106,336 matches
-
subtilitățile prețioase de analiză psihologică, ca și de complacerea în a stărui nefiresc asupra unor maneje erotice, care pătează pe alocurea celelalte romane ale sale)” care-l impune pe Duiliu Zamfirescu ca pe unul dintre scriitorii de prim rang ai literaturii române. Romanul "Viața la țară" a fost tradus în câteva limbi străine: engleză ("Sasha", A. M. Philepot, Londra, 1926; traducere de Lucy Bing, prefațată de Marcu Beza), italiană ("La vita in campagna", UTET, Torino, 1932; traducere de Agnese Silvestri-Giorgi; o altă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
portugheză ("Vida no campo", în cotidianul "O Século" din Lisabona (edițiile din 18 mai 1947 până în 28 iunie 1947); traducere de Victor Buescu și Rogério Peres Claro), maghiară ("Falusi életképek", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Das Leben auf dem Sande", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Das Leben auf dem Sande", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("V derevne", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu; Na vojne", Hudojestvennaja literatura, Moscova, 1988; traducere de S. Florinceva). Un fragment din roman a fost tradus în limba franceză de J.F. Mattei și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
1989), germană ("Das Leben auf dem Sande", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("V derevne", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu; Na vojne", Hudojestvennaja literatura, Moscova, 1988; traducere de S. Florinceva). Un fragment din roman a fost tradus în limba franceză de J.F. Mattei și publicat sub titlul „La vie à la campagne (1898)” în vol. "Éloge du village roumain et autres textes", 1990, pp.
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
de scriitoarea Maria Prochipiuc „poetul născut pe Google”, într-un articol publicat în revista Observatorul . Pe 16 iulie 2008, Ionuț Caragea a fondat, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Québec și Editura ASLRQ. Promovează limba și literatura română în spațiul canadian, fiind coautorul Antologiei Scriitorilor Români din Provincia Québec, ediția din 2009, și coordonator principal al ediției din 2015. Totodată, își desfășoară activitatea de promotor cultural și pe site-ul oficial al ASLRQ, în cadrul revistei și cenaclului
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Caragea. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și în presa românească din țară sau din diaspora: Actualitatea literară, Clipa din S.U.A., Boema, Luceafărul de seară, Observatorul din Toronto, LitArt. Ionuț Caragea a realizat în 2009 un interviu intitulat "Literatura virtuală și Curentul Generației Google", publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți poeți și filologi, Ionuț Caragea propune un nou curent literar intitulat " Curentul Generației Google". Un articol
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
articol despre acest nou trend literar a fost prezentat în cadrul simpozionului cu participare internațională „Lectura - calea spre tărâmurile artei” ( București, 9 aprilie 2011) iar peste un an (11 iunie 2012) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului introduce subiectul “Ionuț Caragea, Literatura Virtuală și Curentul Generației Google” ca probă la examenul de Bacalaureat la proba Limba și Literatura Română . Printre publicațiile care au semnalat apariția acestui curent se numără revistele Feed Back, Convorbiri literare, Vatra etc. Printre criticii literari care au scris
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
spre tărâmurile artei” ( București, 9 aprilie 2011) iar peste un an (11 iunie 2012) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului introduce subiectul “Ionuț Caragea, Literatura Virtuală și Curentul Generației Google” ca probă la examenul de Bacalaureat la proba Limba și Literatura Română . Printre publicațiile care au semnalat apariția acestui curent se numără revistele Feed Back, Convorbiri literare, Vatra etc. Printre criticii literari care au scris despre Curentul Generației Google se numără Theodor Codreanu și Mircea Opriță .
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
numerotate și un epilog), acțiunea din final fiind mai scurtă decât cea din versiunea publicată în volum. În ediția sa definitivă, romanul este împărțit în 17 capitole nenumerotate și având următoarele titluri: Scriitorul Felix Aderca a fost pasionat constant de literatura științifico-fantastică. Preocuparea sa poate fi remarcată din articolul „Ce e viitorismul?”, apărut în 1922, în care scriitorul scrie: "„Idealul lui Marinetti este «creațiunea omului mecanic, ale cărui fragmente să poată fi înlocuite», și se pare că ultimele rezultate științifice (menținerea
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
-le sau respingându-le pe celelalte. Într-un eseu din 1923 inclus în "Mic tratat de estetică sau lumea văzută estetic" (1929), Aderca întreba retoric: "„Un scriitor de pură fantezie, dar cu un extraordinar talent, trebuie oare dat afară din literatura română - presupunând că ar apărea - numai pentru că n-ar intra în coloana «caracterului specific național»? (un Wells sau Rosny, români)”". Felix Aderca a tradus în limba română în anul 1927, după versiunea germană, piesa futurologică "R.U.R. (Rațional-universal-robot). Dramă
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
R. (Rațional-universal-robot). Dramă utopică și colectivă în trei acte și un prolog" a scriitorului ceh Karel Čapek. Admirația lui Aderca pentru Čapek este relevată atât de folosirea unei teme care, potrivit profesoarei Elvira Sorohan, "„pare să vină în continuarea conținuturilor literaturii S.F. a lui Karel Čapek”", cât și de atribuirea numelui Carel pentru personajul feminin din prologul publicat în revistă. De altfel, Karel Capek va publica în 1936 un roman intitulat "Războiul cu salamandrele" în care avansa posibilitatea construcției unor orașe
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
