11,710 matches
-
paritate cu pictura. A considerat-o ca parte a atelierului său de creație, ca un jurnal figurativ. Jurnalul este alcătuit din pagini scrise într-un caiet pe coperta căruia a notat discret "însemnări". Fire taciturnă, introvertita, nesociabilă, Adam Bălțatu prefera singurătatea atelierului sau a naturii față în față cu pânza. Orice companie îl incomoda. Îi plăcea să asculte liniștea și acolo să-și decanteze senzațiile. Rareori, în compania unor buni prieteni, în fața unui pahar, se antrena în discuții, devenea chiar jovial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
gheb care se întindea până în Valea Grecului și care vara era acoperit cu mari ogoare de grâu și porumb, ici acolo punctate de câte un zarzăr ori salcâm, iarna, împărăția lupilor. Cam un an de zile, am trăit în această singurătate la care veneau carele pline cu saci și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul anilor la acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe acolo, cu vitele și peste toate, imensa fantezie a copilăriei. Din singurătățile acelea, a pădurilor, a iazurilor, a lanurilor și poveștilor, copilăria mea a tras sevă și a căpătat o nemărginită dragoste pentru natură care îmi ține loc de mângâiere în ceasurile grele. Răscoala din 1907. Venisem din nou în oraș, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pompieri" până al francezul Chagall! Toate foarte frumoase lucrări de Bourdelle. Și mai frumoase ca toate, Grădina Luxemburg. În serile lungi de iarnă și în momentele de umbrire sufletească, aceste bucurii vin din trecut și-mi alină sufletul, îmi îndulcesc singurătatea și izolarea în care trebuie să trăiesc. La altele adăugându-se și acestea, zilele trec mai ușor. Că nu trăiește omul numai cu pâine. Încărcat cu cele văzute, plin fagure, plec spre Moldova, de la Paris din nou la Huși. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia destul de abruptă și lungă. Nu simțea nici tăria gerului, nici singurătatea depărtărilor, ci se integra perfect în peisaj, uitând de toate problemele vieții.Vara, îi plăcea mult să călăreasca, hoinărind pe aceleași dealuri , dar iarnă știa să se bucure de imensitatea aceea imaculata a zăpezilor de la munte, fără a avea nevoie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tăcere, apoi un ton plat: -Dispari! ... -Dispar, cu adevarat. Urma încă o tăcere, Lăură rămase cu privirea pironita asupra lui ,,Domnul știe tot, vede tot," cu sentimentul că nu știuse chiar tot și nici nu văzuse chiar tot. Teamă de singurătate, lipsa afecțiunii și a răsfățului îi vor face viața amară de aici încolo. Urma existența reală, nescrisa încă, trecutul ei trebuia să se întoarcă obligatoriu către trecut. N-a plâns, nu s-a exteriorizat (ar fi fost un semn de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
educația primită de la părinți, apoi de la scoala, viața Însăși cu ale ei, toate acestea la un loc pot pune o anumita amprenta pe comportamentul copilului și al omului de mai tarziu”, cum zice și Ion Maftei (Flavus) În cartea sa ,,Singurătate publică”. Că el, copilul, ,,va duce, Însă, prin ani un fel special de a fi, de a simți și chiar de a reacționa, pe care l-a moștenit nu numai de la părinți ci și de la bunici și de la cine știe câte generații
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de acumulare de la Bicaz, fie ținuți În beciurile securității În diferite localități, ei fiind privați și de Încrederea executării de lucrări În grup, sub cerul liber. Despre o cutezanța asemănătoare, petrecută prin anii 19741981, vorbeste și Ion Maftei (Flavus) În ,,Singurătate publică”. Directorul lor de atunci, de la Radio Iași, În fața autorităților vremii Își lua răspunderea pentru tot ceea ce În emisiunile lor constituia o discordanta cu tonul acelor ani. El, spune romancierul, pleca de la axioma că nici unul dintre cei care lucrau la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de aducere aminte, publică: ,,Descoperiri. Alexandru Malin Tăcu”. ,,A venit la fereastra În ziua de pace alături de crengi colorate. S-a luptat cu dușmanii fără de teamă. Până la 17 ani a fost un Înger. Apoi a căzut În adâncimile cerului, În singurătatea albastră. Unde din cauza vitezei nu mai aude cuvintele simple”, făcea introducerea, la versuri, Dan Giosu. Păpușă Guby Brazii aceștia araucaria Cu păpușile lor acrobatice Ascund În fiecare creangă Plânsul lui Pinocchio Pe frunzele lor veroneze Claviatură de lacrimi Repeta că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tranzitomani a cariat cu o inconștiență sadica averea țării constituită de valorile umane Într-o performanță recunoscută. Nu știu dacă este de datoria mea să obțin de la farisei clauză de cenzură pentru conștiința. Când scriu o poezie, numai pe Dumnezeul singurătății Îl Întreb Încotro s-o arunc. Această Îmi este declarația și o semnez cu toata răspunderea. Iași, 27 mai 1993 Textul de mai sus era publicat În Împrejurările În care Sandu intenționa să ceară ajutorul ziarului pentru a declanșa o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor de neliniști, cu scară pusă la iubire/ Bântuit de ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu părinții geruiți de tăcere./ Fluierul de os pe sub pământ/ Până În vârful singurătăților din doine./ Convingerile mele au biografii dureroase;/ De fapt, provin dintr-o cruce a lumii/ Ruptă că Vodă Între cămile de timp/ Am avut tăria să rămân brațul și de lumină./ Nu pot sa Inteleg/ De ce trec oamenii dincolo de anotimpuri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În iureșul cântecelor tale de iubire, singurătate, revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de soare al unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În iureșul cântecelor tale de iubire, singurătate, revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de soare al unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele ți-au dăruit ființă Te-ai despărțit după
