10,650 matches
-
între aceste două puteri și reglementează funcționarea instituției religioase. Constituția din 1948 enunță ca principii generale: libertatea de conștiință pentru fiecare cetățean și dreptul Bisericii de a se administra în funcție de tradițiile sale proprii și după lege. Textul asupra cultelor este promulgat de Marea Adunare Națională, pe 4 august 1948. Statul confirmă numirile în posturile cele mai înalte ale ierarhiei, controlează bunurile imobile și mobile ale Bisericii, aprobă toate scrisorile pastorale și toate cuvîntările publice, reglementează modalitățile de instruire a candidaților la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Reprezentanții săi sînt prezenți la sesiunile Sfîntului Sinod și la adunările Congresului Național al Bisericii. Relațiile sînt supravegheate de ministerul Cultelor, care va fi reorganizat în 1957 în Departament al Cultelor și subordonat Consiliului de Miniștri. În februarie 1949 este promulgat Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române. Se afirmă principiul unei organizări centralizate în jurul Patriarhiei. Instituția cuprinde cinci Mitropolii de care depind Episcopiile. Comentariul autorităților politice este clar: Scînteia subliniază exemplaritatea Uniunii Sovietice pentru clerul ortodox român și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
locul nostru în sînul ei. Dacă știința are ca axiomă, după Heidegger, "Să nu crezi niciodată nimic, totul trebuie dovedit", religia are inversul acesteia: "Să crezi totul întotdeauna, nimic nu trebuie dovedit". Freud a văzut limpede pericolul ei: "Prohibiția gîndirii, promulgată de religie pentru a contribui la propria-i conservare este departe de a fi o ieșire din pericol pentru individ și pentru societatea umană"549. Nu mă voi hazarda să susțin că exemplele de care m-am folosit în acest
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plăteau despăgubiri pentru clacă 12 timp de 15 ani. Au fost împroprietăriți 463 554 familii de țărani cu peste 3 800 000 ha, astfel încât proprietatea țărănească a ajuns la aproape 30 % din suprafața arabilă și pășuni. 2. Legea instrucțiunii publice - promulgată la 7 dec. 1864 învățământul primar devenea obligatoriu liceul avea 7 clase cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste instituia laicizarea, egalitatea între sexe, pregătirea pedagogică a cadrelor didactice 4 iulie 1864 se înființa Universitatea din București care avea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Legislativă aleasă cu o lună înaintea venirii lui Carol s-a transformat în Adunare Constituantă, luându-și misiunea de a discuta și apoi a vota proiectul unei Constituții. După dezbateri aprinse între conservatori și liberali, noua lege fundamentală a fost promulgată la 1 iulie 1866. Schimbările intervenite în vara lui 1866 exprimau încă o dată hotărârea României de a-și urma propriul drum, de a respinge politica marilor puteri de imixțiune în treburile sale. Acțiunea românească conformă cu tactica faptului împlinit, se
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
expertiză complexă a copiilor cu cerințe speciale, cu o componentă de evaluare preponderent psihopedagogică ; acestea au preluat responsabilitatea evaluării și orientării școlare și școlar-profesionale a copiilor cu dizabilități de la celelalte comisii de evaluare existente anterior; în anul 1995 a fost promulgată Legea învățământului , care a permis considerarea/includerea învățământului special ca parte integrantă și inseparabilă a sistemului național de educație, precum și racordarea la tendințele și dezvoltările internaționale; adoptarea, în februarie 1996, a Regulamentului de organizare și funcționare a învățământului special (ROFIS
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
