12,028 matches
-
Mă opresc în fața ușii, iau o figură gravă, bat de două ori, bag imediat capul prin deschizătura ușii, acopăr dintr-o privire încăperea și observ în dreapta o ușă capitonată, iar în stînga un birou la care stă secretara. Vă rog, tovarășul prim e înăuntru? o întreb eu pe secretară cu un ton grav, sigur pe mine, de parcă aș veni pe aici de cînd lumea, arătînd cu privirea spre ușa capitonată. Nu, îmi răspunde secretara. Tovarășul prim a plecat de urgență la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la care stă secretara. Vă rog, tovarășul prim e înăuntru? o întreb eu pe secretară cu un ton grav, sigur pe mine, de parcă aș veni pe aici de cînd lumea, arătînd cu privirea spre ușa capitonată. Nu, îmi răspunde secretara. Tovarășul prim a plecat de urgență la Combinatul Chimic "Valea Brândușelor", unde s-a produs o avarie; nu cred că se întoarce devreme. Poate deseară, pe la șase-șapte... Spun un "mulțumesc!" scurt și ies la fel de sigur cum am intrat, înainte ca secretara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la care n-am avut acces, mă doare și mai tare că tocmai lucru ăsta de nimic nu l-am putut obține. Aici, în garsoniera asta, aș fi avut liniște, dar pe cine interesează că un scriitor vrea liniște?! Pe tovarășul Amariei în nici un caz. El este prea ocupat cu ale lui, personale: a dat apartamente, din cota muncitorilor, la trei familii care stăteau într-o vilă ultracentrală, a dat dispoziție să se renoveze vila și s-a mutat în ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am despărțit. Îmi pare rău că avem necazul acesta, cu avaria, altfel aș fi trimis o mașină după tine, că deseară nu știu dacă ajung devreme acasă... Cred, și sper că vei fi întru totul de acord cu mine, că tovarășul... merită să fie... mustrat; că aici este o întreprindere, și-ncă una de prestigiu, așa că nu-și poate permite chiar orice fel de comportare, mai ales cu persoane din afară. De-aceea ți-am și telefonat, precizează Cristina, ignorînd total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așază pe marginea patului, să aud mai bine discuția. Palma ei rămîne lipită de mîna mea o secundă mai mult, într-un gest de prietenie. Te rog! o întrerupe Brîndușa. E o chestiune urgentă: vreau să știu unde este acum tovarășul fizician Vlădeanu! Doamna Cristina tresare, iar mîna care ține receptorul începe să-i tremure. Îi prind cu putere palma care mi-a atins mîna și-i fac semn să fie calmă. Stai... nu... nu-nțeleg ce vrei, murmură doamna Cristina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a atins mîna și-i fac semn să fie calmă. Stai... nu... nu-nțeleg ce vrei, murmură doamna Cristina, m-ai trezit din somn, tocmai adormisem, ast-noapte am venit cu trenul... Mi-ai spus că te-ai întîlnit cu tovarășul Vlădeanu. Știi cumva unde poate fi găsit? Scuză-mă! surîde doamna Cristina, eu nu-s pe post de dispecer... Spune-mi măcar dacă știi unde s-a dus! strigă Brîndușa. S-a întîmplat un accident la combinat. Este căutat. Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea să nască în tine o alta: aceea a poziției tale față de literatură. Căci, dacă pentru tine literatura e pasiune, dacă e crezul tău interior, atunci trebuie să ai lîngă tine nu o plantă decorativă, cum am eu, ci un tovarăș de drum, care, seara, cînd vii de la lucru cu încărcătura ta emoțională, să nu-ți aștearnă patul, ci să-ți arate creionul și coala albă care te așteaptă pe masa de scris!... Doamna Cristina se oprește și mă privește îndelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oră. Mai încet, Don Șef, că vreau să ajung întreg, spun eu, arătînd spre șoseaua umedă. Lăsați grija volanului, îmi răspunde șeful. Gîndiți-vă ce argumente aducem. Ei o țin una și bună: să pornim. Napoleon-Marinescu e foarte optimist: "cum vine tovarășul Vlădeanu, pornim separatorul". Apropo: știe măcar unde-i clădirea instalației? Știe, că a fost pe acolo cînd se făcea montajul interior. A venit și cu sugestii... Nu-i plăceau scările care urcă spre pupitrul de comandă. E drept, sînt cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarce el privirea spre mine, ce facem cu pisica? Eu, ca șef de secție, pot s-o arunc în brațele dumitale, dar nu-i cinstit; ce poți face dumneata?, că nu mai ai cui o pasa... Pot face două