KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...419 420 421 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut. Madeleine se desprinse din îmbrățișarea mea și își dezveli dantura perfectă, maimuțărindu-mi trăsătura specifică. Am izbucnit în râs și i-am spus: — Ei bine, numele tău n-o să apară în ziare. — Până când nu vom anunța logodna Bleichert-Sprague? Am râs și mai tare. — Mama ta ar fi extrem de încântată. — Mama-i o ipocrită. Se îndoapă cu medicamentele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Ba da, ai voie. Ești... N-am putut să rostesc cuvântul „curvă“. Madeleine mă gâdilă pe coaste. — Hai, zi. Nu face pe polițaiul din Orașul Oneștilor. Zi! Am prins-o de mână înainte să mă facă să mă tăvălesc de râs. — Tu ești amanta mea, franțuzoaica mea, gagica mea, ești femeia pentru care am ascuns probe... Madeleine mă mușcă de umăr și completă: — Sunt curva ta. Am râs. — OK, ești cea care a încălcat 234 C.P. — Ce-i asta? Articolul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Deși mintea îmi era încețoșată de ură, mi-am dat seama că spune adevărul. — Lui Blanchard îi e frică de tine. De ce? De Witt, cu moțul unsuros pleoștit pe frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin durere, după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase. Hohotele nebunești ale lui De Witt se potoliră încetul cu încetul. Trase aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
acesta făcea parte din cercul prietenilor intimi ai domnișoarei Short. „Vor urma și alte detalii“, a promis el. „Lucrul cel mai important este că acest om diabolic este reținut de poliție și nu va mai ucide niciodată.“ Am izbucnit în râs. — Ce i-ai spus de fapt lui Loew? — Nimic. Când am vorbit prima oară cu căpitanul Jack, i-am spus că Dulange este un suspect foarte probabil. A țipat la mine fiindcă n-am raportat înainte să plecăm și asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Wellington? — Nu. — Dar de Linda Martin? — Nexam. Russ preluă discuția. — Ai mai făcut și alte numere împreună cu Liz? — Vreo patru-cinci. Vara trecută. Numai la hoteluri, cu participanții la conferințe. — Îți amintești vreun nume? Vreo organizație? Vreo persoană? Sally izbucni în râs și se scărpină în decolteu. — Domnule polițist, prima poruncă din decalogul meu este să țin ochii închiși și să încerc să uit. Mă pricep bine la chestia asta. Ați lucrat vreodată la hotelul Biltmore? — Nu. Doar la Mayflower și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
o față parcă din cauciuc. I-am administrat o nouă doză de prosop ud pe post de tonic. Johnny pufni. Am lăsat prosopul tampon să-i cadă în poală. — Dar Liz Short? Numele ăsta îți spune ceva? Johnny izbucni în râs. Russ îmi făcu semn să mă așez lângă el, pe marginea patului. — Chestia asta se face după un anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
luna ianuarie, Johnny. Taică-tău a vrut să-ți pierzi virginitatea, nu-i așa? Ăăă... mdaaa. — A plătit o femeie pentru două zile, corect? — Nu o femeie. Adică nu una adevărată. O currrvă! O currrrrvă.... Prelungirea cuvântului se transformă în râs. Johnny încercă să bată din palme. O mână îi lovi pieptul, iar cealaltă smuci cătușa ce-l ținea legat. Asta nu-i frumos. O să-i spun lui tati. Nu durează mult, îi zise calm Russ. Te-ai cazat cu prostituata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
postul de procuror districtual, iar Loew n-a vrut să-l implice în cazul Dalia. Am închis ochii, ca să nu-l mai văd pe individ. Meeks își recunoștea vinovăția, iar în mintea mea se derulau imagini cu Betty luată în râs, nevoită să asculte propuneri indecente și aruncată în stradă, ca apoi să moară. — Bleichert, i-am verificat pe Lindscott, pe valet și pe amicii lui. Am obținut declarații pe bune... Tot tacâmul. Nici unul dintre ei n-ar fi putut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bine engleza și, firește, tu m-ai crezut. Acum Madeleine zâmbea. Am întrebat: — Cine a expediat fotografiile lui Betty și agenda neagră? Cineva a expediat niște plicuri și ai spus că Betty și-a uitat geanta aici. Madeleine izbucni în râs. — Aia a fost geniala mea soră, Martha! Aflase că o cunosc pe Betty, dar în seara în care Betty și Georgie au fost aici, ea nu era acasă. Nu știa că Georgie îl șantajează pe tati sau că a ucis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

