11,045 matches
-
și numai gândindu-ne am huli pe Dumnezeu. Or, e lucru limpede pentru oricine că amândouă aceste alternative ascund în sine un lucru nebunesc și nelegiuit. Căci nu se potrivește nici să spui că Dumnezeu a înaintat de la neputință la putință, dar nici că, având putința s-o facă, totuși ar fi neglijat ori ar fi amânat să nască Înțelepciunea! Acesta-i temeiul pentru care, din clipa în care L-am cunoscut pe Dumnezeu, L-am cunoscut ca Tată al Fiului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
huli pe Dumnezeu. Or, e lucru limpede pentru oricine că amândouă aceste alternative ascund în sine un lucru nebunesc și nelegiuit. Căci nu se potrivește nici să spui că Dumnezeu a înaintat de la neputință la putință, dar nici că, având putința s-o facă, totuși ar fi neglijat ori ar fi amânat să nască Înțelepciunea! Acesta-i temeiul pentru care, din clipa în care L-am cunoscut pe Dumnezeu, L-am cunoscut ca Tată al Fiului Său cel Unul născut, căci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însăși și e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatură, iar dacă nu-i una dintre acelea, atunci e deoființă cu Tatăl”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 8, IX, în PSB, vol. 12, p. 139) „După cum nu-i cu putință ca cineva să-și închipuie c-ar exista vreo deosebire între lumină și lumină, între adevăr și adevăr, tot așa nu se poate concepe deosebire între ființa Celui Unul-Născut și între cea a Tatălui, din Care S-a născut”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvântul deoființă (ομοούσιος). Și pe acest cuvânt l-a explicat 38, zicând să nu se spună că este deoființă, în ce privește suferințele trupești, nici că a luat ființă din Tatăl prin despărțire, sau printr-o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu a fost niciodată fără Fiul. Fiul ține de Tatăl. Existența din veci a Tatălui înseamnă existența din veci a Fiului....(n. s. 303, p. 144) 49 era de oameni iubitor. Pentru că numai Lui, Care este propriu-zis, Îi era cu putință din belșugul de putere să Se facă fără schimbare în mod neamestecat ceea ce nu era și să rămână propriu ceea ce era și ceea ce S-a făcut”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 16, în PSB, vol. 81, p. 144-145
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Gavriil, nici Matei n-au putut sa spună ceva mai mult, ci atât doar că S-a născut de la Duhul Sfânt; dar cum de la Duhul și în ce chip, nici unul din ei nu ne-a explicat. Nici nu era cu putință”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, III, în PSB, vol. 23, p. 50) „Se cădea să fie netulburat pântecele acela în care a pășit Creatorul universului! Se cădea să fie lipsit de orice frământare sufletească sufletul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să sufere toate scăderile firii: să flămânzească (Mt. 4, 2), să înseteze (Ion. 19, 28), să doarmă (Mt. 8, 24), să ostenească (In. 4, 6)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ceea ce s-a spus: ,,Părinte, dacă este cu putință...”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 255-256) „Întrebare: Unii întreabă în ce înțeles se spune că Puterilor cerești le-a fost ascunsă taina întrupării Domnului (Efes. 3,10), după ce aflăm că proorociile despre Domnul s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e începutul înălțării ca om la cer, sau e înălțarea spirituală ca om la cer, sau la Dumnezeu-Tatăl. (n. s. 1482, p. 780) 59 căci nu erau în stare să o priceapă 59. Dar celor mai cuminți le-a dat putința să înțeleagă că va pătimi din pricina tuturor și pentru toți. Și socotesc că cineva va putea zice - și foarte drept - că moartea pe cruce este înălțarea în renume și în slavă. Hristos e preaslăvit și pentru aceasta, aducând omenirii multe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din Vechiul Testament, până ce Fiul lui Dumnezeu nu va învinge moartea, arătând Tatălui trupul Său jertfit. (n. s. 1870, p. 995) 64 „...Rupând legăturile morții, El S-a întors la viața care era a Sa ca Dumnezeu. Fiindcă nu era cu putință ca El să fie stăpânit de moarte, căci, fiind Viața prin fire, cum ar fi putut suporta stricăciunea? Iar Cel în Care trăim și ne mișcăm și suntem (Fap. 17, 28), cum ar fi putut fi supus legilor firii noastre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sălășluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor și avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toți, motiv pentru care Și 1-a și alcătuit Mântuitorul. Dar să rămână mort iarăși nu era cu putință, odată ce s-a făcut templul Vieții 66. Deci a murit ca muritor, dar a înviat pentru Viața din El. Iar dovada învierii Lui sunt faptele Lui”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
