10,602 matches
-
frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea „corectă“ a secvențelor „de depășit-de atins“ și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întâlnirea necesară dintre responsabilitate (libertate) și întâmplare rezultă că propria viață poate fi o surpriză permanentă pentru tine însuți și că, prin urmare, ea nu se configurează niciodată doar ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o inadecvare la resursele de libertate conferite. Din lumea celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
El este sigla naturii finite, este esența, exprimată, a finitului. Numele este definiția prescurtată a lucrului, ființa lui en raccourci. Iată de ce toate realitățile finite poartă un nume, au numele lor, care demarcă partea lor de ființă și exprimă, în vasta jurisdicție a tot ce există, dreptul lor la ființă. Numele reprezintă modul nostru de a gospodări, odată încheiată, Creația, gestul prin care am fost chemați să împiedicăm căderea lucrurilor în indistincție și în neființa „anonimatului“. „Ceva ce nu are nume
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asemeni celui puternic în sine, să mă retrag în ea. Singurătatea în care cad din clipa în care încetez să ocrotesc nu este putere, ci moartea mea. Pentru că proiectul nu cunoaște măsură, pentru că este avansare imperturbabilă către o cuprindere mai vastă (el începe modest și sfârșește grandios), preluarea ajunge treptat să se facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde să preia și să consume tot ce îi iese în cale. El „aruncă înainte“ propriul său nesaț și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc mai lesne, cu cât spațiul pe care el îl ocupă devine mai vast, cu cât este mai mare orgoliul meu în raport cu el ca acela de mine făcut - cu atât mă desprind mai mult de ordinea mea originară, cu atât mă izolez mai mult și mă ridic, cu cealaltă ordine a mea, împotriva ordinii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ființei și cade în uitare. Lucrul pe care nu eu l-am produs devine „materie primă“ și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin această desprindere și îndepărtare eu îmi consum temeiul. Ordinea fabricației devine tot mai vastă pe spezele ordinii din care eu m-am desprins; ea intră în expansiune prin consumarea ei, prin ignorarea ei, prin tulburarea ei. Ordinea lucrului pe care eu l-am făcut tinde să uzurpe ordinea creației și să se instituie ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pot să stau din capul locului sub o maladie de destin. - Dimpotrivă, pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încât nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la „mine“ și de la „altul“ până la „mulți“ și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la „mine“ și de la „altul“ până la „mulți“ și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec vast cât lumea și lumea să îmi pară mică pentru nesațul eului meu. Pe de altă parte, însuși faptul că libertatea se educă implică existența unor grade de libertate diferite și posibilitatea transferului de la „mai mult“ la „mai puțin“. Or, se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în ce circumstanțe am făcut un accident. „Conștiința mea“ este o instanță neclară, care apare când și când, de cele mai multe ori în chip neașteptat și la răstimpuri nebănuite. Aria libertății asupra căreia sunt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sunt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
RADICALULUI *PER ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC În limbile indo-europene în general și în cea greacă în special, radicalul *perdeține un loc extrem de important. Dar în ciuda marii sale productivități, deci a diversității formelor create pe acest radical, coerența sensurilor sale este remarcabilă. Vastele familii de cuvinte create pe acest radical implică toate, în cele din urmă, ideea înaintării, a faptului de a tinde către un capăt, a pătrunderii până la un punct final, a străbaterii. Verbele, substantivele, adverbele și prepozițiile născute pe radicalul *peralcătuiesc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
începe cu condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. El se comportă asemenea unui hotarnic: în materia vastă și indistinctă a Creației, el hotărăște despărțind, hotărnicind. În primele trei zile, Creația nu este altceva decât delimitare: în prima zi lumina este despărțită de întuneric, în a doua apele se despart pentru a face să apară cerul, în a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mării. Există doar margini ale lor. Limita există aici doar ca formă frustă a demarcării. În schimb, în următoarele trei zile, făcând soarele și luna, peștii și păsările, animalele terestre și pe om, Dumnezeu nu mai poate delimita trasând hotare vaste; limita nu mai conferă acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modelatoare îi vertebrează ființa, dacă ne vom gândi la „închiderea ce se deschide“ a lui Noica. Primitivul - spune Noica - intră în închiderea colibei. Din această închidere omul nu a mai ieșit. Numai că el a deschis-o în închideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate, apoi însăși ființa istorică a omului. Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de la specia literară a tragediei. Numai că lucrarea lui Gabriel Liiceanu este, așa cum de altfel ni se spune în subtitlu, o fenomenologie, o cercetare a fenomenului tragic așa cum îl găsim în viața reală. Pentru a găsi specificul tragicului în sfera vastă și nediferențiată a nenorocirii umane, autorul recurge la felul în care ființa umană își experimentează finitudinea ca limită supremă, drept care tragicul este determinat ca „întâlnire a unei ființe conștiente finite cu propria sa finitudine percepută ca limită“. Limita, așadar, peras
