11,011 matches
-
zona Muntenegru. Sau Skeptekasas („Șapte case”), Burgulatu („Cetate lată”), Lupofantana („Fântâna lupului”), Gemellomuntes („Munții gemeni”), care se numără printre cele mai vechi toponime neoromanice (străromânești) atestate în Peninsula Balcanică. Istoriografiile care insistă asupra imigrărilor românești din ținuturi sud-slave subliniază denumirile slave ale unor ținuturi și localități ce conțin etnonimul „vlah“, amintire a unor „Vlăhii“ care au existat cândva în acele regiuni (însă de obicei amintire a unei populații românești sud-dunărene recente, existente concomitent cu populația românească din Principatele nord-dunărene), ca de
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
maghiare - "Gesta Hungarorum" (Cronica Notarului Anonim P. al regelui Béla al II-lea al Ungariei), "Chronicon Hungaricum" (Cronica Ungurilor a lui Símon de Kéza), cronica anonimă "Descriptio Europae Orientalis" (Descrierea Europei Orientale), "Chronicon pictum vindobonense" (Cronica pictată de la Viena), cronicile slave intitulate "Istoriile popoarelor" și cronicile rusești "Chronica Nestoris" sau "Povest vremennîh let" („Povestea anilor care au trecut”) - redactate între secolele XII-XIV -, menționează pe teritoriul Transilvaniei, al Crișanei și în zonele învecinate, spre vest, prezența unor grupuri de blachi, „blazi” sau
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numele "rzeczpospolita" însemnând "lucru public" este traducerea directă a vorbei latinești "res publica". Originea numelui "Polska" rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântul "pole" (din slava veche "*polje") însemnând "câmp". O părere că numele statului nu vine direct de la "pole", ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici. În trecut, în special
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
statului nu vine direct de la "pole", ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici. În trecut, în special în Evul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirile latinești — "terra Poloniæ" ("țara Poloniei") și "Regnum Poloniæ" ("Regatul Poloniei"). Din numele acestea vin și denumirile străine în limbile romanice pentru a desemna acest stat — , sau "Polônia", spaniolă, română și . Din numele slav vin denumirile în limbi germanice
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și cuvântul "lęda" însemnând "pârloagă" — , , . În antichitatea târzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astăzi. Datele privind respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistică este controversată. Teritoriul Poloniei a fost locuit, între altele, de triburi slave, celtice, baltice și germanice. Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință: alohtonia și autohtonia. Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată din Biskupin, datată din cultura luzațiană
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și germanice. Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință: alohtonia și autohtonia. Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată din Biskupin, datată din cultura luzațiană (de origine slavă) a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n. Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea Poloniei a început în această
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne. Succesorul și fiul său, Boleslav Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei în 1025, impunând independența statului față de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, cel mai mare și cel mai puternic vecin al Poloniei în acea epocă. Succesorul său
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot, de asemenea, să învețe alte limbi, precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice. Polonezii, care reprezintă 95,63% din populația Poloniei, sunt un popor slav și vorbesc limba poloneză, o limbă slavă din subgrupul occidental. Conform datelor Recensământului Național din 2002, în Polonia trăiesc 36.658.166 de polonezi. Alte naționalități și grupuri etnice erau: 471.500 de persoane au declatat altă naționalitate, pe când 774.900 de persoane nu au declarat nici una
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
cât și al diversității. Cu un potențial turistic diversificat, județul Gorj este reprezentat de cadru natural pitoresc, monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică. Despre denumirea acestui județ se poate spune că este o prescurtare a vechii denumiri slave „Gornemu” ("Gore"), „Jiliu” ("Jil" sau "Jii") adică „Jiul de Sus” sau „Jiul de Munte” care treptat s-a transformat în „Gorjii”, apoi „Gorjiu” și, într-un final, în "Gorj". Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Inscripțiile la Gortyn și Lyttos înregistrau un festival Velchania, arătând că a fost încă venerată în elenistică Creta. Scriitorul elenistic Euhemerus a propus o teorie cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii, este datată 976 și îi aparține cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas Chiates la 1156 și interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Porfirogenetul (913-959), "De administrando Imperii"). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi. Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând de
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
spațiul carpato-dunărean. Ca urmare, limba română este o limbă neolatină. După cucerirea romană din 106 în Dacia (dar și înainte de această dată în Moesia) a luat naștere o populație daco-romană (respectiv traco-romană), care a fost mai târziu influențată de popoarele slave în "epoca migrațiilor", dar nu atât de mult încât să adopte limba slavă ca limbă de circulație. O parte din slavii, care s-au stabilit după secolul al VI-lea în spațiul lingvistic românesc (îndeosebi în cazul teritoriilor nord-dunărene, dar
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
din 106 în Dacia (dar și înainte de această dată în Moesia) a luat naștere o populație daco-romană (respectiv traco-romană), care a fost mai târziu influențată de popoarele slave în "epoca migrațiilor", dar nu atât de mult încât să adopte limba slavă ca limbă de circulație. O parte din slavii, care s-au stabilit după secolul al VI-lea în spațiul lingvistic românesc (îndeosebi în cazul teritoriilor nord-dunărene, dar nu numai) au fost asimilați de populația românească carpato-dunăreană, abia ieșită din etnogeneză