Eva, evadând cu o rachetă de pe planeta înghețată pentru a coloniza o altă planetă unde să pună bazele unei noi civilizații umane. Deși a apărut într-o revistă ilustrată foarte citită, romanul foileton a trecut aproape neobservat. Potrivit specialistului în literatură SF Ion Hobana, tema romanului era una originală la data publicării sale. Lucrările de specialitate nu consemnează apariția anterioară într-o revistă SF gen Amazing Stories sau Astounding a unei opere literare cu o temă asemănătoare cu cea a romanului
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
lipsește pentru funcționarea lămpii cu opt conuri și anume oxigenul, lampa urmând să furnizeze energie nelimitată. Inginerul Whitt rămâne în interiorul pământului cu noua sursă de energie, lampa de fuziune nucleară, pentru a crea o nouă umanitate. În îndelungata tradiție a literaturii SF, romanul lui Aderca este încadrat ca o utopie negativă. El reprezintă o utopie a zborului și evadării de pe Terra. Stingerea lentă a Soarelui nu oferă nici un mijloc de supraviețuire pentru omenire, astfel încât oamenii au fost nevoiți să construiască pe
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
a autorilor româno-evrei. Romanul a fost bine primit la momentul apariției, deși unii critici contemporani au ignorat apariția sa. George Călinescu i-a făcut o recenzie consistentă și elogioasă în "Adevărul literar și artistic" din 1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al lui Grimmelshausen despre Mare del Zur. Criticul nu ia în considerație decât
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
contemporan al autorului, preciza că Felix Aderca, "„acel spirit viu, lucid, de analist și poet, în continuă metamorfoză”", a realizat un roman fantastic cu "„egală izbândă și cu o artă a scrisului încântătoare”". Lipsa de interes a criticii literare față de literatura științifico-fantastică românească din prima jumătate a secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
criticii literare față de literatura științifico-fantastică românească din prima jumătate a secolului al XX-lea s-a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
prin diverse publicații și adaptări fără prea mare valoare ale unor lucrări străine («Cetatea Radiului», «Raza misterioasă» etc.). "Orașele scufundate" a fost considerat una dintre cele mai reușite scrieri SF în limba română din perioada interbelică. Văzut din perspectiva istoriei literaturii române, el are un rol de document literar și trebuie să beneficieze de un regim mult mai favorabil în prezent în contextul creșterii interesului universal pentru subiectele științfico-fantastice. Decorul distopic al orașelor scufundate sugerează drama omenirii condamnate la dispariție și
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
teama unei profeții plauzibile”", afirma profesoara Elvira Sorohan. Criticul Ov. S. Crohmălniceanu, care a prefațat ediția din 1966, îl considera o "„îmbinare fericită de speculație intelectuală și fantezie, de epică alertă și sugestie poetică”", ce ilustrează elocvent conceptul de o literatura științifico-fantastică bună. Analizând romanul în monumentala lucrarea "Literatura română între cele două războaie mondiale" (1972), criticul sus-menționat afirmă că Aderca își imaginează o situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
Criticul Ov. S. Crohmălniceanu, care a prefațat ediția din 1966, îl considera o "„îmbinare fericită de speculație intelectuală și fantezie, de epică alertă și sugestie poetică”", ce ilustrează elocvent conceptul de o literatura științifico-fantastică bună. Analizând romanul în monumentala lucrarea "Literatura română între cele două războaie mondiale" (1972), criticul sus-menționat afirmă că Aderca își imaginează o situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele scufundate" a fost tradus în limbile maghiară ("Az elsűllyedt városok", Editura pentru Literatură, București, 1970; traducere de László Bihari; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989) și germană ("Die Unterwasserstädte (Wissenschaftlich-phantastischer Roman)", Editura Kriterion, București, 1970; traducere de Erich Mesch, cu un cuvânt înainte de Franz Storch). Traducerea în limba germană a apărut
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
publicată în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al României moderne, restul - extremitatea nordică a "Moldovei Occidentale", aflându-se în componența statului Ucrainean. Atribuirea denumirii de "" spațiului istoric, localizat între Carpații Orientali și Prut a fost prezentă în literatura istorică românească sau cea demografică și antropologică încă din perioada interbelică, iar folosirea ei a fost reluată după căderea regimului comunist, inclusiv în utilizarea curentă. Tranșarea distincției geografice clare a spațiului respectiv (o dilemă în fond dat fiind contextul delicat
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
Rogoz (fiul lui Vasile și al Iulianei Rogoz născută Dan) și-a început studiile în satul natal (1957-1965), a continuat cu cele liceale la Cehu-Silvaniei, jud. Sălaj (1965-1969), apoi cu cele universitare (1969-1973) la Facultatea de Filologie, specializarea Limba și literatura română - Limba și literatura franceză, în Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și doctorale, la aceeași universitate clujeană. Folclorul, limba și viața poporului l-au fascinat încă din primii ani de studenție, când, sub îndrumarea mentorilor săi - profesorii Dumitru Pop, Ion Cuceu
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
și al Iulianei Rogoz născută Dan) și-a început studiile în satul natal (1957-1965), a continuat cu cele liceale la Cehu-Silvaniei, jud. Sălaj (1965-1969), apoi cu cele universitare (1969-1973) la Facultatea de Filologie, specializarea Limba și literatura română - Limba și literatura franceză, în Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și doctorale, la aceeași universitate clujeană. Folclorul, limba și viața poporului l-au fascinat încă din primii ani de studenție, când, sub îndrumarea mentorilor săi - profesorii Dumitru Pop, Ion Cuceu, Ion Șeuleanu, Nicolae Bot
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]