11,584 matches
-
patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează, Începând din 1803, pe sol franțuzesc, un Întreg stil de viață, simțindu-se În scurtă vreme ca acasă, dacă Îi pomenim pe fanaticii francezi ai byronismului, În ce are acesta comun cu stilul dandy, dacă urmărim felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să o ordonăm, neagă un sistem (etic, estetic) din interiorul acestuia, fără să poată (și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
etic, estetic) din interiorul acestuia, fără să poată (și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar fi putut făli, deoarece eroul zilei, acționând la porunca sa, izbutise să semene panica în tabăra regelui creștin, care fugi spre Córdoba, lăsând în urma sa tunuri, muniții, o mare cantitate de făină, dar și sute de morți și de prizonieri. Era însă, fără îndoială, prea târziu. Când vestea cea mare ajunse la Granada, revolta se pornise deja: Boabdil, fiul Fatimei, izbutise să fugă din turnul Comarilor coborând pe o funie. A fost pe dată aclamat în cartierul Albaicin, iar începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al-fakkak, bătrânul „dezrobitor“ din Granada, care avea, de mai bine de douăzeci de ani, sarcina grea, dar bănoasă, de a-i răscumpăra pe captivii musulmani de pe teritoriile creștine. În ținutul al-Andalus au existat mereu persoane însărcinate să-i caute pe prizonieri și să obțină răscumpărarea lor. Existau nu numai la noi, dar și la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a numi un „alfaqueque mayor“, adesea un înalt personaj al statului, asistat de numeroși alți dezrobitori. Cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
facă, după cum nu-i spusese nimic nici despre sosirea fostului logodnic în Rif. De altfel, ea nu-l văzuse niciodată pe bătrân și nu putea pricepe ce se întâmplă. Lasă copiii aici și vino după mine, porunci Harun. Intră împreună cu prizonierul în odaia de culcare. Mariam veni după ei și lăsă în jos cuvertura din lână care închidea încăperea. — Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viața mea“, ceea ce nu era decât un lucru just, deoarece datorită ei mi-a îngăduit Dumnezeu să scap de la moarte. Două zile și două nopți vântul șuieră necontenit, iar zăpada se îngrămădi, astupând foarte curând intrarea grotei și făcându-ne prizonieri. În a treia zi, niște păstori veniră să degajeze deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din urmă să fie operat, ceea ce se întâmplă, la cererea sa, într-o zi de vineri, chiar după rugăciunea de la amiază. Rămase închis în camera sa până în vinerea următoare. Se duse atunci la tribunele de la Așrafiah, puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne reluaserămm mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se uite la mine: — În fața vitregiei, femeile se încovoaie, iar bărbații se frâng. Tatăl tău era prizonierul amorului propriu. Eu am fost învățată să mă supun. — Și Warda? — Ne-a părăsit după moartea lui Mohamed. Fără bărbatul ei, fără fiica ei, nu mai avea pe nimeni în țara asta. Cred că s-a întors în satul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a făcut intrarea solemnă în Cairo, precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor că le va fi cruțată viața, chemându-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era acum în mâinile lui Tumanbay care, fără a pierde nici o clipă, le porunci partizanilor lui să pornească în urmărirea trupelor de ocupație prin toate cartierele din Cairo și să nu ia prizonieri. Stradă după stradă, capitala a fost recucerită. Circazienii îi hăituiau pe soldații otomani, cu ajutorul activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui. El care fusese un prieten atât de apropiat, un confident, el care, o știam bine, aprecia așa de mult compania mea, care schimbase cu mine vorbe de duh și înghionteli prietenești... Brusc, se ridică în picioare. — Sfinte Părinte, iată prizonierul! Papa intrase fără zgomot prin ușița din spatele meu. M-am întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început de martie, vestea care zdruncina deja Italia: trupele imperiale zdrobiseră armata regelui Franței în fața Paviei. Se răspândise mai întâi zvonul că Francisc fusese ucis; aveam să aflu curând că fusese doar luat prizonier. Dar situația nu era mai puțin dezastruoasă: oricare urma să fie soarta monarhului, era limpede că francezii nu vor mai putea ține piept pentru mult timp de acum înainte ambițiilor împăratului. Mă gândeam la Clement al VII-lea. Se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
