10,713 matches
-
dar și pentru deciziile de istorie mondială. Ceea ce a intrat ca un simplu mijloc, poate ca unul forțat, a căpătat ulterior valoare în sine și a putut fi propus ca scop. Așa, de exemplu, marii cuceritori au acționat în slujba umanității, trecînd peste granițele naționale și confesionale, cu toate că scopul lor era satisfacerea poftei de putere și a ambiției. Și chiar acolo unde s-a propus un țel valoros în sine, acesta s-a devedit adeseori doar un mijloc, o etapă pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Exemplu preferat de Hegel era Antigona, a cărei temă pricipală, în viziunea sa, era conflixctul între familie șo stat. Asemenea ciocniri au loc, într-adevăr, în cadrul uneia și aceleiași totalități etnice; amîndouă, și familia și statul sînt factori în viața umanității și întrucît totalitatea lor mailarg cuprinzătoare este afirmată tocmai prin dispariția unor străduințe unilaterale, tragedia conduce la o înțelegere mai clară a vieții. Ceea ce este cu adevărat tragic nu e așadar pentru Hegel deznodămîntul, ci conflictul, iar aceasta are în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aparține domeniului lor. Ar fi totuși datoria și sarcina lor firescă să atragă atenția asupra vieții spirituale independente și înalte ce s-a trăit și se poate trăi în afara bisericii să se debaraseze de confuzia și amestecul dintre creștinism și umanitate. Firește însă că e mai ușor să predici împotriva "rațiunii" și a relei voințe decît să te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sufletească este forma cea mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi, cu efectul pur psihologic al nobleței sufletești, influența noii imagini despre lume și imensitatea ei. Ceea ce locul neînsemnat și disparent al umanității în univers stîrnea spaima într-o natură ca a lui Pascal provoca marilor gînditori ai Renașterii îndeosebi un sentiment de noblețe și demnitate. Nu numai extinderea mai mare în spațiu și timp a acționat supra sufletului. Lărgirea imaginii despre lume
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și beneficiul acesteia nu coincid pur și simplu cu ceea ce a descoperit gîndirea filosofică pe propria ei cale. Rămîne în plus munca de armonizare a celor două feluri de înrîuriri. Forțele spirituale nu se luptă între ele numai în evoluția umanității. Această luptă se desfășoară înăuntrul fiecărei personalități mature și în mod divers în diferiții indivizi. Există însă, în această direcție, pentru cercetarea filosofică, un cîmp mult prea puțin cultivat. Este vorba de raportul dintre activitatea de cunoaștere și munca parțial
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atît de formalistă cum avea să se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia cale între metafizică și teologie, pornind de la "sentimentul general de umanitate, așa cum l-a dezvoltat lumea greco-romană", Höffding a redactat o amplă Istorie a filosofiei moderne (1895), care a cunoscut o largă difuzare în Europa occidentală, fiind folosită și în universalitățile noastre, în perioada interbelică. A revenit apoi la problematica religioasă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai cunoscută și mai completă (aproape două treimi) a acestei capodopere este cea a regelui asirian Assurbanipal (668-627), adăpostită de palatul său din Ninive (12 tăblițe de 200-300 de versuri fiecare)15. Epopeea lui Ghilgameș, prima mare operă literară a umanității, a fost descifrată la 2 decembrie 1872 de către G. Smith 16. Așa după cum remarca, nu fără ironie, asiriologul Jean Bottéro: "La 2 decembrie 1872, Biblia și-a pierdut pentru totdeauna prerogativa imemorială de a fi cea mai veche carte cunoscută
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Dumnezeu însuși". Unul dintre fragmentele tăblițelor cuneiforme din biblioteca lui Assurbanipal a fost consacrat povestirii potopului care încheie Epopeea lui Ghilgameș. Povestirea relatează și despre construirea unei arce (sau ladă: acesta este sensul literal al cuvântului latin arca) pentru salvarea umanității. Însă vinul exista de dinaintea cataclismului: Noe cel mesopotamian, numit Ut-Napiștin, afirma în Epopeea lui Ghilgameș că a oferit constructorilor arcei "zeama viței, vin roșu și vin alb, și bere pe care să o poată bea precum apa fluviului". În schimb