ceva prin tot discursul acela cu „privilegiile rangului“. Ceva neplăcut. Își trecu mâna peste frunte, simțind bulgărele umflat al creierului prin piele. Nu era de mirare că Insch Îl muștruluise pe Steve. Agentul bețiv ar fi putut să facă de râs Întreaga poliție. Logan putea să vadă titlurile: „TABLAGIUL DEZBRĂCAT MI-A ARĂTAT MATRACA!“. Dacă el ar fi fost superiorul direct al lui Steve, i-ar fi făcut și el o morală pe cinste. Și atunci Îi căzu fisa. Insch Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sacoșă de plastic și se Îndreptă spre mașină. Probabil c-ar fi trebuit să aducă și niște beri pentru agenții Înghețați, umezi și dezamăgiți pe care-i târâse până acolo, dar era deja prea târziu. Se auzi un hohot de râs, iar Logan se Întoarse pentru a o vedea pe fetița de la supermarket sărind În sus și-n jos Într-o baltă, În vreme ce bunicuța râdea și aplauda. Stătu și se uită la scena aceea, iar fruntea e se Încruntă ușor. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi puse centura de siguranță, asigurându-se că poliția Grampian nu ajungea la tribunal apărându-se În fața unei reclamații de neglijență, În caz că loveau mașina. Când părul Îi atinse În treacăt fața, Îl auzi șoptind: — Nu voia să se oprească din râs... Lăsară pasagerul la Închisoarea Craiginches. Odată terminată procedura complicată de predare și luare În custodie, erau gata să Înceapă ancheta inspectorului Steel. Logan și Watson Își croiră drum prin cele mai insalubre agenții de pariuri din Aberdeen, arătând personalului fotografia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fată și ditamai nasul. Oare ăsta era iubițelul despre care vorbea inspectorul Steel? Chiar și cu stomacul plin de copci, Logan putea să-l bată de se căca pe el În exact două minute. Halal iubițel. Isobel se opri din râs imediat ce-l văzu stând lângă cadavrul dezbrăcat al lui Geordie Stephenson. — Bună, spuse ea, roșind ușor. — L-am identificat pe domnul acesta. Vocea lui Logan suna puțin mai rece decât cadavrul. — Ah, da... Îl privi, apoi privi corpul Întins În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de dimineață. Probabil pune ceva la cale cu conducerea superioară: te transferă la Gorbals. Stătea și zâmbea, iar Logan nu putea să-și da seama dacă glumește. Speram că puteți dumneavoastră să vorbiți cu el... Zâmbetul i se transformă În râs. — Vrei să-l Întreb dacă-i place de tine? Logan simți cum se Înroșește. Știa cum e inspector Steel. Chiar venise așteptându-se ca ea să-l Înțeleagă sau să-l sprijine? Poate că Într-adevăr era prea prost ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
e altul plătit. Acum dă-i drumul. Logan ceru unul dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare. Așteptă până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dă-i drumul. Logan ceru unul dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare. Așteptă până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În cele din urmă, se trânti la loc pe perne, ștergându-și palma de fața pijamalei. Lăsă o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e un an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
când Își imagină momentul impactului, Bang. Fix În nas. Insch Își ridică privirea de pe raportul polițistei care tremura. — Ce naiba-i așa amuzant? Îl Întrebă el pe Logan, cu o expresie pa față care spunea clar că nu era nimic de râs. — Îmi cer scuze, domnule. Îmi aminteam doar de faza cu nasul rupt a lui Sandy Alunecosul. Privirea enervată dispăru de pe fața lui Insch. Poate că era totuși ceva pentru care merita să zâmbească. — Bang! Spuse el, pleznind un pumn dolofan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575

intens, cu o siguranță incontestabilă. Ceasul tău nu mai este acolo unde l-ai văzut. S-a integrat în apă... Dar poate e pe covorul lagunei. Sirena a început să râdă. Nu mai auzisem o ființă din aceea râzând, iar râsul ei era complet detașat de peisaj, de motive sau de impresia mea. Era ceva independent și neașteptat. La fel ca și mișcarea prin care a dat cu coada în apă, amuzându-se, iar stropii mi-au sărit pe față. Am

Arborele Universal by Chrys Romeo (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

duci în spatele lui, vezi? Îi pui mâna stângă pe gură și-i ții capul nemișcat, iar cu dreapta înfigi arma în gât, unde palpită vena. Militarul se prefăcu rănit, se rostogoli pe jos, dând din picioare, și micuțul izbucni în râs, uitând de lacrimi. Tribunul îi explică: — Dacă vrei să te asiguri că adversarul tău e mort, pui degetul aici - îi puse degetul în dreptul jugularei celui căzut. Simți cum palpită? Când se oprește, înseamnă că viața s-a dus. Hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
o puse pe sân. Nu avea să uite niciodată asta. Mâna lui micuță cu reușea să strângă și nici măcar să cuprindă sânul, și atunci îl mângâie, deplasându-se de-a lungul lui; era moale, imens. Fata se opri deodată din râs și se aplecă spre el; continua s-o mângâie, iar ea îl privea cu buzele întredeschise; sfârcul se întări, îi împunse palma. El se opri, cu răsuflarea tăiată. Ea se retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
nu uita, asta era ziua pe care ne-o dăruiseră zeii. Dar în clipa aceea Gajus o văzu pe frumoasa lui mamă îmbrățișând un grup de oameni veseli și fu fascinat de ochii ei strălucitori, de sunetul glasului și al râsului ei, pentru că de luni de zile n-o mai auzise râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Vinicianus, superior printre optimates. Iar definirea anilor grei de război pe care Germanicus fusese obligat să-i îndure - cu speranța că avea să fie ucis - drept o „călătorie“ era atât de cinică și de disprețuitoare, încât adepții săi izbucniră în râs. În acest timp, celebra familie trebuia să-și facă încet loc prin mulțime, salutând mereu, îndreptându-se spre luxoasa reședință suburbană de pe clivus Vaticanus. Îi aparținuse lui Augustus și nu fusese locuită niciodată, dar în timpul căsătoriei sale cu Julia amiralul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors la Roma...“. În mod ostentativ, el nu schiță nici un gest de salut. Râse doar. Chiar și de departe se vedea că râsul lui era disprețuitor. Potrivit vechilor credințe, în ziua aceea zeii i-au adunat în inima Romei pe toți cei care în curând aveau să se înfrunte într-o luptă nemiloasă. Și numai zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
aducă în locul ăsta. Nu băgară de seamă că băiatul, palid, rămăsese neclintit, privind. Și Germanicus privi golful și spuse, cu autoironie: — Aici, și de o parte, și de alta, în vinele mele curge sângele dușman. Râse. Fiul său tresări auzind râsul acela, dar toți fură cuprinși de stânjeneală și nimeni nu răspunse. În tăcerea aceea, Germanicus îi ceru căpitanului flotei, magister navis, să-i arate locul precis al faimoasei bătălii. Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]