106,336 matches
-
de case, șuri, cotețe, hoboroace, unele aflate într-o stare avansată de degradare. O perioadă de câțiva ani,(de la nr.9-2009 până la nr.5-2014, când este victima unei tentative de asasinat) profesorul Viorel Rogoz a colaborat la revista lunară de literatură și artă „Acolada” (director general Radu Ulmeanu, director Gheorghe Grigurcu, redactor-șef Petre Got), revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. A semnat număr de număr rubrica "Etnologul român în „Epoca de aur”." Sunt pagini care, reunite în
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
de număr rubrica "Etnologul român în „Epoca de aur”." Sunt pagini care, reunite în curând într-un volum cu același titlu, relevă alte laturi ale personalității complexe a contemporanului nostru Viorel Rogoz. Prin articolele publicate în „Acolada”, o revistă de literatură și artă, facem cunoștință nu doar cu etnologul, ci și cu scriitorul - cetățean împlicat în viața socială, politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil, virulent, al unui pamfletar
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
(n. 31 octombrie 1980, Brno) este o scriitoare și curătoare cehă. S-a născut în Brno, în prezent trăiește alternativ în Brno și Praga. A absolvit liceul și apoi Istoria artei și Limba și literatura cehă la Facultatea de Filozofie a Universității Masaryk din Brno. Studiile de doctorat la Institutul de Istoria Artei la Facultatea de Filozofie a Universității Caroline din Praga le-a absolvit prin susținerea tezei de doctorat în anul 2014. În calitate de curătoare
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
a avut masa ei de lucru. La școală nu s-a distins la învățătură, în schimb a scris versuri în limba ebraică încă din copilărie. Serviciul militar ea l-a efectuat la centrala nucleară de la Dimona, dupa care a studiat literatura la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. La 19 ani și jumătate s-a măritat pentru scurtă vreme. După divorț ea s-a mutat la Ierusalim, unde a studiat pedagogia și literatura ebraică și a terminat titlurile de licențiată și
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
centrala nucleară de la Dimona, dupa care a studiat literatura la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. La 19 ani și jumătate s-a măritat pentru scurtă vreme. După divorț ea s-a mutat la Ierusalim, unde a studiat pedagogia și literatura ebraică și a terminat titlurile de licențiată și master în arte la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A frecventat acolo și atelierul de scriere creativă al poetului Yehuda Amihay. La Ierusalim a făcut cunoștință cu Giora Mishol, care lucra la Ministerul
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
căsătorit. Perechea s-a stabilit în moșavul Kfar Mordehay, de lângă Gedera, unde ei cresc piersici, hurma și rodii. Li s-au născut doi copii, Maya și Uri. Între anii 1976 - 2001 Agi Mishol a lucrat ca profesoară de limba și literatura ebraică la liceul din Beer Tuvya. Dupa ce s-a pensionat, intre anii 2002-2009 a fost conferențiară la Colegiul de cultură evreiască "Alma" din Tel Aviv. În anul 2006 ea condus direcția artistică a Festivalului Internațional de Poezie de la Mishkenot
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union" din Boston. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez de Joseph Harold Hinton. În 1993 "Eldorado
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
liricii geniale a lui Poe. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Arta „Regele Carol al II-lea” din București. Poe a fost acuzat că ar fi plagiat o parte a poeziei sale dintr-un poem intitulat „Musing Thoughts” publicat pentru prima data in 1829 în "The Token". Ambele poeme includ
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time thou art! Who alterest all things with thy peering eyes. Why preyest thou thus upon the poet's heart, Vulture, whose wings are dull realities
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un sunet nestemat”, implicând că este lipsită de substanță. Huxley folosește poemul ca un exemplu al poeziei lui
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
al revistei "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă mare”. Inițial, Nabokov și-a intitulat romanul
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce provin exclusiv din ermetismul estetic al altei
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
una și aceeași persoană; aventura lor nu începe cu o naștere, ci trebuie să fie completată de o revenire” . Riḥla poate apărea sub forma unui jurnal personal, sub forma unei autobiografii sau a unui roman. A scrie acest tip de literatură înseamnă a povesti evenimente și a descrie locuri, „a scrie înseamnă a călători și a călători înseamnă a scrie” : Cei care scriu acest gen de literatură pot să amestece mai multe tipuri de discurs literar, nu numai unul singur, de
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
personal, sub forma unei autobiografii sau a unui roman. A scrie acest tip de literatură înseamnă a povesti evenimente și a descrie locuri, „a scrie înseamnă a călători și a călători înseamnă a scrie” : Cei care scriu acest gen de literatură pot să amestece mai multe tipuri de discurs literar, nu numai unul singur, de exemplu geografic, politic, istoric sau lingvistic și pot proveni din diferite clase sociale având în același timp domenii diferite de lucru: pot să fie scriitori, misionari
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
numai unul singur, de exemplu geografic, politic, istoric sau lingvistic și pot proveni din diferite clase sociale având în același timp domenii diferite de lucru: pot să fie scriitori, misionari, oameni de știință, istorici. Ceea ce atrage la acest gen de literatură este faptul că nu are reguli stricte, în afară de aceea de instruire a cititorilor. Scriitorul, cel care a trăit experiența călătoriei, are obligația să împărtășească ce a experimentat, să satisfacă curiozitățile cititorilor și să le ofere din experiența exotică de care
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]