10,921 matches
-
fenomen general european, anume refugierea unor revoluționari români în America după înăbușirea Revoluției din 1848 din cele trei țări române, alături de alți imigranți ajunși din alte motive peste Ocean. în perioada 1880-1914 se înscrie, propune el, a doua etapă a imigrării românilor”. Dar nu se cunoaște nici un revoluționar refugiat din România în SUA după 1848. Mary Leuca, profesor american, scriind despre Imigrația românească în America, evidențiază, înainte de toate, că „documentele asupra imigrării nu menționează un număr semnificativ de români care să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1880-1914 se înscrie, propune el, a doua etapă a imigrării românilor”. Dar nu se cunoaște nici un revoluționar refugiat din România în SUA după 1848. Mary Leuca, profesor american, scriind despre Imigrația românească în America, evidențiază, înainte de toate, că „documentele asupra imigrării nu menționează un număr semnificativ de români care să fi intrat în Statele Unite înainte de anul 1880”. Opinia sa este că „Românii au intrat în valul «noii imigrații», între 1881 și 1914”. Alexandru Nemoianu apreciază că primul val de imigrare s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asupra imigrării nu menționează un număr semnificativ de români care să fi intrat în Statele Unite înainte de anul 1880”. Opinia sa este că „Românii au intrat în valul «noii imigrații», între 1881 și 1914”. Alexandru Nemoianu apreciază că primul val de imigrare s-a consumat între sfârșitul secolului al XIX-lea și 1914. Așadar, putem conchide că primul val de emigrare a fost acela cuprins între începutul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea și încheierea Primului Război Mondial, chiar dacă între 1914 și 1918
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1914, iar în anii războiului aceasta fusese neînsemnată, încadra intervalul 1921-1940 într-o a treia etapă a emigrației române, către sfârșitul căreia comunitatea românească a scăzut în comparație cu 1930, circumstanță „ce se explică prin încetarea aproape completă a mișcării de imigrare și decesele survenite în cadrul grupului în anii ’30”. Alexandru Nemoianu consideră că primul val de emigrare s-a încheiat o dată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar identifică o a doua etapă a evoluției istoriei românilor americani, „cuprinsă între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale emigrărilor”. Cu toate opreliștile impuse de Moscova și însușite întocmai de București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă”. Chiar și așa stând lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă”. Chiar și așa stând lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce au urmat celui de al Doilea Război Mondial și care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă”. Chiar și așa stând lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce au urmat celui de al Doilea Război Mondial și care s-au continuat până spre mijlocul anilor șaizeci reprezintă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a ajunge în America și Canada, eludând, bineînțeles, legea. Astfel, „numai în 1993 fuseseră prinși 803 [români, n.n.] încercând să intre ilegal în America”. Reacția oficialităților americane a fost promptă, dar „cazul” a rămas nesoluționat, deoarece, așa cum declara Serviciul pentru Imigrare și Naturalizare în 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților americane poate fi comentat, desigur, dar acest fapt nu va influența decizia Washingtonului. Iar dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
studii etc., s-ar crede că numărul imigranților români sau al indivizilor emigrați din România, dar aparținând altor națiuni, a fost stabilit cu toată exactitatea. Adevărul e tocmai contrariul. înainte de 1900 numărul românilor era așa de mic încât autoritățile de imigrare - atât cele din Canada, cât și cele din Statele Unite - nu aveau pentru ei o coloană specială, ci îi treceau la rubrica «din alte țări»”. Apoi, nu știm câți au rămas în SUA sau Canada și câți au revenit în țară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de unde au plecat cândva. Pentru un timp, emigrația în America a fost mai liberalizată și de aceea este mult mai greu, dacă nu imposibil, de reconstituit, azi, un tablou statistic. Când SUA și Canada au adoptat o legislație specială a imigrării, românii din Transilvania, Banat și Bucovina au fost înregistrați după țara care le eliberase pașaportul. Și, în mod sigur, niciodată nu au fost înregistrați absolut toți imigranții. Așadar, încercarea noastră de a face ordine în acest „caz” este iluzorie, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Românii din aceste ținuturi, eliberați fiind de asuprirea străină, nu au mai emigrat în ritmul de dinainte. Reformele politice și economice adoptate după război s-au constituit în tot atâtea justificări ale reducerii emigrației. în plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopând tendințele antebelice ale acelora care traversau Oceanul cu intenția de a se stabili într-un stat american. René Gonnard, schițând acest nou cadru al imigrării, evidenția că „les États-Unis, qui recevaient avant la guerre 7 à 9.000 Roumains
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
constituit în tot atâtea justificări ale reducerii emigrației. în plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopând tendințele antebelice ale acelora care traversau Oceanul cu intenția de a se stabili într-un stat american. René Gonnard, schițând acest nou cadru al imigrării, evidenția că „les États-Unis, qui recevaient avant la guerre 7 à 9.000 Roumains par an, n’en acceptent plus que quelques centaines”. în 1922, făcând o vizită în Statele Unite, dr. N. Lupu nota în însemnările sale de călătorie, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
