106,263 matches
-
politicii sale externe a lungul istoriei sale). Cu înverșunare Yi Seong-ge a f ost ales să conducă invazia. Cu toate acestea, pe insula de pe râul Amrok , el a luat o decizie importantă, care a modificat cursul istoriei coreeane. Cunoaște de sprijin atât de la oficiali de rang înalt de stat, populația generală, iar cu descurajareaa primită dinspre imperiul , în persoana împăratui Hongwu , el a decis să se revoltă și se întoarce în capitală, Gaesong , pentru a asigura controlul guvernului. Generalul Yi maturat
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
dă seama că nu mai poate tărăgăna lucrurile. Vampirii îi atacă la graniță, iar Aleasa trebuie protejată cu orice preț. Prin urmare, decide să-i cedeze acesteia locul la conducerea poporului nemorților. Acțiunea lui nu este singura care vine în sprijinul strigoilor: acestora li se alătură și câțiva vampiri care se retrăseseră demult în afara luptelor, scârbiți de mârșăviile lui Dragoș. "" a fost considerat un roman mai bun decât precedentul volum, în primul rând datorită evoluției protagonistei dintr-o adolescentă obișnuită într-
Jocul secretelor () [Corola-website/Science/333094_a_334423]
-
e în pericol, deși nu există dovezi că Sofia plănuia o lovitură de stat împotriva lui Petru. Un număr tot mai mare de boieri și ofițeri s-a alăturat lui Petru. La începutul lui septembrie, Sofia deja nu mai avea sprijin suficient și a trebuit să se retragă la mănăstirea Novodevici. Golițin a fost exilat. În ultimul deceniu al vieții sale, Ivan a fost complet umbrit de energicul Petru I. Ivan și-a petrecut zilele cu soția sa, Praskovia Saltykova, "în
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
practică, Guderian Rommel și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost stopată temporar de ordinele lui Hilter de pe 17, 22 și 24 mai. Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților]], acestea din urmă fiind
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
și practician strălucit s-a dovedit Guderian. Cei doi consideră că influențele lui Fuller și Liddell Hart în Germania au fost limitate și că în perioada interbelică nu există nicio dovadă clară a forumulării oficiale a unei „doctrine Blitzkrieg”. În sprijinul ideilor lor, cei doi aduc argumentul faptului că în Germania, producția de tancuri nu a fost prioritară, iar planurile germane pentru funcționarea economiei pe timp de război luau în considerație premizele unui război de uzură, nu al unui război-fulger, încheiat
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
refuzul lui Uzun Hasan și a Karamanizilor de a coopera, ducând la o invazie și ulterior a anexării acestui stat de către Mehmed. Când Baiazid al II-lea a preluat tronul otoman în 1481 fratele său, Sultanul Cem, care beneficia de sprijin considerabil în Anatolia, s-a ridicat și a concurat cu fratele său pentru tron. După ce a fost învins în luptă a căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat să îi ofere orice sprijin
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
sprijin considerabil în Anatolia, s-a ridicat și a concurat cu fratele său pentru tron. După ce a fost învins în luptă a căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său otoman. Baiazid a lansat un atac pe uscat și pe mare asupra mamelucilor în 1485. Conduse
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au cerut sprijin naval din partea puterilor italiene dar și ei au fost refuzați. Flota otomană s-a deplasat spre Alexandretta sperând să intercepteze trupele mameluce care înaintau în Siria în vreme ce armata otomană, formată din circa 60.000 de oameni, a preluat controlul Ciliciei
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Granadei împotriva Coroanei Spaniole dar nu a putut trimite decât ajutor limitat datorită implicării sale în conflictul cu mamelucii. Au fost puse astfel bazele relațiilor otomano-nasride și a fost trimisă o flotă sub comanda lui Kemal Reis pe coastele Spaniei. Sprijinul otoman s-a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea și bolile au început să se răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
și Regatul Unit nu sunt dispuse să se lupte nici măcar pentru interesele lor strategice și că Belgia este lăsată să se descurce de una singură. Marele Stat Major belgian era hotărât să lupte conform intereselor naționale proprii, chiar și fără sprijinul unor aliați Francezii au fost înfuriați atunci când au aflat despre declarația de neutralitate a regelui Leopold al III-lea din octombrie 1936. Armata Franceză și-a văzut planurile strategice subminate - nu se mai puteau baza pe o cooperare strânsă cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au reușit să lămurească problema legată de contribuția fiecărei părți în cazul izbucnirii unui conflict. Belgienii erau hotărâți să reziste pe linia fortificațiilor de frontieră de-a lungul Canalului Albert și a râului Meuse, fără cedarea de teren, până la venirea sprijinului francez.. Gamelin nu era însă dispus să modifice planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
continua spre Liege. Sectorul Maastricht-Liège era foarte bine fortificat. Fortul Eben-Emael apăra flandul nordic al orașului și drumul de pătrundere spre vestul țării. Alte linii defensive se întindeau spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și de sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Aceste corpuri erau formate din escadrila de vânătoare "Lehrgeschwader 1" (Stab. I., II., III., IV.), escadrilele de bombardiere "Kampfgeschwader 30" (Stab. I., II., III.) și "Kampfgeschwader 27" (Stab III.). Pe 10 mai, Keller comanda 363 avioane (224 în funcțiune). În sprijinul lui au fost repartizate aparatele de zbor ale "VIII. Fliegerkorps" comandate de Wolfram von Richthofen cu 550 de avioane (420 funcționale) și "Jagdfliegerführer 2" cu 462 avioane de vânătoare (313 funcționale). Cartierul general al "IV. Fliegerkorps" (Keller) era la Düsseldorf
