106,336 matches
-
edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii science fiction moderne. Poe începuse, de asemenea, să creeze o metodă analitică care va fi folosită în cele din urmă în „poveștile sale de raționament”, forma cea mai timpurie a ficțiunii detectivistice, „Cărăbușul de aur” și „Crimele din Rue Morgue
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
de motivație („N-aveam nici o pricină. Nu mă mâna nicio patimă.”). În ciuda acestui fapt, el spune că ideea crimei „m-a bântuit zi și noapte”. Scena finală a povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra, „hiperacuitatea simțurilor”, care îl face să audă inima bătând sub podea, este o dovadă că el este cu adevărat nebun. Contemporanii lui Poe
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză, funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra sau un interviu cu George Washington, ci și, cum scrie „Larousse Gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, denumită după el „Chateaubriand”. Ea a fost inventată de către bucătarul personal al acestuia
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași; în același volum
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express, via Norfolk” în antologia "Odiseea marțiană: Maeștrii anticipației clasice
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a conceput sau urmărit vreodată. Acel sunet gelatinos, vâscos al vocii omului! Nu a existat niciodată o astfel de idee mai înainte”. George Edward Woodberry a scris că povestirea, „din cauza dezgustului fizic și al groazei nebunești, nu are rival în literatură”. James M. Hutchisson se referă la această povestire ca „probabil cea mai înspăimântătoare poveste a lui Poe”. Rudyard Kipling, un admirator al lui Poe, se referă la „Faptele în cazul domnului Valdemar” în povestirea sa „In the House of Suddhoo
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
copii ai lui Gheorghe Nanu și ai Zoiei Hristudos. După învățătura primară la Câmpulung-Muscel, a urmat liceul Matei Basarab și liceul Sf. Sava din București. Licențiat al Facultății de Drept din București, urmează cursurile școlii veterinare. În 1891 debutează în literatură cu volumul de poezii „Nocturne“. Începuturile lui literare se anunță promițătoare, revista „Foaie interesantă“, la conducerea căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
suplinitor de limba franceză în Bacău și Bârlad. Mai târziu, el va funcționa la revista „Făt-Frumos“, avându-i ca fondatori pe Gheorghe Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, C. Moldoveanu, Ioan Adam și Alexandru Mândru. Revista își propune să promoveze o literatură cu înalte virtuți educative, bucurându-se, prin exclusivismul inspirației, de întreaga aprobare a lui Nicolae Iorga. Aici, Dumitru Nanu publică, chiar din primul număr al revistei, unele din poeziile sale, de acum cuprizând „acorduri memorabile“, după aprecierea lui George Călinescu
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
întreaga aprobare a lui Nicolae Iorga. Aici, Dumitru Nanu publică, chiar din primul număr al revistei, unele din poeziile sale, de acum cuprizând „acorduri memorabile“, după aprecierea lui George Călinescu. În viață va îndeplini funcții diverse, unele fără legătură cu literatura. În 1904 avea o însărcinare la Galați,inspecta băncile sătești din Județul Covurlui și împărțea în gara Ghibărțeni hrana pentru trei luni la țăranii sinistrați de secetă și inundații. În primăvara lui 1905 era secretarul lui Hurmuzescu în Ministerul Instrucțiunii
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
și inundații. În primăvara lui 1905 era secretarul lui Hurmuzescu în Ministerul Instrucțiunii. În iulie lăsase postul și era secretarul fratelui său, celebrul doctor Ion Nanu-Muscel. Împreună cu Păstorel Teodoreanu,Mihail Dragomirescu și Otilia Cazimir primesc în 1937 Premiul național de literatură. Fără să fie un scriitor prea disputat, D. Nanu s-a bucurat însă de o oarecare apreciere din partea multor oameni de litere ai vremii, fiind prețuit pentru modestia și sinceritatea relațiilor cu aceștia. Poetul a trăit discret și modest, lasând
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să continue farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Dăm, conform tradițiunilor noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
este considerată a fi una dintre primele scrieri științifico-fantastice, ea având ca subiect zborul dincolo de limitele gravitației terestre, cu 30 de înainte de apariția romanului " De la Pământ la Lună" (1865) al lui Jules Verne. În subsolul acestei povestiri, E. A. Poe definește literatura S.F., scriind că narațiunile cu un subiect asemănător sunt considerate „mistificări” care „încearcă să pară verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări care prezentau o călătorie
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
s Lady's Book" Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „A o mie doua poveste a Șeherazadei” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, unii editori au optat pentru titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Cea de-a o mie doua poveste a
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
de a muta universitatea la Brno. Pe parcursul anilor '80 ai secolului al XIX-lea, membrii au susținut în mod activ cultura românească pusă în pericol de dominația străină și au propagat idealuri patriotice. Ei au organizat conferințe dedicate istoriei și literaturii naționale la orașe și sate, spectacole și serate muzicale, literare și teatrale, sărbători cu cântece populare și dansuri tradiționale, precum și comemorări ai eroilor naționali. Pe la anul 1900, membrii societății înălțau tricolorul la fiecare ocazie; au sărbătorit 300 de ani de la
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
a Departamentului de Manuscrise și Arhive din cadrul New York Public Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840). Prima traducere în limba română a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
multiplă”; a doua temă abordată se referă la moarte, așa cum se explică într-un articol academic publicat de University of Virginia. O ultimă temă tratată cu o atenție deosebită este cea a consumului excesiv de alcool, asociat de cele mai multe ori în literatura de specialitate cu o otravă care distruge atât trupul, cât și voința. Povestirea "Regele Ciumă" a fost adaptată de Lübbe Audio în episodul 23 al seriei de teatru radiofonic "Edgar Allan Poe" și lansată pe DVD în anul 2007.
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
Printre liderii săi s-au aflat studenții Ciprian Porumbescu, Gherasim Buliga, Ion Topală, Zaharia Voronca, Orest Popescu și Dimitrie Onciul. Ei doreau să consolideze identitatea și să ridice prestigiul românilor din Bucovina. În acest scop, au organizat conferințe referitoare la literatura și istoria națională, precum și serate muzicale și literare pe teme românești; au înființat o bibliotecă și săli de lectură; și au menținut legături cu alte societăți studențești din Vechiul Regat Român și din Transilvania. Buliga a fost primul președinte, urmat
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]