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction. a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române. Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari sau aromâni, membrii familiei susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman. Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria împotriva regimului
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
pot fi considerate ca fiind „state medievale românești” deoarece atât populația lor, cât și pătura conducătoare erau multinaționale, slavii (ziși „șchei”) fiind în general la fel de numeroși ca și proto-românii, și pe alocuri majoritari (din acea perioadă au rămas nenumărate toponime slave precum Bistrița, Crasna, Ialomița, Prahova, Săvădisla, Slatina ș.a., limba și scrierea slavonă oficiale în liturghia bisericească și în principatele române, sau denumiri precum Blahnița, Vlăhița, Vlăsia sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
rămas nenumărate toponime slave precum Bistrița, Crasna, Ialomița, Prahova, Săvădisla, Slatina ș.a., limba și scrierea slavonă oficiale în liturghia bisericească și în principatele române, sau denumiri precum Blahnița, Vlăhița, Vlăsia sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații statale prevoievodale pot cel mult fi denumite „state medievale pre-românești”. Despotatele Vidinului, Tărnovei și Dobrogei, provenite din destrămarea Țaratului Vlaho-Bulgar, erau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
destul de des în poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastra, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Babă Cloanța. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Babă Iaga.Se spune că se sperie de foc și nu trece de malul apei. Ea este adeseori prezentată că dușmana a eroilor pozitivi, ca și Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urmă este prezentat că fiu
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
trăit în zona Carașovei la 15 km distanță, care referindu-se la acest loc, ce în acele vremuri nu era decât un sat ca și al lor, ca fiind „u rečice” (la pârâu). Se poate observa că mai toate popoarele slave au orașe cu numele de Rečice (pronunțat Recițe în limba română). Aflat în sud-vestul României, Județul Caraș-Severin are o suprafață de 8.520 km2, care reprezintă 3,6% din suprafața totală a țării. Județul se învecineaza cu Județul Timiș, Județul
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
6 iulie 1253. După asasinarea sa în 1263, Lituania păgână a devenit țintă a cruciadelor creștine ale Cavalerilor Teutoni și ale Ordinului Livonian. În ciuda devastatoarei lupte seculare cu cavalerii, Marele Ducat al Lituaniei s-a extins rapid, cucerind fostele principate slave ale Rusiei Kievene. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania a fost una din cele mai mari țări din Europa și cuprindea Belarusul și Ucraina actuale, precum și părți care astăzi sunt în Polonia și Rusia. Situația geopolitică între vest și
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Lituania, alegând independent mari duci din dinastia Jagiellonă. Dar, la sfârșitul secolului al XV-lea, Lituania a fost obligată să caute o alianță mai strânsă cu Polonia după ce puterea crescândă a Marelui Cnezat al Moscovei a început să amenințe principatele slave ale Lituaniei și a declanșat o serie de războaie lituano-moscovite și Războiul Livonian. Uniunea Polono-Lituaniană a fost înființată în 1569. Ca membră a Uniunii, Lituania și-a menținut instituțiile, inclusiv o armată, o monedă și legi locale separate. În cele
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
acestea. Populația lituaniană pare să fie relativ omogenă, fără a se observa diferențe genetice între subgrupuri etnice. În 2004, o analiză a ADN-ului mitocondrial pe populația lituaniană a arătat că lituanienii sunt apropiați genetic de populațiile vorbitoare de limbi slave și fino-ugrice din Europa de Nord și de Est. Analiza haplogrupului de cromozom Y SNP a arătat că lituanienii sunt cel mai apropiați de letoni și estoni. Potrivit unor estimări din 2014, structura de vârstă a populației a fost următoarea: 0-14 ani
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
cu secolul al IV-lea, teritoriile balcanice ale imperiului, inclusiv Grecia, au suferit de pe urma dislocărilor de populație cauzate de Invaziile Barbare. Raidurile și expedițiile de jaf ale goților și hunilor din secolele al IV-lea-al V-lea, împreună cu invazia slavă a Greciei din secolul al VII-lea, au avut ca rezultat o prăbușire dramatică a autorității imperiale în peninsula greacă. După invazia slavilor, guvernul imperial mai păstra control doar asupra insulelor și zonelor de coastă, anume asupra orașelor Atena, Corint
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în zonele montane din Grecia centrală. Membrii acestor grupuri se identifică cel mai adesea din punct de vedere etnic ca greci și astăzi vorbesc cel puțin și limba greacă. În preajma frontierei nordice a Greciei există și niște grupuri vorbitoare de limbi slave, denumite local "slavomacedoneană", majoritatea identificându-se etnic ca greci. Dialectele lor pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic ca forme ale limbii macedonene sau ale bulgarei. Se estimează că după schimburile demografice din 1923, regiunea istorică grecească Macedonia avea
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
lor pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic ca forme ale limbii macedonene sau ale bulgarei. Se estimează că după schimburile demografice din 1923, regiunea istorică grecească Macedonia avea între 200.000 și 400.000 de vorbitori de limbi slave. Comunitatea evreiască din Grecia vorbește tradițional (iudeospaniolă), astăzi vorbită de doar câteva mii de persoane. Educația obligatorie în Grecia cuprinde școlile primare (Δημοτικό Σχολείο, "Dimotikó Scholeio") și gimnaziul (Γυμνάσιο). Grădinițele (Παιδικός σταθμός, "Paidikós Stathmós") sunt populare dar nu sunt obligatorii
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]