105,709 matches
-
mare. Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de intense dezbateri pe tema naturii luminii, de undă sau particulă. Deși observarea petei lui Poisson în 1819 părea să fi rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M" și înapoi, lumina va fi deviată față de sursa originală de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3, imaginea deplasată a sursei (fanta) este la un unghi de 2"θ" față de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M" și înapoi, lumina va fi deviată față de sursa originală de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3, imaginea deplasată a sursei (fanta) este la un unghi de 2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
deplasată a sursei (fanta) este la un unghi de 2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
unghi de 2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi atunci când se analizează efectul fotoelectric, lumina prezintă comportamente care
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi atunci când se analizează efectul fotoelectric, lumina prezintă comportamente care sugerează că ar avea, totuși, și natură de particulă. Spre deosebire de măsurarea din 1850, măsurarea din 1862 a lui Foucault a avut ca scop obținerea unei valori absolute corecte pentru viteza luminii, deoarece preocuparea lui era de a
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
fi atunci când se analizează efectul fotoelectric, lumina prezintă comportamente care sugerează că ar avea, totuși, și natură de particulă. Spre deosebire de măsurarea din 1850, măsurarea din 1862 a lui Foucault a avut ca scop obținerea unei valori absolute corecte pentru viteza luminii, deoarece preocuparea lui era de a deduce o valoare mai bună pentru unitatea astronomică. La acea vreme, Foucault lucra la Observatorul din Paris sub conducerea lui Urbain le Verrier. Convingerile lui le Verrier, bazate pe calcule ample de mecanică cerească
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
deduce o valoare mai bună pentru unitatea astronomică. La acea vreme, Foucault lucra la Observatorul din Paris sub conducerea lui Urbain le Verrier. Convingerile lui le Verrier, bazate pe calcule ample de mecanică cerească, erau că consens privind valoarea vitezei luminii erau, probabil, cu circa 4% prea mari. Limitările tehnice îl împiedicau pe Foucault să țină oglinzile R și M la distanțe mai mari de 20 de metri. În ciuda acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea imaginii
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298.000 km/s) avea o eroare de 0,6% față de valoarea modernă. La cererea Observatorului din Paris condus de Le Verrier, a repetat măsurătoarea lui Fizeau din 1848 cu roată dințată într-o serie de experimente în 1872-76. Scopul
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
0,6% față de valoarea modernă. La cererea Observatorului din Paris condus de Le Verrier, a repetat măsurătoarea lui Fizeau din 1848 cu roată dințată într-o serie de experimente în 1872-76. Scopul era de a obține o valoare pentru viteza luminii cu o precizie de unu la mie. Echipamentele lui Cornu i-au permis acestuia să monitorizeze mai fin variația intensității luminii, până la ordinul 21. În loc de a estima minimul intensității luminii blocate de dinții adiacenți, o procedură relativ inexactă, Cornu a
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
cu roată dințată într-o serie de experimente în 1872-76. Scopul era de a obține o valoare pentru viteza luminii cu o precizie de unu la mie. Echipamentele lui Cornu i-au permis acestuia să monitorizeze mai fin variația intensității luminii, până la ordinul 21. În loc de a estima minimul intensității luminii blocate de dinții adiacenți, o procedură relativ inexactă, Cornu a făcut perechi de observații pe fiecare parte a minimelor de intensitate, făcând media valorilor obținute cu roata rotită în sens orar
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
1872-76. Scopul era de a obține o valoare pentru viteza luminii cu o precizie de unu la mie. Echipamentele lui Cornu i-au permis acestuia să monitorizeze mai fin variația intensității luminii, până la ordinul 21. În loc de a estima minimul intensității luminii blocate de dinții adiacenți, o procedură relativ inexactă, Cornu a făcut perechi de observații pe fiecare parte a minimelor de intensitate, făcând media valorilor obținute cu roata rotită în sens orar și în sens trigonometric. Un circuit electric înregistra rotațiile
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
R și fanta S. Când R se rotește, o imagine mărită a fantei S traversează oglinda îndepărtată M. Cu cât este mai mare distanța RM, cu atât mai repede trece imaginea peste M în timpul rotației și cu atât mai puțină lumina este reflectată înapoi. Foucault nu putea crește distanța RM în aranjamentul său optic restrâns dincolo de aproximativ 20 de metri, fără ca imaginea fantei să devină prea slabă pentru a o măsura cu precizie. Între 1877 și 1931, Albert A. Michelson a
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
crește distanța RM în aranjamentul său optic restrâns dincolo de aproximativ 20 de metri, fără ca imaginea fantei să devină prea slabă pentru a o măsura cu precizie. Între 1877 și 1931, Albert A. Michelson a făcut mai multe măsurători ale vitezei luminii. Măsurătorile sale din anii 1877-79 au fost efectuate sub auspiciile lui Simon Newcomb, care lucra și el la măsurarea vitezei luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]