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
bun pentru omenire. Avertisment Aș vrea în primul rînd să-mi exprim recunoștința, imposibil de transpus în cuvinte, față de familia Pippidi-Iorga; față de doamna Liliana, fiica profesorului Iorga, și față de dr. Andrei Pippidi, nepotul profesorului Iorga, pentru informațiile, ajutorul, sfaturile și vastul material documentar pe care mi l-au oferit. Pe parcursul anilor în care mi-am efectuat cercetările, într-o perioadă cînd contactele cu istoricii occidentali nu erau bine privite de toată lumea din România, m-au invitat de nenumărate ori la ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
marxismul, nici junimismul nu vor fi adoptate de Iorga drept filosofia sa politică, ci doar naționalismul marelui poet național Mihai Eminescu. Iorga nu a adoptat imediat ideile lui Eminescu. Eminescu își făcuse apariția pentru el după ce se familiarizase cu un vast spectru filosofic. Dar Eminescu va constitui ulterior influența decisivă, modelîndu-i opera politică, literară și (într-o oarecare măsură) istorică. Mai presus de orice, ideile lui Eminescu au stat la baza conceptului de națiune al lui Iorga. Drept urmare, înțelegerea mesajului lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît să-ți asumi sarcina de a descoperi documentele 51. Iorga era de părere că numai utilizarea selectivă a documentației îl poate ajuta pe istoric să pătrundă în esența evenimentelor trecute și să reușească să le reconstituie; doar cunoștințe istorice vaste pot duce la realizarea acestei selecții. Documentele îl ajută pe istoric să dobîndească introspecția care duce la adevăr. Dar faptele sînt supuse interpretărilor. "Certitudinea" (cum îi spunea Iorga) este o aproximare a adevărului. El căuta semnificativul, dar știa diferența dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
finanțele au o importanță crucială în problemele de stat, întrucît nu a făcut niciodată distincție între stat și națiune sau împrejurările istorice în care s-a născut aceasta. Este adevărat că a scris cîteva istorii economice, bazate pe o documentație vastă și pe mii de fapte geografice și beneficiind de o interpretare paternalistă. O înțelegere pertinentă a schimbărilor tehnologice și economice era exact ceea ce l-ar fi ajutat pe Iorga în postura lui de politician. Simțul atotconvingătoarei influențe a istoriei al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anii '30, deceniul crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul său este inegal calitativ și ca intensitate, așa cum era și de așteptat de la o persoană avînd reacții diverse, filosofia romantică, stilul impresionist și vastul său intelect; dacă ar fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte 69. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era uluitor. A publicat 700 de titluri numai referitor la istoria românilor și nu a existat nici un aspect din trecutul României care să fie prea lipsit de importanță pentru ca el să nu-i dedice energia sa intelectuală. Opera aceasta vastă, chiar dacă este de o calitate inegală, constituie totuși o mare contribuție reală în istorie și în istoria literaturii. Atunci cînd a fost smuls de la masa lui de lucru de către banda de teroriști legionari, Iorga lucra la Istoria sa Universală. Avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
școli de istorie a luat forma monumentalei sale opere, Istoria românilor, în zece volume (București, 1936-1939). Ca răspuns la acuzațiile că scrie istoria bizuindu-se pe "intuiții" și nu-și sprijină afirmațiile pe documente, aceste zece volume conțin cea mai vastă documentație posibilă. În zadar și-a bătut Giurescu joc de această lucrare chiar înainte de apariția ei! Giurescu îi scria lui Munteanu (imitînd felul în care pronunța Iorga sunetul r): "Ei, drrhaghă, generația asta bolșevică e atît de obraznică". "Dar voi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intenționează să devină o ștampilă de cauciuc. Asemeni tuturor celor din Lumea a Treia, Iorga admira însă eforturile în direcția industrializării ale sovieticilor. "Nu-mi voi ascunde admirația față de URSS (în perioada anilor '30), considerînd experiența lor drept cea mai vastă experiență din istoria lumii și a omenirii"31. Adevărata afecțiune a lui Iorga poate fi descoperită citind cele două necrologuri scrise de el în a doua jumătate a anului 1937. Primul consacrat intelectualului umanist de tip secolul al XIX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Danemarca, În ținuturile din Alpi și parțial În Franța se putea vorbi despre o pătură prosperă de fermieri independenți. Populația predominat rurală a Europei trăia, În covârșitoarea ei majoritate, În condiții extreme de sărăcie. Unul dintre motive e faptul că vaste suprafețe de teren arabil, În special pășuni, erau controlate de un număr relativ redus de latifundiari de multe ori absenți și care se opuneau adesea violent oricărei ameliorări, fie că era vorba despre situația terenurilor, a arendașilor sau a lucrătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]