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza de acțiune a artileriei germane. Alan Brooke, comandantul Corpului al II-lea britanic, a încercat să rezolve problema cooperății între aliați cerând sprijinul regelui Leopold. Regele a discutat cu Broke, care sperat că se întrevede posibilitatea stabilirii unei soluții de compromis. Aghiotantul regelui, van Overstraeten, a susținut că divizia belgiană nu poate fi mutată. În schimb, a sugerat ca britanicii să se deplaseze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această luptă urmărirea trupelor franceze aflate în retragere. Dorința de consolidare a victoriei tactice l-a făcut să nu aștepte sosirea diviziilor de infanterie care i-ar fi asigurat sprijinul pe câmpul de luptă. El dorea să continue urmărirea francezilor și să nu le dea timp să își consolideze o linie defensivă coerentă. Tancurile germane i-au urmărit pe francezi până la Gembloux. Panzerele au atacat coloanele franceze înretragere, provocându-le
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de aproape unii de ceilalți încât exista pericolul bombardării propriilor trupe. Germanii au fost obligați totuși să atace doar frontal inamice, în condițiile în care francezii s-au folosit de noile mijloacele antitanc din dotare, iar lui Hoepner îi lipsea sprijinul infanteriei. În timpul luptelor de la Gembloux, cele două divizii Panzer au raportat pierderi grele pe 14 mai, fiind nevoite să își încetinească ritmul în care urmăreau forțele franceze în retragere. Încercarea germanilor de cucerire a orașului Gembloux a fost respinsă. În ciuda
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în retragere. Încercarea germanilor de cucerire a orașului Gembloux a fost respinsă. În ciuda numeroaselor eșecuri tactice locale, germanii au reușit pe ansamblu să respingă Armata I aliată din regiunea Ardenilor inferiori. În timpul acestor lupte, forțele comandate de Hoepner, beneficiind de sprijinul "Luftwaffe", au decimat corpul de cavalerie al lui Prioux. Când acesta din urmă a aflat despre străpungerea frontului de la Sedan reușită de germani, a ordonat retragerea din Gembloux. După cucerirea breșei Gembloux, Grupul de Armate B nu a mai avut
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
atacului blindatelor germane din Ardeni. Corpurile de armată belgiene I și V s-au retras la rândul lor pe pozițiile cunoscute drept „capul de pod Ghent”, pe malurile râurilor Dendre și Scheldt. Corpul de artilerie belgian și infanteria sa de sprijin au reușit să stopeze atacurile Armatei a 18-a germane. De la Londra se afirma în acel moment că „Armata belgiană a contribuit în mare măsură la succesul luptei defensive care se duce acum”. Cu toate acestea, belgienii au fost depășiți
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
obligați să se retragă sub presiunea atacurilor inamice, germanii cucerind Terneuzen și Ghent. În timpul retragerii, belgienii nu au reușit să evacueze stocurile de benzină, hrană și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de superioritatea numerică și de controlul spațiului aerian, și-au asigurat controlul ferm al capului de pod. Această victorie tactică a fost cucerită însă cu pierderi importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor și britanicilor faptul că în această fază a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3-a de infanterie pentru întărirea defensivei. O slăbiciune critică a „Planului Weygand
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de pod peste canal la vest de Eecloo. Nu se pune probleme unei retrageri belgiene spre Yser. Un batalion în marș la NE de Yopres a fost practic distrus azi în atacul a șase avioane. Retragerea pe drumuri deschise fără sprijinul adecvat la aviației de vânătoare este foarte costisitor. Absolut toate proviziile lor sunt la este de Yser. Ei consideră cu tărie că ar trebui făcută o încercare de refacere a situației pe Leie prin intermediul unui contraatac britanic, pentru declanșarea căruia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ordinului regal, dar a cerut să fie garantată deplina libertate de vorbire. Vreme de 4 zile (20-14 iulie) el a discutat cu Pablo Christiani în prezența regelui, a curtii și a numeroși clerici catolici. Subiectele polemicii erau: Christiani susținea, cu sprijinul unor pasaje din Midrash, că înțelepții din rândurile Fariseilor credeau că Mesia trăise în perioada talmudică, și că ei credeau cu mare convingere, că Mesia îi precedase lui [[Iisus Hristos|Iisus}. Ramban a replicat spunând că interpretările lui Pablus Christiani
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Moș Crăciun nu există. În biroul judecătorului, consilierul politic Harper, Charlie Halloran (William Frawley), îl avertizează că această decizie va fi dezastruoasă viitoarei sale campanii de realegere. Judecătorul câștigă timp amânând procesul prin decizia ca avocatul să aducă dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. Doris se ceartă cu Fred după ce acesta demisionează de la o firmă de avocatură de prestigiu pentru a-l apăra pe Kris. Doris cataloghează demisia sa ca pe un "scurt exces idealist" de a demonstra existența unor "minunate lucruri
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]