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un vechi oraș din Asia Mică, "un izvor de vin de o savoare extraordinară", după cum relatează istoricul grec Diodor din Sicilia. Originalitatea simbolisticii creștine rezidă în metafora fondatoare potrivit căreia Iisus Hristos este vița de vie, al cărei sânge răscumpără umanitatea și îi acordă viața veșnică. La Cina cea de Taină Hristos a făcut cunoscut sacrificiul euharistic și puterea sa răscumpărătoare (Marcu 14, 24-25)76: "Beți dintru acesta toți; acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
al lui Velasquez la Băutorii lui Cézanne, trecând prin Le Roi boit al lui Jordaens și Nunta din Cana a lui Tintoretto sau Véronèse)... toate aceste exemple culturale sau artistice sunt mărturii însemnate ale importanței vinului de-a lungul istoriei umanității. Din momentul în care via a devenit vin, istoria acestuia este cu adevărat inseparabilă de cea a omului. Modelându-i peisajele, cântărind asupra economiei sale, vinul a trasat de-a lungul timpului contururile unei civilizații veritabile. Tocmai acestei civilizații și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Paris, 1978, p. 38. 36 Cultul morților, conjugat cu degustarea vinului nou și cu diversele libații tradiționale, a dus uneori la compararea sărbătorii Sfântului Vincent (prăznuit în Franța în data de 22 ianuarie) cu sărbătoarea Antesteriilor. 37 Epocă în istoria umanității cuprinsă între preistorie și primele documente scrise. 38 D. Fernandez, Mère Méditerranée, Grasset, Paris, 1965, p. 123. 39 D. Fernandez, ibid., p. 123. 40 F. Braudel, La Méditerranée. L'espace et l'histoire, Champs-Flammarion, nr. 156, Paris, 1985, p. 174
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
personajele au funcții simbolice. Reflectorul este pe Lear și, într-o mai mică măsură, pe Gloucester, ambii reprezentînd omenirea în mare. Celelalte personaje servesc funcții secundare care sprijină marea tema, fiecare simbolizînd anumite forțe ale binelui și răului acționînd asupra umanității". 1961 În SUA apare o adaptare cinematografică a filmului Regele Lear. 1962 Jan Kott publică în Polonia o carte care a revoluționat punerea în scenă a lui Shakespeare. Multe din producțiile din opera lui Shakespeare de pe scenele din fostele țări
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
traducerea Dorei Litman, în revista „Răspântia” și reprodus ulterior în volumul Poezii (1978). Aici versul se desprinde de orice convenție lirică, emoția crește progresiv, pe măsură ce simplitatea câștigă în adâncime, devenind o formidabilă armă într-un război fără egal: cel al umanității cu dezumanizarea. Poetul îmbracă halucinant veșmântul profetului pentru a lăsa viitorului cel mai percutant rechizitoriu din câte se pot imagina la adresa urii de rasă: „Un jour viendra, c’est sûr, de la soif apaisée/ nous serons au-delà du souvenir, la mort
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
din sat este tânărul Artimon, pe care autorul îl prezintă ca omul cel mai înaintat dintre pescari (...). Autorul nu a reușit însă să înfățișeze prezența activă, eficientă a lui Artimon în viața satului (...). Autorul n-a reușit să descopere adevărata umanitate a eroului, frumusețea vieții lui spirituale, în însăși activitatea lui socială, spirituală, încercând să suplinească această lipsă, Vladimir Colin a «adăugat» vieții eroului său o poveste sentimentală de dragoste, în care Artimon se comporta artificial, cu timiditatea și naivitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cele mai valoroase ale lucrării și a se situa pe un punct de vedere burghez. Aceasta este cauza pentru care unii din cei ce au luat cuvântul la dezbaterea de la Uniunea Scriitorilor care au încercat să vorbească despre lipsa de «umanitate» a personajelor, despre caracterul de «obsesie» pe care l-ar căpăta în această piesă fonta și oțelul și care ar semăna cu un «destin implacabil», un fel de «fatum» din tragediile antice. Asemenea speculații sunt, repetăm, burgheze și se nasc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că este un simplu chip de a vorbi. Unicul personaj al liricii este autorul poeziei al cărui subiect este totodată obiectul compunerii. Însă subiectul meu nu se deosebește de al aproapelui, se poate vorbi de un unic subiect liric al umanității și prin urmare de obiectivitatea poeziei lirice. A tipiza deci în poezie înseamnă a exprima generalizând acele sentimente trăite de tine care sunt în același timp expresia sufletului poporului, inteligibile tuturor, fugind de insolit, a le exprima însă individualizându-le
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
