KorAP: Find »[drukola/base=altar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...420 421 422 ...424 >

10,586 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat. După ce sângele era adunat Într-un lighean și risipit pe altar, se Începea tăierea victimei În mai multe bucăți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat. După ce sângele era adunat Într-un lighean și risipit pe altar, se Începea tăierea victimei În mai multe bucăți. Carnea, făcută bucăți și fiartă, era Împărțită Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bucăți. Carnea, făcută bucăți și fiartă, era Împărțită Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Poate că această limitare a consumului de carne, ca și consimțământul animalului la propria jertfă - cerut În mod ritual și obținut artificial prin stropirea animalului cu apă În timpul spălării colective a mâinilor sau prin așezarea unor semințe de cereale pe altar pentru a-l Îmbia să-și aplece capul - ascundeau un sentiment de vină În fața uciderii prin violență, despre care, de altfel, nu vorbește nici măcar Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV-lea Î.Hr., deci relativ recentă, dă Încă dovadă de o indiferență generală față de victimă. Practica de sacrificială, de la uciderea animalului, exprimată prin verbul sphàttein, la prescrierea stropirii cu sânge a altarului 1, este descrisă fără să poată fi bănuită o atitudine de refuz implicit față de sacrificiu. De altfel, negarea explicită a uciderii boului În bufoniile ateniene, celebrate În cinstea lui Zeusxe "Zeus" Polieusxe "Zeus Polieus", este un dat prea izolat, iar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
posibila existență a unor sacrificii umane infantile, așa cum ni s-a transmis În legătură cu originea sărbătorii romane a Larilor Compitales (Macrobius, Saturnalia, I, 7, 35). Ulterior (secolul al VII-lea Î.Hr.) În jurul adânciturii au apărut un edificiu de cult cu altare legate de cavitate și o mare piață trapezoidală, probabil sediu al unor rituri și sărbători cu caracter colectiv; așezarea unor arme de bronz de paradă, făcute În mod ritual nefolositoare, documentează existența unor rituri asemănătoare cu cele romane legate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de cult cu tèmenos, altarul și templul cu parte internă și peristil, dar adaugă la el caracteristici proprii În ceea ce privește forma și substanța: printre acestea din urmă, cea mai semnificativă este folosirea estradei, ale cărei fundamente teoretice trebuie căutate În doctrina augurală panitalică a lui templum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
laconică, prin Ardeea, a cultului Dioscurilor În Forul Roman, Într-o vreme În care cărțile sibiline nu fuseseră Încă primite, așadar Înaintea domniei lui Tarquinius Superbus. Pe o plăcuță de bronz găsită În Lavinium lângă area sacra a celor treisprezece altare este scrisă această dedicație: CASTOREI PODLOUQUEIQUE QUROIS: lui Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux" (Polideux), „Kyroi” (iuvenes). Deci Încă de la Începutul secolului al VI-lea locul lor de cult este documentat la Roma Într-o fundație cultuală centrală, iar numele lor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un Dionysosxe "Dionysos" cu cap de taur (Roma, Forul Roman), mitul teban pe frontonul templului A din Pyrgi și un mare număr de sfincși, satiri, bacante, harpii, sirene, Înfățișări ale lui Pegas, demoni marini, grifoni. Acestea se găsesc pe micile altare de teracotă (arulae) de pe Esquilin (secolele VI-III Î.Hr.), pe oglinzi (secolele VI-III Î.Hr.), pe materiale decorative și pe obiecte de toate felurile. În afară de acestea trebuie să amintim marile teracote de la Veìo - Apolloxe "Apollo", Herakles, Hermesxe "Hermes

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care am vorbit pe scurt, ar putea continua; la ea ar trebui să Îi adăugăm pe Apolloxe "Apollo" medic, pe Atenaxe "Atena" din Troia („Ilia”), Iunonaxe "Iunona" argiva și cultul argeilor la Roma, Hermesxe "Hermes"-Mercurxe "Mercur", Herculexe "Hercule" din Altarul cel Mare Forum Boarium, Dite și Proserpinaxe "Proserpina" În Tarentum (pe malul Tibrului) (Maddoli, 1971). Adoptarea cultelor grecești poate fi pusă În legătură cu aceea, supusă unor transformări continue, a unor instituții grecești ca dreptul la azil, formele de constituire, legile scrise

