105,057 matches
-
susținut de un sobor de 30 de înalte fețe bisericești. Prezent la eveniment și impresionat de frumusețea locului și de credința pe care o manifestă românii de aici, diplomatul român Cătălin Țîrlea a transmis „salutul atât oficial, cât și de suflet al Ministerului Afacerilor Externe al României și al ministrului de Externe, dl. Lazăr Comănescu, atât comunității românești din nordul Bucovinei, cât și prietenilor ucraineni cu care comunitatea trăiește de mulți ani împreună”. Ascunsă parcă în platoșa pitorescului deal ce veghează
Monumente ale credinţei () [Corola-website/Journalistic/296390_a_297719]
-
înțelegerii acesteia în toată complexitatea ei? Dacă este așa, înseamnă că ne temem, că nu credem nici în puterea rațiunii și nici în democrație! Opera lui Sadoveanu este, fără îndoială, un tezaur inalienabil al culturii și specificității românești. De la înțelegerea sufletului, a suferințelor, umilinței, orgoliului, mândriei omului de rând, la fina analiză a resorturilor care au determinat condițiile supraviețuirii istorice ale poporului român, Sadoveanu așează la temelia existenței naționale un fundament de neignorat. Sadoveanu este pandantul în proză al celuilalt limpezitor
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
să aducem un semn de mulțumire peste timp acestui mare spirit protector al culturii române, acesta ar fi foarte simplu - ajunge să-l citim. Să-l recitim. Măcar din când în când; sigur ne va face bine, ne va însănătoși sufletul și ne va ajuta să ne ținem firea!
Mihail Sadoveanu – cel mai mare prozator român by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296396_a_297725]
-
fi de menționat sprijinul acordat populației din zonele afectate prin măsurile luate de către Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul pentru Situații de Urgență, pentru a înlătura efectele inundațiilor și a interveni în diminuarea pierderilor din zonele afectate. Evident, înainte de orice, ne doare sufletul pentru suferințele la care sunt supuși cetățenii țării, din nord, care vor trebui să fie ajutați substanțial, cât mai repede posibil. În acest context, avem nefericirea de a trăi zile în care au loc mari tragedii în Marea Mediterană, care au
Nori și ceață… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296401_a_297730]
-
românești, după întunecata perioadă a cedării teritoriului Transilvaniei de nord-vest către Ungaria, în urma „Diktatului de la Viena”. În 1948, Ion Brad era student la filologia din Cluj, venind dintr-o localitate de lângă Blaj, Pănade, purtând, cu siguranță, în cămările secrete ale sufletului imaginea și aspirațiile iluminate de corifeilor Școlii Ardelene, intelectuali români și universali în același timp. A avut norocul să aibă profesori încă buni, dar mai ales prieteni, colegi foarte buni. Între prieteni trebuie amintiți Mircea Zaciu, Titus Popovici, Octavian Schiau
Portretul poetului la senectute by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296427_a_297756]
-
dialect al limbii bulgare și aproximativ 10% în limba română și bulgară) întregesc tabloul preocupărilor acestei comunități active. Una dintre marile acțiuni inițiate de Uniunea Ucrainenilor a constituit-o întâlnirea dintre reprezentanții minorităților naționale din țara noastră, o reuniune de suflet învăluită metaforic sub denumirea „Întâmpinarea primăverii reflectată în cultura populară a minorităților din România”. Evocarea marelui poet național al ucrainenilor Taraș Șevcenco trezește de fiecare dată un mare interes și o vie emoție printre cei invitați. Sunt numai câteva „crâmpeie
O armonie culturală profundă by D. () [Corola-website/Journalistic/296467_a_297796]
-
ghindat de mișcarea pământului. Imposibil este să hotărăști durata furtunii, dar eu nici nu țintesc mai departe decât ajung ochii mei să vadă. Trebuie ca toate aceste cuvinte să pătrundă în inima ta dar te rog: nu pune limbrici în sufletul meu. Bestemată este memoria mea, ea e galbenă ca un fluviu ce se ascunde de mai mulți ani. Blestemată este memoria mea. Însă și mai departe, precedând memoria, se află o țară fără întoarcere, poate și fără existență: dulce și
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
el s-a desfășurat din imobilitate ca muzica înainte să se dividă. Memoria mea e blestemată și galbenă ca un rest indestructibil de fiere. Eu bandajam cu membrane țipetele inutilității. Era aceasta dreptatea mea, dar ce a mai rămas din sufletul meu? Să nu mă căutați în dreptate. Nu veți găsi corpul meu prin biserici și nici prin insuportabile profeții cum se așează tăunul pe limba acelor animale foarte bolnave. Prietenia mea vine deasupra ta dar tu nu te afli sub
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
Cartea Blaue Stunde descrie dramă unei femei care își pierde în interval de trei ani soțul și fiică adoptiva. Cronicile apărute în „Die Zeit” și în „Der Tagesspiegel” pun accentul pe atmosferă cenușie, de spaime și presimțiri negre, care copleșesc sufletul unei ființe care, în urmă cu cîteva decenii, credea că senectutea e un basm, iar moartea o himera. Cu doi ani mai tînără decît Susan Sontag, Joan Didion a întrupat în anii ’60 simbolul femeii americane grațioase și strălucitoare intelectual
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
Ochii văd acum Ce este în drum! Crudă întâmplare! Vălul delicat De sânge-i pătat? Furii din infern veniți! Parce v-arătați Firul să-mi tăiați... Retezați, zdrobiți, striviți! TEZEU: Acest zbucium, și moartea unei ființe dragi pot să cutremure sufletul oricărui om. HIPPOLYTA: Zău că mi-e foarte milă de omul ăsta. MOSOR: (ca Pyram) Di șe făcuși tu lei, natură dură, Să-mi defloreze 11 leul tău iubirea? Când este ea - ba fuse - o vergură De-amor ce și-