continuat: — Am aflat că de la Paris pornise de curând spre Constantinopol un mesaj prin care turcilor li se cerea să atace Ungaria spre a-l sili pe Carol Quintul să-și mute atenția de la Italia. — Regele Franței nu este oare prizonier în Spania? — Asta nu-l împiedică să negocieze cu papa și cu sultanul și să-i trimită instrucțiuni mamei sale, regenta regatului. — Dar nu s-a spus că e pe moarte? — Nu mai este. Moartea și-a schimbat planurile. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui s-a făcut amical și chiar admirativ. — Sunt fericit să aud aceste cuvinte, căci, la Roma, papa șovăie, iar prietenul dumitale Guicciardini îl împinge să se bată cu Carol și să se alieze cu Francisc, chiar dacă regele Franței este prizonierul împăratului. Din poziția mea, nu-mi pot exprima rezervele fără să dau impresia că mă tem de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e chiar lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că aveau loc atâtea accidente: era maniera lui Dumnezeu de a ne cere să ne știm locul, să rămânem cu picioarele pe pământ. Să ne amintim de Icar... Henry recita în minte acest discurs de fiecare dată când se vedea prizonier într-o astfel de drăcie nenorocită. Capătase statut de ritual. Deși nu tolera superstițiile, Henry ajunsese să creadă că mica lui scuză mentală adresată Creatorului - în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legătură. Era legat, își dădu seama în cele din urmă. Orbirea, imobilizarea nu erau semnele colapsului fizic de dinaintea morții, ci ale unui lucru nu atât de decisiv. Fusese împușcat și împins în mașină nu ca un cadavru, ci ca un prizonier. Inima începu să-i bată mai tare. Începu să se agite, să-și scuture încheieturile. Înțelese curând că nu îi erau legate pur și simplu una de cealaltă, ci și de scaunul pe care stătea. Vru să-și cerceteze rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El e. MACABEUS: A zis el? PARASCHIV: A dat din cap. MACABEUS: Ce facem? PARASCHIV: Cum ce facem? MACABEUS: Ar trebui să-l luăm prizonier. PARASCHIV: Ia-l tu. MACABEUS: Zi-i să plece. Zi-i că-i dăm viața. PARASCHIV (Către INAMIC.): Du-te. Îți dăm viața. MACABEUS: S-a dus? PARASCHIV: Se teme. MACABEUS: Zi-i să plece. Roagă-l să plece. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
adevărat - ei, uite că există coșmaruri la fel de Îngrozitoare și În realitate, e suficientă o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine va avea loc, probabil, confruntarea cu necunoscuții care mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
controversă În ceea ce mă privește și că unii se considerau, mai mult decât ceilalți, Îndreptățiți să creadă că avuseseră dreptate. Se pare că infirmasem o supoziție și confirmasem alta. Sigur este că ieșisem din confruntare mai bine decât intrasem. Ca prizonier, se-nțelege. Ca istoric, eram nemulțumit de modul În care prestasem, fusesem dezlânat și prolix, dar se pare că, până la urmă, izbutisem să mă fac Înțeles. Asta dacă nu cumva stimabilii Înțeleseseră mai mult și mai multe decât avusesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grație, o dischetă și-un pistol pe care să le folosesc la nevoie. Care nevoie? Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil: unde naiba s-au mai văzut prizonieri care se plimbă ca vodă prin lobodă si, pe deasupra, mai sunt dotați și cu pistoale căpătate Într-un mod dubios, dacă nu subversiv de-a binelea? Dar dacă Elvira urmărea, totuși, ceva cu obiectul pe care Îl mângâiam debusolat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fondul de documente ce conserva memoria Centrului. „Acum aveți dreptul”, a spus În treacăt responsabilul arhivei. „Acum”, adică spre deosebire de „mai Înainte”, când nu beneficiam de favorul respectiv. Asta Înseamnă că Între timp se produsese o modificare a statutului meu de prizonier. Probabil că avansasem la gradul de semiprizonier ori de prizonier cu supliment de drepturi. Mi s-ar fi părut normal ca schimbările care mă priveau să-mi fie aduse la cunoștință pe cale orală de către cei abilitați În acest sens, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a spus În treacăt responsabilul arhivei. „Acum”, adică spre deosebire de „mai Înainte”, când nu beneficiam de favorul respectiv. Asta Înseamnă că Între timp se produsese o modificare a statutului meu de prizonier. Probabil că avansasem la gradul de semiprizonier ori de prizonier cu supliment de drepturi. Mi s-ar fi părut normal ca schimbările care mă priveau să-mi fie aduse la cunoștință pe cale orală de către cei abilitați În acest sens, nu să fiu pus În situația de a le sesiza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]