română din Canada, Radu Toma a reținut o informație după care “în anul 1921 recensământul canadian a consemnat un număr de 15.086 români, 1,02% din populația Canadei originară prin naștere sau părinți din străinătate”. După o scădere a imigrării, care a durat până în 1924, “în prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene în străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se în această țară în baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
canadian a consemnat un număr de 15.086 români, 1,02% din populația Canadei originară prin naștere sau părinți din străinătate”. După o scădere a imigrării, care a durat până în 1924, “în prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene în străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se în această țară în baza unor permise speciale eliberate de Departamentul imigrării și colonizării”. în anii ’25-1930, cifrele emigrației române, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene în străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se în această țară în baza unor permise speciale eliberate de Departamentul imigrării și colonizării”. în anii ’25-1930, cifrele emigrației române, indiferent de apartenența etnică, au variat între 1.019 (1925) și 5.873 (1928) de persoane, pentru ca, între 1932 și 1939, emigrația din această țară să se reducă la 1.532 de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
români. Revenind la America, el afirma apoi că „]n anul 1940 în SUA se aflau 115.940 imigranți români. Se constată deci o scădere a numărului lor față de anul 1930, ce se explică prin încetarea aproape completă a mișcării de imigrare și decesele survenite în cadrul grupului în anii ’30”. Gerald J. Bobango accepta că în 1944 existau în Statele Unite 115.940 de etnici români, în timp ce în Canada numărul lor era de 20.000. Cel de al Doilea Război Mondial a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene. Cu un număr total de 52.517 imigranți, o medie anuală de 1.544,6 persoane, această țară deține un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală în SUA originară din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20.038 în anii ’50 (38,1%), 14.142 în deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20.038 în anii ’50 (38,1%), 14.142 în deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de imigrare minimă (1945-48, 1953-55 și 1960-63, în total 11 ani cu mai puțin de 1.000 de imigranți anual), alternate cu ani cu o imigrare ceva mai ridicată (10.862 în 1950-52; 4.901 în 1956-57 și 9.263 în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de imigrare minimă (1945-48, 1953-55 și 1960-63, în total 11 ani cu mai puțin de 1.000 de imigranți anual), alternate cu ani cu o imigrare ceva mai ridicată (10.862 în 1950-52; 4.901 în 1956-57 și 9.263 în perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
000 de imigranți anual), alternate cu ani cu o imigrare ceva mai ridicată (10.862 în 1950-52; 4.901 în 1956-57 și 9.263 în perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de 2.000 de persoane. Imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881, ceea ce înseamnă că unul din patru imigranți români din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
862 în 1950-52; 4.901 în 1956-57 și 9.263 în perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de 2.000 de persoane. Imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881, ceea ce înseamnă că unul din patru imigranți români din toate timpurile s-a stabilit în Statele Unite după al Doilea Război Mondial”. Cifrelor reținute
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
9.263 în perioada 1964-68, ultimele două momente de destindere bilaterală și negocieri directe româno-americane), din anul 1976 imigrarea provenită din România a trecut de cifra anuală de 2.000 de persoane. Imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881, ceea ce înseamnă că unul din patru imigranți români din toate timpurile s-a stabilit în Statele Unite după al Doilea Război Mondial”. Cifrelor reținute li se adaugă altele, rezultate în urma legislației speciale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1908, p. 1; G.C., „Emigrarea `n Statele Unite `n 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum s`nt tratati imigrantii”, America, 3 februarie 1916, p. 1; „Imigrarea româneasca `n America de la Unire `ncoace”, America, 15 mai 1922, p. 1; Ion Cioc`rlan, „Evoluția populației indigene si a migrațiunilor `n Statele Unite `n decursul a 140 ani (1790-1930)”, Buletinul Institutului American din România, București, vol. I, nrs. 2-4, 1934
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au emigrat În nordul Dunării. Christian von Engel, I.C.Eder, Bolla Marton neagă ideea continuității elementului roman În Dacia. Disputa În jurul continuității În legătură cu evoluția romanității de la nordul Dunării și din Carpați s-au conturat două opinii: continuitatea daco-romană În Dacia imigrarea târzie din sudul Dunării Servind interese politice, Începând cu sec. XVIII, unii istorici au elaborat teorii potrivit cărora românii nu s-ar fi format În țara lor de azi. Szamaskosy Istvan - Într-o lucrare din 1593, susținea că românii sunt
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
mînă de lucru suplimentară, mai calificată prin prelungirea școlarizării și deci mai eficace. Pînă atunci se va face apel la noile contingente active aduse de noul val al exodului rural și la muncitorii străini. Din 1946, Franța reia practicile de imigrare de dinainte de război, aducînd în țară cu sutele de mii, italieni, spanioli, apoi portughezi și magrebieni. Ea este curînd imitată și de alte națiuni industrializate: Regatul Unit unde vin mediteraneeni și populații originare din Commonwealth (mai ales din Pakistan), Elveția
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]