10,678 matches
-
sunt eliptice sau ovale, aproximativ 1 mm lungime. Ele sunt moi și albe când sunt depuse, dar după câteva ore devin galbene și chiar brune. Speciile sinantrope de tizanure sunt dăunători comuni, cauzând pagube masive a bunurilor de uz casnic hrănindu-se cu pastă de tapet, legături de carte, carton, precum și cu alte produse din hârtie sau cu cleiul din amidon a unor textile. Fosile de tizanure sunt cunoscute din perioada carboniferului superior, de exemplu "Ramsdelepidion schusteri", o tizanură foarte mare
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi. Se hrănesc cu resturi vegetale și cu detritus. Masculii nu se hrănesc. Femela stă, de regulă, în cuibul țesut cu fire de mătase, în pământ, pe sub pietre, sub trunchiuri, sub scoarță sau își fac cuiburi în mușuroaie de termite. S-au descris
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi. Se hrănesc cu resturi vegetale și cu detritus. Masculii nu se hrănesc. Femela stă, de regulă, în cuibul țesut cu fire de mătase, în pământ, pe sub pietre, sub trunchiuri, sub scoarță sau își fac cuiburi în mușuroaie de termite. S-au descris până în prezent circa 360 de specii care trăiesc în țările
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere, sunt animale folositoare. Sunt
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
de-ai distruge șansele lui Rarity de-a deveni o creatoare de modă celebru. Voci: Lordul Tirek este un centaur care evadează din Tartarus cu scopul de-a stăpâni Equestria.Acesta devine din ce,în ce mai puternic când se hrănește cu puterile unicornilor,ale pegașilor și a poneilor pământeni . El este învins de Twilight și prietenele ei cu ajutorul Puteri Rainbow. Voci: Adagio Dazzle este una dintre cele trei sirene exilate din Equestria de foarte mult timp.Ea este liderul trupei
Lista personajelor din Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/332718_a_334047]
-
le (Megachiroptera) sau liliecii frugivori este un subordin de chiroptere, care cuprinde lilieci frugivori (care se hrănesc în special cu fructe) de talie în general mare, ce au un bot alungit și asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
rămân dezvoltați; crestele în formă de W sunt absente. Limba este prevăzută cu papile cornoase și servește ca organ de perforație sau de sugere. Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. "Macroglossus" și "Megaloglossus" au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen. Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
dorsală. Clavicula lipsește. Creierul este de tip macrosmatic și cu circumvoluții puține. Au o mare acuitate vizuală, la care se adaugă și un simț bine dezvoltat al auzului. Nasc câte 1-3 pui foarte bine dezvoltați. Sunt animale fitofage și se hrănesc cu rădăcini și bulbi, frunzele lăstarilor, dar și varză, ierburi și fructe, mușchi de pămînt, licheni. Pe lângă hrana vegetală, mănâncă insecte și alte mici nevertebrate. Trăiesc de obicei în grupuri (turme) de 30-60 de indivizi. Ordinul este reprezentat printr-o
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
timp emit și niște ultrasunete care nu sunt percepute de urechea omului. le stau în poziție normală, agățate cu membrele de crengi și cu spatele în jos, pentru împerechere coboară pe pământ. Sunt excelenți înotători. Regimul alimentar este fitofag, se hrănesc cu muguri și frunze de arbori forestieri. Familia bradipodidelor cuprinde un singur gen cu 4 specii
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
Iuliana. În urmă vânzărilor, Echipa Roșie a strâns 2.202 lei, iar Echipa Albastră a strâns 1.705 lei. În final, nicio echipa nu a câștigat această probă, concurenții fiind supuși unei alte probe. Cele două echipe au trebuit sa hrănească 100 de oamei, tot cu tapas. Fiecare echipă a avut o jumatate de oră la dispoziție în care a trebuit să pregătească trei bucăți de tapas pentru fiecare persoană, mai exact 300 de piese de tapas de echipă. În cele
MasterChef România (sezonul 4) () [Corola-website/Science/332914_a_334243]
-
platformei continentale sau partea superioară a pantei continentale, la adâncimi de 35-1550 m. Adulții dulgherului mare ("Zeus faber") și probabil adulții unor altor specii de zeiforme se întâlnesc frecvent în zona pelagică sau în apropierea suprafeței apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
Zeus faber") și probabil adulții unor altor specii de zeiforme se întâlnesc frecvent în zona pelagică sau în apropierea suprafeței apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice și plutesc aproape de suprafață; icrele sunt sferice, cu un diametru de 1-2,8 mm. Speciile mai
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
