12,817 matches
-
pe care - cam, în fugă, e drept! - mi-l dedică fostul meu prieten I. Negoițescu și în care îmi reproșează că produc o proză „imposibilă” la drept vorbind, cu influențe discrepante din Hermann Broch, Dostoievski, Proust, Mann, nu-mi pot stăpâni o undă amară, internă, o îndoială ce nu mă părăsește. Era oare posibil ce voia... acel tinerel?! Nu și-a supraapreciat el capacitățile creatoare sau nu cumva „s-a grăbit”, vrând să intre în polemică creatoare cu prea multe „partide
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poate arunca piatra?!... Cei care n-au trăit vremurile noastre, fiind în afara granițelor, sau tinerii de azi a căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu atacul nostru contra grupului Barbu în februarie ’66 (mai făceau parte din acel grup la vremea aceea Lăncrănjan, secretar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grave în fireasca, „recomandabila” adaptare la normele și valorile (mediiă ale societății?! Oare hazardul, norocul, atât de disprețuit de tânărul care am fost, să joace totuși un rol cu mult mai mare decât credem noi ce suntem convinși a fi stăpâniți destinelor noastre?! Norocul, da, dar... care noroc?! Care dintre accepțiunile sale?! Poate „norocul” comun multora de a avea parte, în prima parte a vieții, de o familie, de doi părinți, norocul unei sănătăți ireproșabile sau... mai știi, pe dos: „norocul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-și astfel o dinamică care-l face capabil de „înaintare”, de existență, la urma-urmei. „Ambiția” tânărului autor ce am fost până la Animale bolnave, până în jurul anilor ’70, ’71, era, evident, să se convingă pe sine că este capabil de a stăpâni arta dificilă, complexă a construcției unuia sau mai multor romane „în cheie proprie” și să cucerească „avizul” criticii de prestigiu, ceea ce se cheamă „succesul de stimă” și, dacă e posibil, și al unei pături destul de largi de cititori (Era una
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele, atacuri, ridicolul -, cârtiță harnică și inflexibilă, să o scoată la un „alt țărm”. Nu, nu la cel visat în tinerețe, ce fusese, de fapt, „primul” - adică arta de a stăpâni tehnica complexă a unui „roman de idei” și aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spectatori, mi-l imaginez, cu puțin înainte de afirmarea personalității lui, la o reprezentație a spectacolului Oedip la Colona. Încearcă mila și groaza. Ascultă, se lasă vrăjit de narațiune. În rolul titular e chiar el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți galileenii cultivați. Galileea e o regiune de frontieră, mult mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest ansamblu incluzând zece cetăți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
masculin ca să nu șochez prea tare). Au venit timpuri grele peste tot, îi zic eu scrutându-l cu privirea. Oare voi vedea schițându-se semnul vreunui front de solidaritate anti-people? Dacă aș fi fost un mediolog adevărat și aș fi stăpânit și araba (una e să lansezi tu o marcă și alta să fii doar furnizorul) aș fi studiat mai îndeaproape efectele Ordinatorului (termenul de teologie savantă care în franceză îl desemna pe Dumnezeu și prin care Jacques Perret a tradus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tot ce i-a stat în putință pentru a elimina o neînțelegere între Dumnezeu și poporul său astfel încât să compromită baza rezistenței naționale care era Templul. El a preferat în mod deliberat pe "încă nu" lui "deja acolo". Ca să poată stăpâni sufletele, el a lăsat la o parte trupurile. Acest joc de-a "cine pierde, câștigă" i-a reușit, dacă putem îndrăzni să zicem așa, după moarte. Dar, pe termen lung, nu cumva creștinismul ar fi degenerat într-o etică facultativă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
știe nimic, căci nimic nu e mai involuntar decât o idee genială. Hagen zice: Unul din caracterele geniului este iresistibilitatea impulsivă a acțiunii. După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sunt în țară 50.000 de bordee ce servesc de locuințe oamenilor. Arenzile s-au urcat de la 20 de lei la 150 de lei falcea. Avem un medic la 39.300 locuitori. În trei județe din N. Moldovei, Asociația Arendașilor stăpânește a 4-a parte din întinderea proprietăților mari! fără a pune la socoteală bucățile mai mici de pământ, între 100-200 hectare, petece de pământ care pentru Bulgaria și Serbia sunt bogății. În aceste țări cel mai mare proprietar are 300
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
4 acum 5 Istoria lui Vasile cel Mare 6 Mănăstirea Slatina Lefter 7 Soci și Ciohorăni, iarna (nuntă) 8 Schitul Boureni și Brătești 11 9 Bătrânul care vra să se facă călugăr, "să-și lese casa pentru găzduirea drumeților", care stăpânește două poduri ș-o fântână. de la 31 Ianuarie 3 Fevruarie = 9 bucăți. [ÎN DOBROGEA 1907] Lângă Babadag, este un sat, în care părinții învață bulgărește și-și deznaționalizează singuri copiii trimițându-i la școli bulgărești în care le dau îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile noastre. Chiar în fața Sorocei, satul malorus Tichinăuca, se pare că nu trăiește și nu se bucură de ogoarele sămănate, decât pentru că se află sub traiectoria proectilelor de dincoace. Starostele de acolo bucuros urmează poruncilor de pe țărmul drept numai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am lăsat în fiecare clipă bucăți din viața noastră, și Amintirea e ca un curier care vine din trecut și ne aduce vești din lungul drumului din urmă... Isaia. Cap. 3. Le voi da băieți drept căpetenii și copiii vor stăpâni peste dânșii. Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va obijdui pe celalalt, fiecare pe aproapele său, tânărul va lovi pe bătrân și omul de nimic pe cel pus în cinste. E adevărat că sunt prostii pe care ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de moară; se grăbește s-o lepede. Dacă cunoști un înțelept, apropie-te ades de pragul casei lui. Nu semăna răul în brazdele nedreptății, ca să nu seceri de șapte ori pe atât (S.VII.3) Nu cere lui Dumnezeu să stăpânești asupra altora; nu cere Împăratului scaun de mărire. Nu te justifica în fața lui Dumnezeu, căci el cunoaște străfundul inimilor. Nu cerca să fii jude dacă n-ai destulă tărie ca să rupi silințele nedreptății. Nu râde de omul căzut în nenorocire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74 academicieni și 250 profesori univ. și docenți. * În Lituania deasemeni în urma unei învinuiri ce i s-a făcut intelectualitatea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mii. Pe acest pământ bogat și încântător mai trăiesc și alte neamuri: Ruși, Gruzini, Armeni, Greci etc. Cea mai frumoasă operă ce s-a săvârșit în Abhazia nouă socialistă este defrișarea începută acum douăzeci de ani a pădurii ce stăpânea țărmul, deasă, diversă, puternică. În locurile despădurite se samănă porumb, s-au plantat vii și livezi și, mai ales, s-a pornit cu succes cultura ceaiului, care s-a întins aici până acum la 18 mii de Ha. Am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în dar zilele de 2-5-6-10, 13-14 și 18 din fevruarie. Ca totdeauna, fii neascultător, vei vifori lăsând pământul gol în multe părți, iar pe la adăpost vei aduna zăpada fără niciun rost." (lui Zefirus apoi:) Nu te necăji, Zefirus, tu vei stăpâni sfârșitul acestei lune. Iar în a nouăsprezecea zi vei aduce bucurie și căldură... Spre sfârșit de fevruarie zăpada se va topi toată, lăsând pământul gol, iar ploile ce vor cădea la 25 și 26 ale acestei luni de iarnă vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cucoanele satului, și funcționarii, foarte demni, cu fețele foarte liniștite. Din când în când în cugetul lor, căci parcă se gândeau la ceva, închideau ochii prelung, cașicum o mare pace sufletească, un fel de amurg de seară de vară, le stăpânea sufletul. Oamenii stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unul, ca și soarele. Cum fiecare din noi e susceptibil de a primi din el numai o parte, nimeni nu poate fi în posesia adevărului absolut, nimeni nu-i în eroare absolută. N-a fost încă om pământean care să stăpânească adevărul întreg și perfect. De unde urmează că trebuie să fim îngăduitori cu părerile care se exprimă și să nu pretindem a impune un punct de vedere al nostru. Inteligențele sunt, în general, șubrede. Ele nu se apropie de adevăr decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Alexandrel. Acestuia i se alătura pe pământul Moldovei o parte dintre boierii moldoveni, partizanii lui Alexandru. Bogdan s-a retras spre sudul țării, unde putea să găsească sprijin temeinic la boierii Țării de Jos și la neamurile sale, ce stăpâneau moșii în aceste părți. Polonii au folosit întreg anotimpul verii pentru a se deplasa pe îndelete de la Hotin până la apa Prutului, cam la înălțimea Hușilor. Le era teamă să treacă dincolo de Prut, unde-i așteptau dealurile înalte, cu codrii de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de părere că interese superioare de stat l-au împins pe Ștefan cel Mare să atace Chilia, înainte ca flota turcească să se afle lângă cetate. P. P. Panaitescu este autorul uneia dintre cele mai surprinzătoare ipoteze: cetatea Chiliei era stăpânită de transilvăneni și de Țepeș, existând un condominium munteano-transilvan. Mai mult, P. P. Panaitescu a considerat că Chilia a format baza de operații a lui Vlad Țepeș în timpul luptelor din iarna 1461-1462. În cartea despre Vlad Țepeș, Ștefan Andreescu a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iunie, „l-au lovit cu pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia.” Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia cetatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
folosirea tătarilor în campaniile de pe Dunărea Mijlocie, acestea erau planurile făurite de Mahomed al II-lea. În calea realizării lor sta Moldova, din care pricină Baiazid al II-lea, urmașul lui Mahomed al II-lea, declara în anul 1503: „Cine stăpânește Moldova, stăpânește lumea”. De aceea, cucerirea cetăților moldovene, supunerea Moldovei devenea obiectivul principal al politicii lui Mahomed al II-lea. Cauzele conflictului dintre Moldova și Imperiul Otoman sunt așadar profunde, ele își au rădăcinile în planurile pe care turcii le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în campaniile de pe Dunărea Mijlocie, acestea erau planurile făurite de Mahomed al II-lea. În calea realizării lor sta Moldova, din care pricină Baiazid al II-lea, urmașul lui Mahomed al II-lea, declara în anul 1503: „Cine stăpânește Moldova, stăpânește lumea”. De aceea, cucerirea cetăților moldovene, supunerea Moldovei devenea obiectivul principal al politicii lui Mahomed al II-lea. Cauzele conflictului dintre Moldova și Imperiul Otoman sunt așadar profunde, ele își au rădăcinile în planurile pe care turcii le făceau pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]