lucruri, tovarășe Ștefănescu, răspund eu grav, așa de grav că Don Șef are o reacție de surprindere. Unu: pot lua pisica de coadă, mai ales că e moartă și nu zgîrie, și să încep s-o rotesc deasupra capului. Doi: o jupoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Siiiigur! se înfurie directorul. Noi decretăm stare de necesitate pe întreg combinatul, sute de salariați stau la locurile lor de muncă, iar dumneata semnezi bilete de voie! Cînd i-am semnat biletul, nu era..., strînge din umeri Don Șef. Lăsați, tovarășe Ștefănescu, i-o taie directorul, nu e prima oară cînd greșești. Cum rămîne cu consumul de oxigen? întreabă el, rotindu-și privirea peste cei prezenți. Îl reducem în toate secțiile și mergem cu debit minim, sau oprim cîteva secții? Ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o simt ca făcînd parte din gîndurile mele permanente. E pasageră, da-da, ăsta-i adevărul: pasageră. Prezența ei e vie doar cînd o chem eu; niciodată nu o simt izbucnind din mine înainte ca voința mea s-o cheme. Tovarășul inginer Marinescu, începe Brîndușa, uitîndu-se la prim-secretar, ne-a spus că totul este gata... De unde naiba știe el că-i gata?! mă mir eu. Tipul ăsta se dă mare pe pielea mea." Întorc privirea spre Brîndușa, ordonîndu-mi în gînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu. Tipul ăsta se dă mare pe pielea mea." Întorc privirea spre Brîndușa, ordonîndu-mi în gînd că trebuie să fiu calm, să nu uit nici o clipă că sînt în miezul unei întrebări ce depășește interesul meu ori al inginerei-șefe. Da, tovarășe Vlădeanu, continuă Brîndușa, înfruntîndu-mi privirea, tovarășul Marinescu ne-a asigurat că putem porni separatorul. Cînd tovarășul Marinescu v-a spus lucrul acesta, eu nu eram aici, precizez încet, calm. Erai la restaurant, intervine sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe pielea mea." Întorc privirea spre Brîndușa, ordonîndu-mi în gînd că trebuie să fiu calm, să nu uit nici o clipă că sînt în miezul unei întrebări ce depășește interesul meu ori al inginerei-șefe. Da, tovarășe Vlădeanu, continuă Brîndușa, înfruntîndu-mi privirea, tovarășul Marinescu ne-a asigurat că putem porni separatorul. Cînd tovarășul Marinescu v-a spus lucrul acesta, eu nu eram aici, precizez încet, calm. Erai la restaurant, intervine sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din nou. N-am auzit ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că trebuie să fiu calm, să nu uit nici o clipă că sînt în miezul unei întrebări ce depășește interesul meu ori al inginerei-șefe. Da, tovarășe Vlădeanu, continuă Brîndușa, înfruntîndu-mi privirea, tovarășul Marinescu ne-a asigurat că putem porni separatorul. Cînd tovarășul Marinescu v-a spus lucrul acesta, eu nu eram aici, precizez încet, calm. Erai la restaurant, intervine sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din nou. N-am auzit ce-a spus tovarășul Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne-a asigurat că putem porni separatorul. Cînd tovarășul Marinescu v-a spus lucrul acesta, eu nu eram aici, precizez încet, calm. Erai la restaurant, intervine sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din nou. N-am auzit ce-a spus tovarășul Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de noi învățăminte cum era, le-a spus: Nu sînt mulțumit de munca voastră! Și-acum, după ce v-am spus ce-aveam de spus, afară!..." Unul dintre cei trei ingineri, mai tînăr și mai "neumblat", a îndrăznit să-i spună: "Tovarășe director, și unui cîine cînd îi dai cu piciorul, tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus reorganizarea schemei de personal de la cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