poate fi înghițit de un pește zooplanctonofag (ciprinide, siluride, percide, esocide, mai ales crapul sau costrășul): a doua gazdă intermediară în care larva procercoidă se transformă în plerocercoid. Acesta din urmă se localizează în cavitatea abdominală a peștilor, unde se hrănește, crește, și rămâne acolo pentru o lungă perioadă de timp (mai mult de doi ani). Plerocercoidul asemănător cu adulții, au doua șanțuri longitudinale mediane, sunt musculoși, albi, plați cu aspect de curea și se dezvoltă enorm, având 10-100 cm lungime
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
înaltă și temperatura scăzută a aerului în timpul vegetației. Ciuperca" Phytophthora "infestans, din clasa Oomycetes, ordinul Peronosporales, familia Phytophthoraceae, specie oligofagă, poate ataca cartofii, tomatele, vinetele și multe specii de buruieni solanacee. Miceliul ciupercii este neseptat, trăiește în spațiul intercelular, se hrănește prin haustori, uneori miceliul pătrunde în celulele plantei parazitate. Fructificația asexuată are aspectul unui puf alb pe partea inferioară a frunzei și este constituită din conidiofori subțiri, hialini, cu 3-4 ramificații care ies prin stomate. Conidiile sunt unicelulare, hilaine, ovoidale
Phytophthora infestans () [Corola-website/Science/333688_a_335017]
-
bogat și cu gust de castane ale cornacilor ("Trapa natans"). Consumă și plante din culturile agricole (boabe de porumb și de alte cereale) și cele de legume din apropierea apei, dar și ierburi de pe maluri, lujeri din apropierea apei etc. Vara se hrănește cu părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice de sub gheață. Plantele și animale consumate de bizam în Kazahstan (+ + + hrana principală, ++ hrana obișnuită, + hrana secundară sau rară) În România bizamul are câțiva dușmani naturali. Vulpea ("Vulpes vulpes") îl pândește noapte de noapte
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
printre puii de bizami. Ocazional bizamul este prins de vidre ("Lutra lutra"), pisicile și câinii semisălbatici, enoți ("Nyctereutes procyonoides"), nurci ("Mustela lutreola"), dihori ("Mustela putorius") și alți prădători care-l pot surprind pe uscat. Lista animalelor din Kazahstan, care se hrănesc cu bizam (+ + + dușmanii principali, ++ dușmanii obișnuiți, + dușmanii rari): Bizamul, datorită modului său de viață semiacvatic are puțini concurenți. Aceștia includ șobolanul de apă ("Arvicola terrestris"), dar abundența de hrană, în timpul verii nu creează o relație tensionată între ei. În locurile
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România hrana constă din părțile subterane ale plantelor spontane (pășuni și fânețe) și ale plantelor cultivate precum, și a pomilor fructiferi (în terenuri cultivate și livezi). Pagubele
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze egală cu greutatea corpului lor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze egală cu greutatea corpului lor. Ciclurile lor de activitate constau adesea dintr-un ciclu constant de hrănire pentru a-și umple stomacul, urmat de mai multe
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
activitate constau adesea dintr-un ciclu constant de hrănire pentru a-și umple stomacul, urmat de mai multe ore de odihnă și digestie înainte de începerea unui nou ciclu de alimentare. Unele specii sunt polifage: șoarecii scurmători de pădure ("Myodes") se hrănesc cu diferite frunze, semințe și insecte, iar în hrana șoarecilor de câmp ("Microtus arvalis") au fost identificate circa 400 specii de plante. Șoarecii de munte ("Dinaromys") și șoarecii de zăpadă ("Chionomys") fac rezerve de hrană mari din frunze uscate și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
mari din frunze uscate și tulpini. Acestea sunt tăiate și lăsate să se usuce înainte de a fi transportate în culcușuri sau în crăpăturile din stâncării pentru a asigura hrană în lunile de iarnă, când frunzele proaspete sunt rare. Lemingii se hrănesc în mare măsură cu mușchi și licheni, mai ales lemingii de pădure ("Myopus schisticolor"), care sunt aproape în întregime dependenți de una sau două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
lunile de iarnă, când frunzele proaspete sunt rare. Lemingii se hrănesc în mare măsură cu mușchi și licheni, mai ales lemingii de pădure ("Myopus schisticolor"), care sunt aproape în întregime dependenți de una sau două specii de mușchi. Ei se hrănesc în timpul iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și consumă cantități mari de ace de pin, cu care ei își construiesc, de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice, moluste bivalve și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când densitățile lor devin foarte
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]