10,730 matches
-
au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele tricolore, pe care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele tricolore, pe care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România Mare”. Au existat în total șapte astfel de stindarde, cea mai mare parte dintre aceste drapele fiind în prezent, distruse. Ultimul dintre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost donat, inițial bisericii din satul natal, actualmente fiind conservat la Muzeul Banatului din Timișoara. După încheierea păcii dintre Puterile Centrale și Rusia, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a declanșării Războiului Civil, în perioada 1918-1921 voluntarii de diverse naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar acesta a fost abandonat în ideea refacerii frontului oriental în Siberia. În trecere prin Rusia, generalul Berthelot a conceput un plan - dovedit utopic, de a se forma un nou
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Celiabinsk), 12.000 de chinezi și un corp de lituanieni. Planul până la urmă s-a dovedit nepractic, deși a fost suport al acțiunilor întreprinse de către amiralul Aleksandr Kolceak. După Pacea de la Brest-Litovsk, încercarea guvernului bolșevic de a-i dezarma pe voluntarii s-a dovedit sortită eșecului, deoarece a întâmpinat rezistența armată din partea trupelor cehoslovace. În câteva dintre aceste încăierări au luat parte și români, dintre care unii au devenit victime. Transportarea unităților pe Frontul de Vest (cel mai important și în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a început deplasarea spre Vladivostok, astfel că în mai avangarda coloanei deja ajunsese la Pacific, într-un moment în care coada de abia trecea de Moscova. Deoarece numai fâșia aflată de-a lungul Transsiberianului era în mâinile contrarevoluționarilor și a voluntarilor, iar din restul teritoriului veneau atacuri bolșevice asupra localităților și gărilor, s-a format astfel în mod practic un al doilea front de-a lungul căii ferate. Activând atât în direcția vest cât și de-a lungul căii ferate, românii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pe acela de a menține siguranța Transsiberianului. Posibilitățile de reîntoarcere în țară fiind reduse, mulți prizonieri au rămas în Rusia. În contextul în care misiunea română - datorită condițiilor absolut neprielnice nu a mai putut funcționa, "Serviciul român de recrutare a voluntarilor" s-a desființat în condițiile critice de la începutul anului 1918. După ce voluntarii au primit bani în avans pe 2 luni (câte 1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a face față
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fiind reduse, mulți prizonieri au rămas în Rusia. În contextul în care misiunea română - datorită condițiilor absolut neprielnice nu a mai putut funcționa, "Serviciul român de recrutare a voluntarilor" s-a desființat în condițiile critice de la începutul anului 1918. După ce voluntarii au primit bani în avans pe 2 luni (câte 1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a face față multor dificultăți, fiind de două ori arestați de către autoritățile bolșevice ca suspecți
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a face față multor dificultăți, fiind de două ori arestați de către autoritățile bolșevice ca suspecți și ulterior eliberați. În condițiile proximității trupelor Puterilor Centrale, voluntarii sperând să treacă în România cu ajutorul consulului român, s-au îndreptat apoi spre Moscova. În urma refuzului noilor autorități germane de a elibera permise pentru trecerea prin Ucraina, aceștia s-au văzut siliți să se reorganizeze tot pe teritoriul rus sub
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
consulului român, s-au îndreptat apoi spre Moscova. În urma refuzului noilor autorități germane de a elibera permise pentru trecerea prin Ucraina, aceștia s-au văzut siliți să se reorganizeze tot pe teritoriul rus sub forma unui al doilea Corp de Voluntari, cu rol de reprezentare atât în Rusia, cât și în Franța. La îndemnul colonelului francez Paris, românii au început să formeze așadar un nou corp, independent față de cehoslovaci. În toate direcțiile au plecat propagandiști, destinați a aduna prizonieri pe care
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
față de cehoslovaci. În toate direcțiile au plecat propagandiști, destinați a aduna prizonieri pe care să-i grupeze pe unități. În calitate de reprezentanți ai guvernului, Voicu Nițescu și Victor Braniște au plecat spre Siberia pentru a ajuta la formarea noului corp de voluntari dintre prizonierii români ai Armatei Austro-Ungare. În mod secret, un grup de ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit finanțare prin intermediul cehilor și Misiunii Franceze. Două centre de adunare a voluntarilor români s-au format: unul pe Volga la Samara și altul la Celeabinsk în Urali. Ca urmare a unei conferințe desfășurate la Moscova, s-a luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit Nicolae Nedelcu, Simion Gocan a devenit responsabil
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1918 a fost semnat de către "Comitetul Național Român" o înțelegere de colaborare și sprijin reciproc cu "Comitetul Național Cehoslovac". Potrivit acestuia, partea română s-a angajat să organizeze în scopul eliberării teritoriilor care făceau parte din Austro-Ungaria un "Corp de Voluntari Români", care să fie sub îndrumarea "Comitetului Național" sau a unui alt organism al Guvernului României. De asemenea, "Comitetul Național Român" a elaborat regulamentul intern, a organizat instanțele de judecată și școlile de ofițeri. Ofițerii urmau să fie avansați de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu, pentru a facilita recrutarea acestor voluntari. Tipărirea ei s-a realizat la tipografia cehă din Ekaterinburg și ziarul a oferit informații prizonierilor români de la Celiabinsk, Irkutsk și Vladivostok, în paginile ei fiind republicată dealtfel și "„Declarația de la Darnița”". Până la sfârșitul anului 1918 au apărut 6 numere
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare și instrucție. În cursul toamnei și iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la peste 5.000, organizați în 5 batalioane - unul în Kurgan și patru în Petropavlovsk. Noilor voluntari - veniți în număr mare, nu li s-au putut asigura hrană, îmbrăcăminte, bani și adăpost, astfel că Nițescu a mers
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a mers pentru a cere ajutor la Ekaterinburg unde se afla "Comitetul Național Cehoslovac" - confruntat însă și el cu aceleași probleme. Demersul a fost, astfel, lipsit de succes. La 29 octombrie 1918 în cadrul unei mari adunări a câtorva mii de voluntari desfășurată la Celeabinsk, a fost citit un răspuns dat "„Manifestului către popoarele mele credincioase”" al împăratului Carol I al Austriei. Prin acest răspuns voluntarii români au proclamat despărțirea Banatului, Transilvaniei, Maramureșului și Bucovinei de Austro-Ungaria, cu scopul de a se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
astfel, lipsit de succes. La 29 octombrie 1918 în cadrul unei mari adunări a câtorva mii de voluntari desfășurată la Celeabinsk, a fost citit un răspuns dat "„Manifestului către popoarele mele credincioase”" al împăratului Carol I al Austriei. Prin acest răspuns voluntarii români au proclamat despărțirea Banatului, Transilvaniei, Maramureșului și Bucovinei de Austro-Ungaria, cu scopul de a se alipi acestea la România. În aceeași zi "Comitetul Național Român" a trimis Regelui Ferdinand două telegrame: Confruntat cu dificultăți interne pe fondul lipsei unor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să-l înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să-l înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez. Conflictul devenind ireconciliabil, un memoriu scris de Voicu Nițescu l-a informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]