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine dingo La intrarea Intru laturi ultima exfolia” III ,,Singurătatea caută pe cer Întemeierea marilor Scripturi Se-aude-n munți un plâns forestier Și ploaia cum aleargă prin păduri Mă voi Întoarce iar la Dumnezeu Să pot ajunge cum să Înțeleg Că sunt puțin pentru a fi mereu Pe jumătate om și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu nu se rușinează nici de tentația jocului (a se vedea „Aliteratură”, deși poate ar fi fost mai bine spus „Alinateratura” unde fiecare vers este alcătuit din cuvinte ce Încep cu aceeași litera), deși e mai mereu un joc solitar, singurătatea fiind una din componentele esențiale ale poematicii Alină. Ar mai fi de punctat o adevarată obsesie a autoarei pentru... lemn. Iată doar câteva exemplificări: „Mi-au rămas doar arborii În fugă”, „copaci trăsniți”, „clipă Sequoia”, „pașii Împăduriți”, „lacurile cu chip
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
două locuri goale, două suflete ce le avem mereu lângă noi, În noi. Sunt fericită că nu ești singur acolo... Suntem cu tine, cu Mircea, sunteți cu noi, o salba de suflete. Să zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de fericire Și să continuăm tot ce a fost; toată prietenia ce ne-a legat să stea lângă noi. Malin, măi dă-mi Încrederea de altă dată. Dă-mi un strop de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dicta pentru ca ideile sale să nu se piardă. În 1902, cu puțin timp înainte de a trece în eternitate, Spencer a fost nominalizat pentru premiul Nobel pentru literatură. În ultimele decenii ale vieții, Spencer a suferit numeroase deziluzii cufundându-se în singurătate. După 1890, cititorii au început să-l părăsească, iar apropiații au decedat. Pozițiile sale teoretice s-au schimbat, în unele privințe radical (în politică, de pildă, opiniile sale profund democrate au devenit conservatoare). În 8 decembrie 1903 părăsește această lume
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nu sunt de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții/ Ale singurătății tale nemângâiate (II 1). Casandra simte că tânărul va dispărea în curând, ea dorindu-și ca intuițiile să nu i se adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de urmă/ [...] Atâta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vei înțelege - II 2). Când ajunge la altarul înroșit de sângele soldaților atacați de Ahile în singurul ceas când numai sângele Iphigeniei are vreun înțeles, tânăra își dă seama că toți cei apropiați au părăsit-o și își resimte dureros singurătatea : Nu mai e nimeni lângă mine... Niciodată n-am fost atât de singură (III). În ultima discuție cu Ahile, ea resimte întristarea că nu a reușit să se facă înțeleasă nici măcar de cel iubit (mâhnirea mea e mai cumplită acum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
2). Ultima imagine pe care o vede cu ochii minții Ifigenia înainte de moarte este tocmai aceea a nunții ei la care ia parte natura întreagă : Iată cum cad luceferii la nunta mea ! Și murmurul apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie elină și o creație folclorică socotită dintotdeauna
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
indiferență, dar și din dorința de a trezi gelozia soțului : nu-i pasă de viața altora, nici de a ei... voia să-l facă gelos (III 4). Casandra îi ghicește firea plină de mândrie și răutate (II 13), dar și singurătatea care a apropiat-o de Egist (e roasă de veninul încet al slăbiciunii și al fricii... Nu era nimeni lângă ea... l-a luat pe el - III 13) și se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
inspirat de ea, regina nu-și află alinarea (n-am scăpat de apăsare. Mi-e tot așa de rău... Mi-e frică de vise - IV 8). Incapabilă să-și umple sufletul cu dragoste sau ură, ea e condamnată la boală, singurătate și neliniște. Ca și la Eschil, damnata Clitemnestra se află în prim-plan, iar Agamemnon, personaj mai atrăgător decât soția sa, ocupă mai puțin timp scena. Întoarcerea lui de la Troia e așteptată cu neliniște. Clitemnestra știe că cei care au
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi licăresc ochii dă peste cap paharele și se uită tot timpul la rege, iar când li se întâlnesc privirile întoarce capul și se învinețește ; Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fie ocolit de toți oamenii (p. 115). Când o femeie acceptă să-i ofere un pat pentru câteva nopți, Diogene intuiește primejdia ca potențiala gazdă să dorească în fapt o legătură afectivă. El se grăbește să-i spună că două singurătăți n-au dat niciodată o împlinire, iar el nu-și dorește decât să fie liber, deci singur, ceea ce vine în contradicție, remarcă femeia, cu intenția filosofului, declarată anterior, de a afla un om drept remediu al solitudinii (ca să nu fii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]