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
a trăit neîmplinirea. Lacrimi, șiroiți, Spade, vă iviți. Peptul viu al lui Pyram Să-l străpungeți lângă Partea lui cea stângă: Inima cea prinsă-n ham. Iacă, iacă, am să mor Se înjunghie Gata, am murit. Gata, m-am sfârșit. Sufletul porni în zbor. Limba îmi orbi, Luna se piti Luna iese Ș-acum chiar că mor: Mor-mor-mor-mor-mor. Moare DEMETRIUS: Da știu că mormăie bine ăsta, zici că-i urs12. LYSANDER: Mai puțin decât un urs, amice, pentru că-i mort. Și
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
la Patmos se născură cu toții ucenicind cu Ioan la Apocalipsă, din Atena cei liberi, din Sparta iloții. Toți fierb ca varul, ca sângele-s roșii, pierduți sunt încă prin iliade, în haine de doliu ca chiparoșii când noaptea Moirei în suflet le cade. O muzică-a sferelor înghesuie-n liră și-s una cu ea, emigrând până-n lună. O mie de insule-n vers le respiră. Selena perfidă cu ei se cunună... Tot pleacă și vin din ciudate războaie. Rănită-i
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
o evoce detaliat, de unde și portretele sumare, abia schițate ale personajelor, în contrast cu ideile precise, înflăcărate și serafice care tot lor le trec prin minte. Personajele trăiesc atît de mult în spirit că nu mai apucă să aibă o identitate romanescă. Sufletul lor suferă de o excrescență metafizică care le sufocă la propriu firul vieții. Toți seamănă cu o mînă de lunateci care vor să se dăruiască neapărat: femeile vor să se dăruiască bărbaților și nu reușesc, iar bărbații vor să se
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orînduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă.” „Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă... Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă, Bătrîne Olt! - cu buza arsă Îți sărutăm unda căruntă.” Năvala cuvintelor de origine
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune); „La voi aleargă totdeauna/ Truditumi suflet să se-nchine” (Plugarii); „Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă” (Oltul); „Trei pruni frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie domoală/ Se stinge zvonul din dumbravă” (Apostolul); „Cînd rătăcind, bătrîne
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
supraviețuia însă atunci cu greutate; simboliste sunt versurile-epitaf ale lui Goga, săpate pe mormîntul său de la Ciucea: „Jur-împrejur e largul care cîntă, E soare-n cer, e sărbătoare sfîntă Și-n vreme ce mi-a amuțit pămîntul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmîntul; Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă...” (Din larg). Puțini scriitori români au ajuns miniștri, și încă și mai puțini primminiș tri: poeții au refuzat din instinct această postură nepotrivită cu adevărata lor
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
și să se proiecteze într-o lume nonterestră sau para-terestră, para-umană, de fapt! Ceea ce vizează Șei Shōnagon, chiar dacă nu spune direct acest lucru, este o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Ceea ce vizează Șei Shōnagon, chiar dacă nu spune direct acest lucru, este o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l, în atâtea rânduri gândul să o las îl încercai! Fericit ești dacă-o dai: risc de dragoste-nvelit, și e mult mai fericit cel ce-o zvârle-n gest măreț; cel ce soartei cu dispreț drept mănușă i-
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
-n iubire? 3) Eu nu știu de-acea iubire, eu nu știu de acea moarte: neclintită este soarta bucuriei mele-n floare. Gândul că e viu ori moare altul - nu m-a străbătut. Să mă facă i-a plăcut vreunui suflet într-un vis. Poate-un suflet într-un vis m-a creat ca o podoabă, binelui e mintea-mi roabă și-i albastră-a mea pupilă, ca o apă imobilă răsfrângând, nimic jignind. Ah, de ce încerc un jind printre voi
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
de-acea iubire, eu nu știu de acea moarte: neclintită este soarta bucuriei mele-n floare. Gândul că e viu ori moare altul - nu m-a străbătut. Să mă facă i-a plăcut vreunui suflet într-un vis. Poate-un suflet într-un vis m-a creat ca o podoabă, binelui e mintea-mi roabă și-i albastră-a mea pupilă, ca o apă imobilă răsfrângând, nimic jignind. Ah, de ce încerc un jind printre voi, după-un alt lucru? 1) Eu
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
El strălucește, drept și tăcut în noptea tremurătoare, așteptând ca și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față În februarie, viața era pe oprire. Păsările zburau cam fără voia lor iar sufletul râcâia peisajele ca vaporul ce se freacă de ponton când e amarat. Pe partea asta copacii ne întorceau spatele. Puteai ști cât de groasă-i zăpada privind ierburile moarte. Urmele unor pași îmbătrâneau pe troiene. Iar sub o prelată, verbul
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
legând tărâmul viu de celălalt: adaos din adaos, orb și mut, pământul cu uimire a crescut. (...) De ce mai sunt? De ce nu m-am întins, trunchi negru nins, lăsându-mi întradins, ca flacăra din rug cu freamăt larg, să se desfoaie sufletul, zbătut în vântul nou: o pânză la catarg târând spre cer carena mea de lut? Ninsoare sângeroasă, Din pământ, un strigăt, Assur, Arhetip, Auz sunt, de asemenea, poeme pe care le supun și azi cititorului avizat, cu speranța ca el
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]