105,709 matches
-
rezervor de mare capacitate care furniza un debit de apă constant timp de trei minute. făcea o compensare automată a lungimii căii, astfel încât franjele de lumină albă erau vizibile imediat ce elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de reflecții pe fiecare cale a luminii. Astfel, franjele obținute erau extrem de stabile față de cele din designul lui Fizeau (care a folosit un număr impar de reflecții), și care erau complet insensibile
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
făcea o compensare automată a lungimii căii, astfel încât franjele de lumină albă erau vizibile imediat ce elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de reflecții pe fiecare cale a luminii. Astfel, franjele obținute erau extrem de stabile față de cele din designul lui Fizeau (care a folosit un număr impar de reflecții), și care erau complet insensibile la orice mișcare a componentelor sale optice. Stabilitatea era suficientă pentru a se putea introduce
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
de reflecții), și care erau complet insensibile la orice mișcare a componentelor sale optice. Stabilitatea era suficientă pentru a se putea introduce și un geam de sticlă în punctul h sau chiar să se țină un chibrit aprins în calea luminii, fără a deplasa centrul sistemului de franje. Folosind acest aparat, Michelson și Morley au putut confirma pe deplin rezultatele lui Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în general a confirmat coeficientul de antrenare Fresnel. Cu toate acestea, în
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
multe ori în combinație cu efectul Sagnac. De exemplu, în experimentele folosind împreună cu discuri rotative, sau în experimente cu . S-a observat și un efect de antrenare transversală, de exemplu, atunci când mediul este în mișcare în unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868). Aparatul său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek a calculat următorii timpi de călătorie a celor două raze de lumină în direcții opuse (neglijând direcția transversală, a se vedea imaginea): Timpii nu sunt la fel, ceea ce ar trebui să fie indicat de o deplasare a interferenței. Cu toate acestea, dacă coeficientul de antrenare Fresnel se aplică apei în sistemul de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a demonstrat că posibilitatea de "ecranare" a vântului eteric, vezi ). În versiunea particulară a experimentului, prezentată aici, Hoek a folosit o prismă "P" pentru a dispersa lumina de la o fantă într-un spectru care a trecut printr-un colimator "C" , înainte de intrarea în aparat. Cu aparatul orientat paralel cu vântul eteric ipotetic, Hoek se aștepta ca lumina într-un circuit să fie întârziată cu 7/600 mm
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
aici, Hoek a folosit o prismă "P" pentru a dispersa lumina de la o fantă într-un spectru care a trecut printr-un colimator "C" , înainte de intrarea în aparat. Cu aparatul orientat paralel cu vântul eteric ipotetic, Hoek se aștepta ca lumina într-un circuit să fie întârziată cu 7/600 mm, în raport cu celălalt. Acolo unde această întârziere reprezenta un număr întreg de lungimi de undă, el se aștepta să vadă interferențe constructive; acolo unde această întârziere reprezenta un număr semiîntreg de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
1886) considerau cu toții că ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului are niște baze șubrede. De exemplu, Veltmann (1870) a demonstrat că formula lui Fresnel implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de undă; Mascart (1872) a demonstrat un rezultat similar pentru lumina polarizată care traversează un mediu birefringent. Cu alte cuvinte, eterul ar fi trebuit să fie capabil se miște simultan
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
demonstrat că formula lui Fresnel implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de undă; Mascart (1872) a demonstrat un rezultat similar pentru lumina polarizată care traversează un mediu birefringent. Cu alte cuvinte, eterul ar fi trebuit să fie capabil se miște simultan în direcții diferite. Nemulțumirea lui Fizeau față de rezultatul propriului său experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Fizeau față de rezultatul propriului său experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare că succesul experimentului face necesară adoptarea ipotezei lui Fresnel, sau cel puțin a legii pe care el a găsit-o pentru expresia modificării vitezei luminii prin efectul mișcării unui corp; pentru că, deși faptul că această lege a fost găsită ca fiind adevărată poate fi o dovadă foarte puternică în favoarea ipotezei căreia îi este doar o consecință, probabil, concepția lui Fresnel ar părea atât de extraordinară
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
aproape staționar, așa că experimentul ar fi dat un rezultat pozitiv. Cu toate acestea, rezultatul acestui experiment a fost negativ. Astfel, din punct de vedere al modelelor eterului existente la acel moment, situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte, aberația luminii, experimentul Fizeau și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
obținute ca urmare a două postulate logice și foarte simple. Einstein a recunoscut că conceptul de eter în staționare nu are loc în relativitatea restrânsă, și că transformările Lorentz se referă la natura spațiului și timpului. Împreună cu , , și cu aberația luminii, experimentul Fizeau a fost unul dintre principalele rezultate experimentale care au modelat teoria lui Einstein despre relativitate. relata unele conversații cu Einstein, în care Einstein sublinia importanța experimentului Fizeau: Max von Laue (1907) a demonstrat că coeficientul de antrenare Fresnel
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Franz von Gruithuisen a crezut că a văzut un oraș uriaș și dovezi de agricultură pe Lună, dar astronomi care foloseau instrumente mai puternice, au respins afirmațiile sale. Gruithuisen credea, de asemenea, că a văzut dovezi ale vieții pe Venus. Lumină provenind din ardere, a fost observată pe Venus, iar el a postulat că aceasta s-ar datora unui mare festival al focului produs de locuitori pentru a sărbători pe noul lor împărat. Mai târziu, și-a revizuit poziția, afirmând că