religioase ar putea fi unul elocvent în acest sens (a se vedea publicații precum: "Telegraful român"; "Revista teologică"; "Duminica ortodoxă"; "Solidaritatea"; "Biserica Ortodoxă Română"; "Renașterea", "Glasul monahilor" etc.). Statutul și legea pentru organizarea B.O.R. apar în 1925, fiind promulgate în Monitorul oficial, nr. 97, din 6 mai 1926. Apariția unei elite intelectuale interbelice grupate în jurul unor personalități precum Nae Ionescu, Nichifor Crainic ș.a. care să revitalizeze spațiul teologic românesc, anchilozat într-un veritabil tradiționalism de nuanță neosemănătoristă și să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o excludă pe cealaltă. Statul presupune două funcții ale aceluiași organism, "unite fără separare și fără confuzie" cum sunt, potrivit dogmei Sinodului de la Calcedon (451), divinul și umanul în Hristos. Textul clasic, Epanagôguè sau Recapitularea legii, codul lui Vasile I promulgat în 885, compară această simfonie a sufletului și a trupului 3. Modelul ortodox privilegiază, pe de o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe cei care fac pocăință. Clerul și poporul intervin în diferite feluri în alegerea slujitorilor Bisericii. Ritul esențial al hirotonirii este impunerea mâinilor. Episcopii își impun mâinile pentru sfințirea unui alt episcop. Sinoadele ecumenice nu s-au mulțumit numai să promulge definiții dogmatice, ele fiind adesea prilej de întâlnire a tuturor episcopilor din Imperiu. Fiecare dintre Bisericile locale își avea deja propriile tradiții. Sinoadele din secolele al IV-lea și al V-lea au încercat, fără a reuși întotdeauna, să pună
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Tarul nu a încorporat-o, însă, în Imperiul Rusiei, ci a constituit-o în Mare Principat, sub sceptrul sau, i-a atașat teritoriile anexate de Rusia în anii 1721 și 1743, și i-a păstrat toate privilegiile consacrate de Constituția promulgată de regele Gustav al III-lea, în anul 1789, deși era considerată, în unele cercuri din Suedia și chiar din Finlanda, ca fiind despotica. Or, tocmai acest caracter al său a constituit paravanul sub care, în perioada dominației ruse, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fostele sale granițe. Se referea la faptul că "peut rejeter en Asie l'empire russe et l'effacer en Europe du rang des nations" (s. Ven.C.)203. Napoleon și-a însușit din acest memoriu acele părți care vizau Anglia, promulgând, la 21 noiembrie 1806, chiar din Berlin, celebrul sau decret "sur le blocus continentale" care va marca "une nouvelle étape dans șes relations avec la Grande Bretagne", concretizata într-o luptă "pe viață și pe moarte" care avea să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
umerii orașelor, fiind puse în situația de a întreține un număr tot mai mare de săraci. În anul 212 tradițiile romane decadente primeau o puternică lovitură, în momentul în care, în această epocă de comuniune religioasă și culturală, Constitutio Antoniana, promulgată de Caracalla (211-217) extindea cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din imperiu. Această constituție era promulgată cu intenția favorizării coeziunii interne a unui stat aflat pe calea destrămării acute, sub presiunea tendințelor centrifuge cauzate de regionalismele etnice și de slăbirea religiilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săraci. În anul 212 tradițiile romane decadente primeau o puternică lovitură, în momentul în care, în această epocă de comuniune religioasă și culturală, Constitutio Antoniana, promulgată de Caracalla (211-217) extindea cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din imperiu. Această constituție era promulgată cu intenția favorizării coeziunii interne a unui stat aflat pe calea destrămării acute, sub presiunea tendințelor centrifuge cauzate de regionalismele etnice și de slăbirea religiilor tradiționale ca urmare a propagării noilor credințe, cultele misterelor și creștinismul. Politica egalitară a Severilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pătimit vreodată pedeapsa cu moartea, pentru refuzul împlinirii serviciului militar din motive de conștiință. În anul 297, Galerius dobândea o mai mare popularitate în Imperiu ca urmare a victoriei sale asupra perșilor și, poate nu întâmplător, în același an, a promulgat un edict împotriva maniheilor. Edictul prevedea confiscarea bunurilor maniheilor, aplicarea pedepsei capitale, deportarea și distrugerea textelor sacre, ca răspuns la atitudinea lor antimilitaristă și pentru a pune capăt lipsurilor și tensiunilor existente în cadrul structurii militare, cauzate de concepția animistă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
