reprezenta una din componentele vieții cotidiene a grecilor antici, din epocile arhaică, clasică și elenistică. În cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, acesta utiliza o proporție semnificativă a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
drepturi și libertăți civice. Cetățean deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre un cetățean și o femeie liberă, fiică a unui cetățean. Acest fapt a impus o reglementare și un control strict al societății asupra relațiilor dintre bărbați și femei. Grecii antici au fost nevoiți să renunțe la poligamie și să adopte un model social strict monogam. Au fost reglementate legal aspectele referitoare la adulter, căsătorie și drepturile copiilor născuți în cadrul acesteia. Pentru a permite satisfacerea nevoilor fiziologice ale cetățenilor fără
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură, fie heterosexuală fie homosexuală, fără a face însă o distincție identitară, în timp ce femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală. Pentru a înțelege concepțiile despre viața sexuală a grecilor antici trebuie avute în vedere că spiritul și practica normelor sociale din Grecia acelei perioade erau sensibil diferite de cele din prezent: grecii antici nu făceau o distincție clară între comportamentul heterosexual și homosexual, și în tot cazul nu în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală. Pentru a înțelege concepțiile despre viața sexuală a grecilor antici trebuie avute în vedere că spiritul și practica normelor sociale din Grecia acelei perioade erau sensibil diferite de cele din prezent: grecii antici nu făceau o distincție clară între comportamentul heterosexual și homosexual, și în tot cazul nu în sensul celei din zilele noastre. Spre deosebire de prezent, ei practicau „o bisexualitate fără implicații identitare”. Pentru ei nu existau două tipuri de dorințe, una
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
nu în sensul celei din zilele noastre. Spre deosebire de prezent, ei practicau „o bisexualitate fără implicații identitare”. Pentru ei nu existau două tipuri de dorințe, una heterosexuală și una homosexuală, singura atracție o constituia „frumusețea unei persoane, indiferent de sexul acesteia”. Grecii nu interpretau raporturile dintre două persoane după natura lor sexuală ci prin prisma raporturilor de dominare: bărbatul care poseda era considerat superior în timp ce persoana posedată (indiferent de sexul acesteia) era una percepută întotdeauna ca fiind inferioară. În societatea grecească antică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
și să aibă copii. Societatea greacă antică era una profund homofobă și puțin tolerantă: bărbații efeminați sau „alergătorii după băieți” erau luați în derâdere, disprețuiți și batjocoriți. Aceste lucruri erau reflectate și în normele morale și juridice care guvernau societatea grecilor antici. În Atena, doar soțiile legitime puteau da naștere copiilor care mai târziu deveneau cetățeni, garantarea păstrării castității și prevenirea relațiilor extraconjugale pentru această categorie de femei era o preocupare esențială nu numai pentru familiile lor ci pentru societate în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
avem curtezane pentru a ne satisface plăcerile, concubine care să ne ofere îngrijirea zilnică și soții care să ne dea copiii legitimi și să fie gardieni credincioși ai căminelor noastre." Realitatea era probabil mai puțin caricaturală, citatul menționat neînsemnând că grecii nu aveau scrupule morale, și de aici apelarea în mod curent la prostituate. În acest sens, legile ateniene condamnau aspru în același timp relațiile în afara căsătoriei cu o femeie liberă; astfel, în cazul unui adulter, soțul încornorat avea dreptul de
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
aproape deloc asupra cazului femeilor sclave, în afară de a le considera ca bunuri ce pot fi valorificate. Aceste izvoare istorice arată clar ce credeau bărbații greci despre prostituate: în primul și în primul rând le reproșau caracterul lor mercantilist. Pentru un grec din antichitate, o persoană care se prostituează, bărbat sau femeie, o face din sărăcie și/sau de dragul câștigului material, dorința sexuală nefiind pentru acestea un factor de luat în considerație. Rapacitatea prostituatelor este o temă de satiră curentă în comediile
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din Grecia Antică ne furnizează o anumită imagine, deși parțială și incompletă, a vieții lor de zi cu zi. Astfel prostituatele sclave, pentru a putea produce venituri, trebuia să evite prin toate mijloacele să rămână însărcinate. Tehnicile contraceptive folosite de greci sunt puțin cunoscute, mult mai puțin cunoscute decât cele folosite de romani. Într-un tratat atribuit lui Hipocrate, autorul descrie cu precizie cazul unei dansatoare „care avea obiceiul de a merge cu bărbați”, căreia i-a recomandat să sară cu
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ele (prin opoziție cu „poziția misionarului”). În sfârșit, pe un număr de vase sunt reprezentate scene în care prostituatele erau amenințate cu un baston sau cu o sandală și constrânse astfel să accepte să întrețină relații sexuale considerate degradante de către greci: sexul oral, sodomia, sexul în grup. În fine, dacă hetairele erau fără nicio îndoială cele mei libere femei din Grecia Antică, se poate constata că au existat numeroase cazuri în care acestea au devenit femei respectabile, găsindu-și un soț
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