democrația ca avansînd, mai mult sau mai puțin continuu, de la inventarea sa în vechea Grecie de acum 2500 de ani și extinzîndu-se treptat în exterior, de la acel mic început și pînă astăzi, incluzînd fiecare continent și o parte substanțială a umanității. Iată o imagine frumoasă, însă falsă din cel puțin două motive. La început, după cum știe orice cunoscător al istoriei europene, după primele sale secole în Grecia și Roma, după apogeul guvernării populare au urmat declinul și dispariția. Chiar dacă ne-am
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
gradul extraordinar de egalitate socială între cetățenii țării. Deși multe inegalități s-au diminuat din 1776, multe se mențin. Este de ajuns să privim în jur pentru a vedea inegalități pretutindeni. Inegalitatea, nu egalitatea, pare a fi condiția naturală a umanității. Thomas Jefferson avea prea multă experiență în problemele umane pentru a nu fi conștient de faptul în sine evident că, în multe privințe importante, resursele umane, avantajele și ocaziile favorabile nu sînt distribuite în mod egal la naștere, cu atît
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
altora ca un principiu politic fundamental? Cu siguranță, o persoană sau un grup cu destulă putere și-ar putea impune pretenția referitoare la superioritatea lor intrinsecă în fața obiecțiilor voastre fără a exagera, chiar peste cadavrele voastre. De-a lungul istoriei umanității, mulți oameni și grupuri au făcut uz sau mai bine spus abuz de putere exact în modul acesta. Dar pentru că forța brută își are limitele sale, cei care au pretins a fi întruchiparea superiorității intrinsece față de alții, și-au învăluit
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
democrației. Înainte de a se încheia, secolul al XX-lea s-a transformat într-o epocă a triumfului democratic. Ponderea globală și influența ideilor, instituțiilor și practicilor democratice au făcut din acel secol cea mai înfloritoare epocă a democrației din istoria umanității. Astfel că ne confruntăm cu două întrebări sau, mai degrabă, cu o singură întrebare formulată în două moduri. Cum s-ar motiva întemeierea instituțiilor democratice în atît de multe țări de pe tot mapamondul? Și cum s-ar explica eșecul acestui
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
rapid în vederea instalării instituțiilor democratice. Mai mult, Statele Unite și comunitatea internațională în ansamblu, au început să se opună regimurilor dictatoriale din America Latină și din alte părți și să susțină, în schimb, evoluția instituțiilor democratice din întreaga lume. Niciodată în istoria umanității forțele internaționale politice, economice, culturale nu au fost atît de implicate în sprijinirea ideilor și instituțiilor democratice. În concluzie, în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea, a avut loc o schimbare epocală în climatul politic mondial, care a
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mai mult un dezastru. • Prin prisma eșecurilor evidente ale sistemelor totalitare, dictaturilor militare precum și ale altor regimuri autoritare, ideologiile și credințele antidemocratice au pierdut din atracția de altă dată în cea mai mare parte a lumii. Niciodată în toată istoria umanității, ideile și instituțiile democratice nu au fost susținute de mai mulți oameni. • Instituțiile capitalismului de piață s-au răspîndit de la o țară la alta. Capitalismul de piață nu numai că a dat naștere unei creșteri apreciabile a economiei și a
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
împrejurări, mai degrabă, serioase. Dar aș spune că, până la urmă, prefer frivolitatea sa decât moralismul destul de emfatic al celuilalt dioscur. Pitoresc și melancolie e o foarte solidă carte de istoria și filosofia artei și cred că junii noștri, specializați în umanități, nu doar în domeniul strict numit, ar avea ce învăța despre încărcătura cărturărească necesară pentru a te apropia de un subiect. Minima moralia e o carte pe care cei mai tineri ar putea încă s-o citească fără să-și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
parte din mâna de lucru din presă! Dorin Popa: S-a tot vorbit despre sfârșitul tranziției românești, dar parcă abia acum tranziția/ tranzacția iese la vedere... Liviu Antonesei: În primul rând, eu cred că tranziția este veșnică cea a întregii umanități, nu doar a României, deci că e starea firească a lumii -, însă are faze mai lente și altele mai accelerate. Noi, care, să nu uităm cântecul!, "suntem români", facem însă lucrurile în felul nostru, pe românește. Prin urmare, deși în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]