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
Canali" ( "canale" în limba italiană, care apar în mod natural, și tradus greșit cu "canals", care sunt artificiale) pe Marte - acest lucru a fost urmat de treizeci de ani de entuziasm marțian. Inventatorul Charles Cros era convins că licăririle de lumină observate pe Marte și Venus sunt luminile orașelor mari. Și-a petrecut ani din viață încercând să obțină fonduri pentru o oglindă gigantică cu care să trimită semnale marțienilor. Lumina intens reflectată de oglindă s-ar fi concentrat pe deșertul
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
în mod natural, și tradus greșit cu "canals", care sunt artificiale) pe Marte - acest lucru a fost urmat de treizeci de ani de entuziasm marțian. Inventatorul Charles Cros era convins că licăririle de lumină observate pe Marte și Venus sunt luminile orașelor mari. Și-a petrecut ani din viață încercând să obțină fonduri pentru o oglindă gigantică cu care să trimită semnale marțienilor. Lumina intens reflectată de oglindă s-ar fi concentrat pe deșertul marțian, unde ar fi putut fi folosită
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
entuziasm marțian. Inventatorul Charles Cros era convins că licăririle de lumină observate pe Marte și Venus sunt luminile orașelor mari. Și-a petrecut ani din viață încercând să obțină fonduri pentru o oglindă gigantică cu care să trimită semnale marțienilor. Lumina intens reflectată de oglindă s-ar fi concentrat pe deșertul marțian, unde ar fi putut fi folosită pentru a arde imagini în nisipul marțian. Inventatorul Nikola Tesla a menționat de mai multe ori pe parcursul carierei sale că s-a gândit
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
-lea, numindu-le "Astres Urbanoctavianes". De asemenea, a scris că Saturn avea doi „tovarăși” și că aceștia erau periodic eclipsați de planetă. El a dedus că ei aveau orbite independente proprii și că iluminau planeta Saturn, care avea nevoie de lumină deoarece era de o sută de ori mai puțin luminată de Soare decât Pământul.<ref name="oncle-dom.fr/sciences/astronomie/histoire/anneaux/invention/invention.htm 2016-08-20"></ref> A afirmat că în 1642, la Köln, el a văzut trecând prin fața Soarelui o
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
picturile cu tematică religioasă păreau să ilustreze tendința progresistă și etică a protestantismului împotriva clericanismului promovat de către Biserica catolică. Fritz von Uhde a fost un naturalist neconvențional așa cum el însuși a declarat: „..."Mulți dintre artiștii francezi au dorit să regăsească lumina în natură. Eu am vrut să găsesc lumina pe fața personajelor pe care le-am pictat. În figura lui Isus am înfățișat reprezentarea acesteia dinspre interior spre exterior”." Asemănător lui Dostoievski, concepția lui von Uhde despre frumusețe s-a întrupat
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
progresistă și etică a protestantismului împotriva clericanismului promovat de către Biserica catolică. Fritz von Uhde a fost un naturalist neconvențional așa cum el însuși a declarat: „..."Mulți dintre artiștii francezi au dorit să regăsească lumina în natură. Eu am vrut să găsesc lumina pe fața personajelor pe care le-am pictat. În figura lui Isus am înfățișat reprezentarea acesteia dinspre interior spre exterior”." Asemănător lui Dostoievski, concepția lui von Uhde despre frumusețe s-a întrupat în chipul lui Isus, motiv pentru care el
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
a pictat în numeroase lucrări cum ar fi "Surorile" (1889) sau "Sub umbrar" (1896). Lucrările în care și-a pictat fiicele în timpul verii pe care a petrecut-o la Dachau și Starnberg din anul 1890, prezintă o interpretare impresionistă a luminii, caracteristică evidentă a perioadei sale de creație de după ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În ultimii săi ani de viață, a făcut mai multe compoziții în care a zugrăvit o femeie cu aripi de îngeri și a reprodus unele
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
Uniunea Artiștilor Plastici din România. A fost ales în anul 2014 în funcția de președinte de onoare al acesteia și a susținut din această poziție organizarea Anualelor de Artă Religioasă precum și expozițiile filialei așa cum a fost cele intitulate "Pași spre Lumină" și "Artiști Români la Nord și la Sud de Dunăre". A inițiat de asemenea Sărbătoarea Breslei Artiștilor Religioși și Restauratorilor de ziua Sfântullui Apostol și Evanghelist Luca din data de 18 octombrie din fiecare an.
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]
-
front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți de resturile Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta focului principalei linii defensive germane. Fiind prinse în câmp deschis de focul german din trei flancuri, resturile Batalioanelor I și 3 de parașutiști s-au retras Și militarii din South Staffordshire au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de evacuare. Germanii au bombardat la rândul lor militarii aflați în retragere, ei crezând însă în mod greșit că este de fapt vorba de o misiune de reaprovizionare a trupelor avansate. La ora 05:00, traversarea râului a încetat, pentru că lumina dimineții permitea artileriștilor germani să lanseze atacuri mai precise asupra bărcilor. 2.163 de infanteriști, 160 de polonezi, 75 de soldați ai regimentului Dorset și mai multe zeci de alți soldați aliați au fost evacuați, dar cam 300 de oameni
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
legate de proprietățile optice și electrice ale materiei în stare condensata, folosind metode de caracterizare complexe: spectroscopie de absorbție și emisie, conducție ionică și fotoconducție, precum și o gamă largă de tehnici experimentale, unele originale, pentru studiul diferitelor aspecte ale difuziei luminii în solide și lichide: difuzie Rayleigh în lichide pure și soluții de polimeri, difuzie Rayleigh și Mie în cristale pure și dopate, difuzie Brillouin, difuzie Rămân, procese optice de suprafață și interfață generate prin plasmoni de suprafață, difuzie Rămân de
Ioan Baltog () [Corola-website/Science/336746_a_338075]