partea de satisfacere a plăcerilor fără de implicare sentimentală. La Sicyonos în Peloponez, bărbații se prostituau de plăcere, în numele zeului Dionysos. În contrast cu prostituția feminină, care cuprindea femei de toate vârstele, prostituția masculină este rezervată aproape în exclusivitate tinerilor adolescenți. În concepția grecilor antici, legătura dintre adult și copil, "pais", nu se desfășura pe o simplă piață de trupuri, ci se circumscria "paideia", conceptul educațional ce urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la pubertate până la apariția bărbii, pilozitatea unui băiat fiind un lucru extrem de dezgustător pentru grecii antici. Totuși, se cunosc cazuri de păstrare ca amant a unui băiat mai vârstnic, dar numai complet depilat. La fel ca și avatarul său feminin, prostituția masculină nu reprezenta pentru societatea Greciei Antice un lucru scandalos. Bordelurile cu sclavi băieți
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
sexuală între un stăpân și sclavul său, până la o mențiune într-o piesă a lui Xenofon, din jurul anului 400 î.e.n. Un alt motiv pentru recurgerea la prostituția masculină era existența tabuurilor sexuale: astfel, faptul de a practica felația era pentru grecii antici un act degradant. Pe cale de consecință, într-o relație amoroasă homosexuală "erastês" (partenerul matur dominant) nu putea cere o astfel de favoare de la "erômenos" („prea iubit”), partenerul mai tânăr, pentru faptul că acesta din urmă era un viitor cetățean
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
reguli, a pune un adolescent să se prostitueze sau oferirea de bani acestuia în schimbul unor favoruri sexuale era pedepsită sever, deoarece aceasta însemna practic să-l privezi pe acel tânăr de viitoarele sale drepturi civice. Acest mod de gândire al grecilor a fost explicat de Eschine, citând din lege articolul referitor la "δοκιμασία - dokimasia" (examenul pe care îl susțineau toți magistrații atenieni înainte de numirea în funcție), care prevedea că un cetățean care se prostitua ('πεπορνευμένος - peporneuménos") sau era întreținut ('ἡταιρηκώς - hêtairêkốs
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
în Macedonia, unde este considerat a fi unul dintre fondatorii . În ciuda acestor interpretări istorice macedonene, Delcev se considera bulgar ca naționalitate și îi considera pe bulgari a fi compatrioții săi. Denumirea de "macedonean" cuprindea la acea vreme și albanezi, bulgari, greci, turci, vlahi și sârbi, și când se aplica slavilor locali, se referea la o identitate regională a bulgarilor. Contrar afirmațiilor naționaliștilor bulgari, însă, ideile sale autonomiste pentru o entitate separată macedoneană (și adrianopolitană), au stimulat dezvoltarea contemporan.
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
Originea Elisabetei a fost disputată. Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu susțin că a fost fiica lui Toma Csomortany (Csomortány Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna, lângă Liov, iar Sever Zotta a susținut că a fost fiica unui grec, Gheorghe Kataratos (numit și Lozinski sau Islozeanu), proprietarul moșiei Lozna de lângă Dorohoi. Dar faptul că a fost catolică indică faptul că a fost mai degrabă fiica lui Toma Csomortany, ungur polonizat. Căsătoria ei cu Ieremia Movilă a avut loc în
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
nave-școală etc.); totuși, având în vedere că aceste nave auxiliare pot fi înarmate și chiar pot lua parte la luptele navale, și ele pot fi considerate nave de război. Civilizațiile care au dezvoltat navigația în bazinul mediteranean (egiptenii, fenicienii și grecii) nu foloseau inițial nave specializate pentru război, în luptele navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave erau propulsate manual, cu ajutorul vâslelor, dar foloseau și vele ca mijloc secundar de propulsie. Primele nave militare, construite și utilizate
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
iertarea creștină, iar personajul se convertește la creștinism. Povestea lui Iuda se derulează în paralel cu cea a lui Isus Cristos, care vine din aceeași regiune și are o vârstă apropiată. Cei trei magi biblici (egipteanul Baltazar, indianul Melchior și grecul Gaspar) se întâlnesc în deșertul Iudeei în anul 747 de la zidirea Romei, urmând o stea strălucitoare care-i călăuzește către locul unde s-a născut Mântuitorul omenirii. Ei sosesc la Ierusalim și, după o vizită la regele Irod cel Mare
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
uimit când o vede pe Elena împreună cu Hector și Paris, dar o primește ca și oaspete și decide să nu o trimită înapoi acasă, de vreme ce Paris o va urma și va fi omorât, alegând în schimb să se confrunte cu grecii în luptă dreaptă. Grecii ajung la puțin timp după și cuceresc plaja Troiei, în mare parte cu ajutorul lui Ahile și a Mirmidonilor săi, printre ei aflându-se și verișorul lui Ahile, Patrocle. Ahile distruge templul lui Apollo, dar le permite
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
pe Elena împreună cu Hector și Paris, dar o primește ca și oaspete și decide să nu o trimită înapoi acasă, de vreme ce Paris o va urma și va fi omorât, alegând în schimb să se confrunte cu grecii în luptă dreaptă. Grecii ajung la puțin timp după și cuceresc plaja Troiei, în mare parte cu ajutorul lui Ahile și a Mirmidonilor săi, printre ei aflându-se și verișorul lui Ahile, Patrocle. Ahile distruge templul lui Apollo, dar le permite lui Hector și soldaților
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
Când este amenințată cu violul, ea este salvată de Ahile. Cei doi se îndrăgostesc, iar Ahile decide că războiul este o cauză pierdută. Hotărăște să părăsească Troia de dimineață. În ciuda refuzului lui Hector, Priam îl obligă să îi gonească pe greci acasă și să recapete controlul asupra plajei Troiei. Atacul îi unește pe greci și mirmidoni, care intră în luptă. Hector se duelează personal cu cineva despre care se crede că ar fi Ahile și îi taie gâtul, doar pentru a
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]