105,709 matches
-
a o măsura cu precizie. Între 1877 și 1931, Albert A. Michelson a făcut mai multe măsurători ale vitezei luminii. Măsurătorile sale din anii 1877-79 au fost efectuate sub auspiciile lui Simon Newcomb, care lucra și el la măsurarea vitezei luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura 5, Michelson a plasat oglinda rotativă R lângă focarul principal al lentilei L ("adică" punctul focal care dă raze de lumină
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
luminii. Configurația lui Michelson a încorporat mai multe îmbunătățiri față de aranjamentul inițial al lui Foucault. După cum se vede în Figura 5, Michelson a plasat oglinda rotativă R lângă focarul principal al lentilei L ("adică" punctul focal care dă raze de lumină incidente paralele). Dacă oglinda rotativă R ar fi exact în focarul principal, imaginea în mișcare a fantei ar rămâne pe oglinda plană îndepărtată M (egală în diametru cu lentila L) atâta timp cât axa fasciculului de lumină rămâne pe obiectiv, acest lucru
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
focal care dă raze de lumină incidente paralele). Dacă oglinda rotativă R ar fi exact în focarul principal, imaginea în mișcare a fantei ar rămâne pe oglinda plană îndepărtată M (egală în diametru cu lentila L) atâta timp cât axa fasciculului de lumină rămâne pe obiectiv, acest lucru rămânând valabil indiferent de distanța RM. Michelson a reușit astfel să crească distanța RM la aproape 600 de metri. Pentru a atinge o valoare rezonabilă pentru distanța RS, Michelson a folosit o lentilă cu distanță
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
metri. El a folosit diapazoane atent calibrate pentru a monitoriza viteza de rotație a oglinzii R acționate cu o turbină pneumatică, măsurând astfel deplasări ale imaginii fantei de ordinul a 115 mm. Valoarea dată de el în 1879 pentru viteza luminii, 299.944±51 km/s, avea o abatere mai mică de 0,05% față de valorile moderne. Repetarea experimentului său în 1926 a inclus și mai multe îmbunătățiri, cum ar fi utilizarea unor oglinzi rotative prismatice poligonale (care dau o imagine
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
distanță de bază de 22 km, aducând precizia la ordinul milionimilor. Valoarea lui de 299,796±4 km/s este cu numai 4 m/s mai mare decât valoarea actualmente acceptată. Ultima încercare a lui Michelson de a măsura viteza luminii în vid în 1931 a fost întreruptă de moartea lui. Deși experimentul a fost finalizat postum de către F. G. Pease și F. Pearson, diverși factori au împiedicat o măsurare de înaltă precizie, unul din aceștia fiind un cutremur care a
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât se aștepta. Rezultatele
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Albert Einstein. Einstein avea mai târziu să sublinieze importanța experimentului Fizeau pentru relativitatea restrânsă. Deși acesta este numit experiment"ul" Fizeau, Fizeau a fost un experimentator activ, care a efectuat o mare varietate de diferite experimente care implică măsurarea vitezei luminii în diferite situații. O rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L". După trecerea prin fantele "O" și "O", două raze de lumină trec prin tuburile "O
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
sublinieze importanța experimentului Fizeau pentru relativitatea restrânsă. Deși acesta este numit experiment"ul" Fizeau, Fizeau a fost un experimentator activ, care a efectuat o mare varietate de diferite experimente care implică măsurarea vitezei luminii în diferite situații. O rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L". După trecerea prin fantele "O" și "O", două raze de lumină trec prin tuburile "O" și "O", prin care apa este curge
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
care implică măsurarea vitezei luminii în diferite situații. O rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L". După trecerea prin fantele "O" și "O", două raze de lumină trec prin tuburile "O" și "O", prin care apa este curge înainte și înapoi așa cum este indicat de săgeți. Razele sunt reflectate de o oglindă "m" în focarul lentilei "L'", astfel încât o rază întotdeauna se propagă în același sens cu
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
direcția curentului de apă. După trecerea înainte și înapoi prin tuburi, ambele raze se unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic nesatisfăcătoare, a lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic nesatisfăcătoare, a lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a fost invocată pentru a explica , și anume ideea că un mediu în mișcare prin eterul aflat în staționare trage după el și lumina ce se propagă prin aceasta cu doar o fracțiune din viteza mediului, cu coeficientul "f" dat de În 1895, Hendrik Lorentz a prezis existența unui termen suplimentar datorat dispersiei: Albert A. Michelson și Edward W. Morley (1886) au repetat experimentul
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Michelson a reproiectat aparatul lui Fizeau cu tuburi de diametru mai mare și cu un rezervor de mare capacitate care furniza un debit de apă constant timp de trei minute. făcea o compensare automată a lungimii căii, astfel încât franjele de lumină albă erau vizibile imediat ce elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de reflecții pe fiecare cale a luminii. Astfel, franjele obținute erau extrem de stabile față de cele din designul
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]