civilă totalitară. În persecuția din februarie 303 nu mai era prigonit numele de creștin ca până atunci, ci refuzul de a sacrifica, iar efectele care derivau din aceasta au fost diferite pentru întreg Imperiul: dacă în Gallia, Constantius Chlorus deși promulgase edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu multă violență, asemenea celor din Asia Mică și din zona dunăreană, teritorii de altfel supuse jurisdicției lui Dioclețian și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce legitimau persecuția, iar acum trebuia să se recunoască înfrânt de aceasta. Anul următor Constantin, primind din partea senatului titulus primi nominis, după victoria asupra lui Maxentius (312), a obținut și încetarea persecuției de către Maximinus, iar în 313, împreună cu Licinius a promulgat o circulară care decreta libertatea religioasă pentru creștinii din întreg imperiul și restituirea bunurilor. Datorită schimbării politice și religioase a împăratului Licinius, iar mai apoi și a întăririi suspectului acestuia față de colegul său occidental, s-au ajuns la neînțelegeri armate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
binecuvântată între toate femeile, pentru că cel dintâi l-a ucis pe Goliat (cf. 1Re 17), iar cealaltă pe Olofern (cf. Idt 13), amândoi idolatri și dușmani ai lui Israel. Uciderea, potrivit legilor războiului, chiar și în afara luptei, este aprobată și promulgată ca o acțiune plăcută Domnului, care, intervine adesea în execuțiile capitale: Samson, investit de spiritul dumnezeiesc, ucide la Ascalon 30 de oameni (Jud 14, 19); Iosua, în numele lui Dumnezeu, îi extermină fără milă pe regii și locuitorii Machedei, Libnei, Lachișului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă, făcând din aceasta o misiune specifică. Intransigența absolută a montanismului față de prestarea serviciului militar, născută din programul general al lui Montanus și încuviințată de acoliții săi Maximila, Priscila, Alcibiades și Proclus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
între anii 417-418, avea să domine fantezia istorică a epocii antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care slujeau unui împărat creștin, care, din motive diferite, promulga dispoziții asemănătoare predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată. Aici, episcopii învățau poporul asupra schimbării evenimentelor în favoarea creștinismului, în timp ce suveranul dăruind libertate Bisericii, o consolida prin legi promulgate în favoarea acesteia și prin multe alte donații. Atunci de bună seamă, Licinius, care s-a luptat cu Constantin pentru putere, i-a sfătuit pe soldații săi să aducă jertfe; pe cei care refuzau îi îndepărta din armată (militia rejiciebat). Dar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind prilejul interogatoriului, i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi suntem educați în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
punct de vedere se potrivește cu perspectiva că o revoluție constituie o schimbare majoră în configurația normelor sistemului politic; dar vor exista consecințe în privința puterii politice a oricărui document constituțional ulterior pe care liderii noului regim ar dori să-l promulge. O constituție creată în aceste condiții poate să nu aibă parte de prea mult sprijin și să fie la rândul ei răsturnată rapid exemple de acest gen erau frecvente în Franța secolului al XIX-lea, dar și în mai multe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al doilea rând din nou, chiar și în țările liberale executivului i se garantează uneori puteri legislative. Parlamentelor li se poate cere să aprobe "legi-cadru" pe care ulterior guvernul le completează, ca în Franța, sau guvernul poate avea dreptul să promulge decrete care sunt ratificate ulterior, ca în Franța și Italia. În plus, constituția (în Franța) sau regulamentul camerei (în Marea Britanie) pot fie să dea guvernului puterea de a restricționa dezbaterile, fie să îi permită forțarea unui vot pentru a obține
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din rațiuni evidente. Dar influența exercitată de lumea cuantică este practic ignorată în literatură critică despre Dali. Anumite picturi și mai ales scrierile cu caracter teologic ale lui Dali (cum ar fi, de exemplu, cea consacrată dogmei Adormirii Maicii Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era convins că particulele cuantice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]