medaliei. Restul e explozia de azi. Au încremenit toți. Privirile lor, întoarse către mine, au înghețat. Doar prim-secretarul, după ce stă surprins două-trei secunde, își scoate ochelarii, mă măsoară îndelung cu privirea, apoi se uită spre cei din jurul său. Dumneavoastră, tovarășe Vlădeanu, începe directorul general pe un ton calm, ponderat, de nerecunoscut, ați fost solicitat să ne spuneți în ce stadiu vă aflați cu separatorul. Nu e cazul să stabiliți dumneavoastră cauzele avariei. Mai ales că este de față tovarășul prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dumneavoastră, tovarășe Vlădeanu, începe directorul general pe un ton calm, ponderat, de nerecunoscut, ați fost solicitat să ne spuneți în ce stadiu vă aflați cu separatorul. Nu e cazul să stabiliți dumneavoastră cauzele avariei. Mai ales că este de față tovarășul prim-secretar și a aflat ceea ce, de obicei, nu prea află, spun eu. Curată obrăznicie! exclamă directorul general. Vă rugăm să părăsiți sala! Da-da, părăsiți sala, urgent! Directorul general s-a ridicat deja în picioare, arătîndu-mi ușa, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să părăsiți sala! Da-da, părăsiți sala, urgent! Directorul general s-a ridicat deja în picioare, arătîndu-mi ușa, dar imediat îl văd cum se înmoaie și se reașază; probabil i-a făcut semn, pe sub masă, prim-secretarul, să fie calm. Tovarășe director, spun eu, ridicat deja în picioare, ar trebui să știți că orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile. Cu-atît mai mult beția alcoolică, tovarășe Vlădeanu, intervine Brîndușa. Poftim?! mă mir eu, privind-o. Ești beat! exclamă încet Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se reașază; probabil i-a făcut semn, pe sub masă, prim-secretarul, să fie calm. Tovarășe director, spun eu, ridicat deja în picioare, ar trebui să știți că orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile. Cu-atît mai mult beția alcoolică, tovarășe Vlădeanu, intervine Brîndușa. Poftim?! mă mir eu, privind-o. Ești beat! exclamă încet Brîndușa, aruncîndu-mi o privire plină de ură. Într-un fel, spune secretarul Comitetului P.C.R., uitîndu-se spre prim-secretar, comportarea tovarășului Vlădeanu e... "justificată". Azi a fost certat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
roade comestibile. Cu-atît mai mult beția alcoolică, tovarășe Vlădeanu, intervine Brîndușa. Poftim?! mă mir eu, privind-o. Ești beat! exclamă încet Brîndușa, aruncîndu-mi o privire plină de ură. Într-un fel, spune secretarul Comitetului P.C.R., uitîndu-se spre prim-secretar, comportarea tovarășului Vlădeanu e... "justificată". Azi a fost certat de tovarășa Roman pentru că s-a purtat urît cu o delegată venită după filamente, mai bine-zis, a fost vulgar cu ea, și-apoi, acum, după ce a fost adus din restaurant, cred că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că este sub influența alcoolului, altfel nu și-ar permite... Și dacă e sub influența alcoolului, cum a sesizat și tovarășa Roman, nu văd cîtă bază poate fi pusă în vorbele dînsului... Un val de destindere trece peste cei prezenți. Tovarășe secretar, îi spun eu secretarului Comitetului P.C.R., vreau să clarific ceea ce-ați spus. Mai întîi, nici n-am călcat astăzi prin restaurant, cu-atît mai mult, n-am băut. Pot merge la dispensar să mi se ia sînge pentru analiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secretarului Comitetului P.C.R., vreau să clarific ceea ce-ați spus. Mai întîi, nici n-am călcat astăzi prin restaurant, cu-atît mai mult, n-am băut. Pot merge la dispensar să mi se ia sînge pentru analiză... Unde l-ați găsit, tovarășe Ștefănescu? intervine Brîndușa. Eu și ceilalți care am plecat după dînsul, spune Don Șef, l-am căutat peste tot: pe acasă, pe la... cunoștințe, prin biblioteca municipală și pe la teatru, unde mi s-a spus că s-a dus să bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mers cu mine. M-am dus din nou acolo, ne-am uitat prin amîndouă sălile, am întrebat tot personalul restaurantului, dar nimeni nu-l văzuse. Tocmai voiam să telefonez la combinat, de la recepția hotelului, să spun că nu-1 găsesc, cînd tovarășul Vlădeanu a ieșit din lift; venea de undeva din hotel, nu din restaurant. Sigur nu l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa pufnește scurt, surîzînd unui gînd care o face fericită o clipă. Cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de surîsul Brîndușei, vă rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr m-am purtat vulgar cu ea, așa cum v-a informat tovarășa Roman. De asta ne arde nouă acum, tovarășe Vlădeanu?! lovește cu palma în masă Brîndușa. Peste cîteva ore, fiecare minut va însemna o pierdere de zeci de mii de lei! Aștept răspuns la întrebarea pusă de tovarășul director general. Ca să obțineți răspuns, învățați să puneți întrebări, tovarășă ingineră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]