106,336 matches
-
în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent pe factorul divinație și pe realitatea morală provocată de el. Revelația
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
redacteze articolul „Les Daces et les loups” (primul capitol din cartea "De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „” și „O fotografie veche
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în numărul special (48-49, noiembrie
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre”. Culianu considera că apelul la divinație stă la baza descifrării procedeului literar al prozatorului, iar criticul literar Monica Lovinescu l-a numit pe Mircea Eliade „litomantul incomparabil al literaturii române”. Tema principală a nuvelei o constituie experiența sacrului, care nu este precedată de unele semne ca în alte nuvele eliadești, ci anticipată de un act divinator. Ghicirea destinului se face de către cititorul în pietre Vasile Beldiman, prin cercetarea locului
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
două simboluri prezente în nuvelă (pietrele și marea) sunt elemente primordiale generatoare de viață, aflate în opoziție: solid vs. lichid, concret vs. abstract, având rolul de a evidenția căutarea fără oprire a statorniciei de către om. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Ghicitor în pietre” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
inamici ai musulmanilor, care ar trebui să se ferească de comploturile lor. Ei trebuie boicotați și expulzați, astfel ca musulmanii să scape de răutatea lor.” Conform autorului american Vali Nasr, îndemnul lui al-Jibrin la uciderea șiiților era încă reprodus în literatura religioasă wahabită în 2002. Conform unui raport din 2009 al Human Rights Watch, cetățenii șiiți ai Arabiei Saudite „sunt supuși discriminării sistematice în religie, educație, justiție și pe piața muncii”. Arabia Saudită nu are miniștri, primari sau șefi de poliție șiiți
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
Aviv”. La 17 ani el a publicat prima sa poezie într-un ziar. Cum numele de familie i-a fost scris greșit, Someck în loc de Somekh, tânărul poet a hotărât să adopte, totuși, acest nou nume. (Somek înseamnă „îmbujorare”). A studiat literatura ebraica și filozofia evreiască la Universitatea din Țel Aviv,de asemenea a făcut studii de desen la Institutul de arte plastice Avni din Țel Aviv. În cadrul serviciului militar a lucrat ca instructor pedagogic în scopul reinserției sociale a unor bande
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
militar a lucrat ca instructor pedagogic în scopul reinserției sociale a unor bande de tineri certați cu legea din localitatea Beit Shemesh, continuând apoi o activitate similară în rândurile tineretului problematic din Pardes Katz, Mai târziu a devenit profesor de literatură ebraica și de media de comunicație la Liceul municipal nr. 11 din Țel Aviv și profesor de poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu, la Bibliotecă
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
(n. 14 februarie 1931, Cășăria, comuna Dobreni, județul Neamț) este un eseist, estetician și teoretician român. A urmat liceul la Arad, până în 1951, apoi Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, absolvită în 1954, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de este-tică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
(n. 21 aprilie 1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
revista "Ritmul vremii". A colaborat la "Falanga", "Universul literar", "Gândirea", "Vremea", "Convorbiri literare", "Clipa", "Universul", "Dimineața", "Cultura poporului", "Țara noastră", "Ecoul", "Orizonturi". A condus revista "Pan" și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la "Chemarea" și "Facla"și secretar de redacție la "Ilustrațiunea română". A debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
mai 1913, în comuna Malu cu Flori, fostul județ Muscel, s-a născut în familia învățătorului Ion și Maria Popescu. Urmează cursurile Liceului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel, unde se remarcă că un elev excepțional, cu talent la matematică și literatura. Se înscrie în 1932 în paralel la cursurile Universității din București, Facultatea de Stiinte, secția de Matematică și ale Școlii Politehnice din București. În timpul studenției este premiat la concursul național „Tinerimea Română”, 1938. Între anii 1936-1938 urmează Școală de Ofițeri
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
primele lucrări bine primite în țară și străinătate: „Retrospectivă Matematică”, 2 volume, „Matematici aplicate”, „Matematică de vacanță”, „Probleme antrenante”, „Caleidoscop matematic”, etc. După exemplul profesorului de la Facultatea de Matematică, Ion Barbu (Dan Barbilian), a îmbinat în mod fericit matematică cu literatura. Publică „Flori și ispite”, „Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
diversele îmbinări de cuvinte parțial sau total fixe se întâlnesc o mulțime de termeni. Pe de o parte, sunt folosiți mai mulți termeni pentru același tip de îmbinare, pe de altă parte - un singur termen pentru mai multe tipuri. În literatura română de specialitate au fost repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
în limba franceză, diverși autori citează din lucrări ale altora sau folosesc ei înșiși și mai mulți termeni, alții decât aceștia. În engleză, Kocourek (1982) a inventariat 15 termeni. În alte surse se găsesc în plus și mai mulți. În literatura română de specialitate au fost repertoriați, în ordine alfabetică: aforism, citat celebru, clișeu, clișeu lingvistic, colocație, comparație proverbială, compus, eponim, expresie, expresie frazeologică, expresie idiomatică, expresie la modă, expresie perifrastică, expresie proverbială, expresii în limbi clasice, expresii în limbi moderne
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
comentează în nota de subsol: „Această poveste este inspirată în mod evident de la evadarea lui Aristomene din Messinia din groapa în care fusese aruncat, o vulpe fiind ghidul său. Într-o zi, mai devreme, arabii au fost elevi dornici de literatură greacă...”) În mod similar, prima jumătate a călătoriei seamănă cu episodul Circe din Odiseea, unde oamenii lui Ulise sunt hrăniți cu un fruct magic care le privează de simțuri. „Când am stat o vreme pe țărm, după a patra mea
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
Vladimirovici al Rusiei și Marea Ducesă Victoria Fiodorovna (sora reginei Maria a României). Nașul ei a fost Prințul Nicolae al României iar nașa, regina Ioana a Bulgariei. Maria a fost educată la Madrid și Paris, înainte să studieze istoria și literatura rusă la Universitatea Oxford. La 23 decembrie 1969, la atingerea majoritate ei dinastic, Maria a jurat loialitate față de tatăl ei, Rusiei, și să respecte legile fundamentale ale Rusiei care reglementează succesiunea la tron. În același timp tatăl ei a emis
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un termen din sociolingvistică, limba literară este limbă standard. A doua, relativ recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
ar fi semioficială, vorbită și scrisă. În legătură cu limba albaneză, Edlira Mantho consideră că noțiunea de limbă literară este mai largă decât cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe cea de limbă a literaturii artistice, care poate fi și dialectală. Ideea pornește de la situația limbii naționale albaneze care se bazează pe limba literaturii în dialectul tosk, vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
largă decât cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe cea de limbă a literaturii artistice, care poate fi și dialectală. Ideea pornește de la situația limbii naționale albaneze care se bazează pe limba literaturii în dialectul tosk, vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea regimului comunist a continuat să existe literatură și în dialectul gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul comunismului a fost interzisă literatura în acest dialect, dar după căderea acestuia s-a reluat, și în Kosovo se confruntă ideea de a nu se mai folosi albaneza
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]