citează simbolul, pe Iona, ca să fie crezut adevărul. Spune-mi, închipuire a fost șederea lui Iona în pântecele chitului? N-o poți spune! Prin urmare n-a fost închipuire nici șederea lui Hristos în inima pământului. Că nu e cu putință ca simbolul să fie adevăr, iar adevărul, închipuire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, I, în PSB, vol. 23, p. 510) „Atât de mare este puterea Celui răstignit, că după atâta bătaie de joc, după atâta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Săi, pe Petru, pe Pavel, pe Iacov și Ioan, pe cei care pentru El au flămânzit în fiecare zi, au fost întemnițați, biciuiți, înecați, dați fiarelor sălbatice, omorâți, pe cei ce au suferit atâtea necazuri, pe care nu-i cu putință să le numeri? Președintele jocurilor olimpice laudă și încununează pe luptătorii învingători, stăpânul sluga sa, împăratul pe ostași și, într-un cuvânt, fiecare răsplătește pe cel care-l slujește, cu darurile cu care poate; și, oare, numai Dumnezeu să nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în toată amănunțimea, faptele, cuvintele și gândurile noastre, se vor deschide, dezgolindu-se prin ele tuturor toate cele săvârșite de noi în toată zidirea 73, ca să-și cunoască atât unii altora păcatele, cât și fiecare pe ale sale, citind fără putință de înșelare cartea conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a da de înțeles prin ea bunătățile cele mai presus de toate. Căci dacă ar fi fost ceva mai sus între oameni decât împărăția, ar fi înaripat sufletul auzitorului prin numirea aceluia spre dorirea negrăitei fericiri. Pentru că nu e cu putință a se descoperi oamenilor, prin numirile lor proprii, acele bunătăți care sunt mai presus de simțurile și de cunoștința omenească. Căci nici ochiul, zice, nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pământ, semințele și varietatea florilor; să măsoare și să știe toată bogăția pământului; după cum nici un om nu poate cunoaște (toate) vietățile care trăiesc în mare, numărul lor, speciile și deosebirea dintre ele, nici volumul și întinderea apelor; după cum este peste putință să cunoască cineva numărul păsărilor (care zboară) în aer, speciile cu varietățile lor; sau după cum este imposibil să cunoască cineva mărimea cerului, locul și drumul stelelor, tot așa este imposibil a spune și a cunoaște bogăția − fără margini și de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nefurată, întreprinderile noastre de aici sunt supuse la tot felul de schimbări și de întorsături drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 386) „... ce cuvânt putea-va înfățișa pe cele de după aceea: plăcerea, folosul, bucuria împreunei viețuiri cu Hristos? Da! Nu-i cu putință să spui cât e de mare plăcerea, cât e de mare câștigul ce-l are un suflet întors la noblețea lui, care poate vedea cu îndrăznire pe Stăpânul. Nu se bucură numai de bunătățile ce-i stau în față, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe dinafară”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XI, 3, în PSB, vol. 34, p. 136) „Întrebare: Oare la înviere toate mădularele înviază? Dumnezeu așa a promis (că toate vor învia) și la El toate sunt cu putință; însă pentru slăbiciunea și mintea omenească acest lucru pare cu neputință. Că după cum Dumnezeu, luând colb și pământ, a alcătuit o altă natură, pe aceea a trupului, cu multele lui elemente, ca: păr, piele și oase, care nu se aseamănă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă, unde separările sînt cu putință, unde autonomia umană poate deveni, la limită, autonomie față de absolut, autonomie absolută. în mod poate paradoxal, libertatea de alegere constituie demnitatea ființei umane și totodată marca statutului ei de creatură, condiționată de multiplu, supusă mutabilității. Libertatea de alegere privilegiu al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au trăit moartea ca prag spre orizontul nemuririi, al învierii. Dacă moartea înseamnă ruperea raporturilor persoanei cu lumea de aici2, dacă pentru cel mort lumea nu se schimbă, ci se termină 3, cei care fuseseră surprinși de moarte nu avuseseră putința să consume ruptura, să termine (cu) lumea de aici, să-și întoarcă de la ea fața la perete, cum făceau evreii în ceasul sfîrșitului. Blamul care apasă, în societățile vechi, asupra morții neprevăzute și nepregătite indică ce caracter parțial avea, pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dreptul (sau datoria) să-și dea singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant de oglinzi. Dar toate soluțiile imaginate de gîndirea liberală modernă ajung pînă la urmă să pună
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care bea regele. Tratate, traducere și note de Gabriel H. Decuble, Humanitas, București, 2007, pp. 109-176) și în predicile germane. Cum e posibil un altceva față de realitatea densă, atotcuprinzătoare a divinului? se întreabă orice teorie a creației. Cum e cu putință să apară natura din perfecțiunea omogenă a supra naturii? Cum e posibil spațiul exterior al lumii, un afară în raport cu atotprezența divină? Problema acestui spațiu exterior e piatra de încercare a oricărei cosmogonii. înainte de a descrie procesul creației sau al manifestării
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai adecvată dinaintea contingenței ; e așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu care se confruntă colectivitatea din care face parte. Fiecare dintre noi suntem „gospodarul” unor „fonduri”, al unor resurse financiare, pe care trebuie să le folosim în favoarea noastră și a familiei, aceasta însemnând să le utilizăm cât mai bine cu putință, în achiziționarea de produse și servicii necesare traiului zilnic. A le utiliza cât mai bine poate însemna și a plăti un preț bun, dar și a obține o stare de profitabilitate pe termen lung, de pe urma achiziției realizate. Tot așa, orice
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]