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cartier (regio), pe una dintre colinele (colles) sau pe unul dintre munții (montes) pe care s-a dezvoltat orașul. Toți acești factori urbanistici, demografici și teritoriali se disting și prin elemente sacrale: procesiuni În jurul acelor spații, capele (Argeorum sacraria)1, altare la răspântii (compita), case de reuniune (curiae) și sărbători de cartier. Cetățeanul din Roma este membru al unei unități familiale stabile și, mai mult sau mai puțin, vaste (gens/gentilis). Dacă nu trăiește din roadele pământului sau din rente de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei Tulii Cicerones. Această localitate e marcată de sacralitate, Întrucât la Arpinum ei se află nu numai obârșia și stirpea, alături de multe „urme” ale strămoșilor lor, dar și sacra, adică mormintele, altarele și edificiile familiei (Cicero, De legibus, 2, 1, 1-2, 2, 5). 3. Indivizii (singuli homines) Își exprimă posibilitățile religioase În cultul privat zilnic (Larii și Penații primesc mici părți din mâncare), dar și În cultul morților, În care sunt comemorați

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
imperiale (12/7 Î.Hr.), Roma a fost Împărțită În paisprezece regiuni care, la rândul lor sunt alcătuite, În medie, din douăzeci de zone (vici). Noua Împărțire este stabilită tot pe baze sacrale. Zonele primesc de la Împărat edificii de cult, altare, statui cultuale; În momentul Întemeierii, asociațiile primesc și un statut (Suetonius, Augustus, 30). Patruzeci și opt de administratori (magistri) susținuți de un numeros personal erau activi În fiecare zonă pentru noul cult al acelor Laresxe "Lares" Augusti și Geniixe "Genii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și casa (aedes) zeității cu zid de incintă (tufișuri, pietre de hotar, cippi) și spații funcționale și secundare (mansiones, cenatoria, culina); În poziție dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gardianul templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de mobilier (scaune, bănci): tron; draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de bob sec; cereale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o perspectivă naturalistă. 3. Cultul imaginilortc "3. Cultul imaginilor" a) Imaginea Un elementar ansamblu de cult are nevoie să fie delimitat (cu garduri, pietre, un zid) și are nevoie de un loc În care să fie depuse ofrandele, câteodată un altar făcut din bulgări de pământ, iarbă sau pietre. Este folositor și un izvor, așa cum este nevoie și de lemne de ars și de magazii. Însă un monument sepulcral sau o statuie nu sunt neapărat necesare. Statuia este numită „semn” (signum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu arareori Împreună cu Întreaga lui „familie” (domus Augusta) - capătă În epoca imperială o importanță dominantă, atât În cultul public, cât și În cel privat. Asemenea tribunului plebei, a cărui putere (tribunicia potestas) și-a atribuit-o Împăratul Augustus, sau asemenea altarului și statuii unei zeități, imaginea Împăratului asigură protecție și un fel de azil pentru cel care Își caută adăpost În preajma ei. b) Rituri Imaginea este inaugurată, dedicată și (câteodată cu o rânduială proprie) consacrată. Nu poate fi Îndepărtată din templu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei și al politicii, dar niciodată nu au stilizat moartea În război ca un sacrificiu consumat pe altarul națiunii. Numele folosite pentru acest gen de acțiune cultuală sunt puțin tehnice. Oferirea unui animal nu Înseamnă altceva decât „a face un lucru sacru” (rem divinam facere); diferența Între jertfirea unui animal și jertfa vegetală nu se exprimă prin opoziția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
membru al unui „popor străvechi” (I fr. 12). Folosindu-se de etimologie, el găsește originea terenurilor (cf. Varro, De lingua latina, 7, 45). Schimbările suferite de limba latină i-au ascuns sensul adevărat (I fr. 66): Cei din vechime numeau altarele asas, dar apoi, după ce s s-a schimbat În r, spuneau aras, după cum Valesios a devenit Valerios, Fusios Furios...; adică era nevoie ca aceia care sacrificau să țină altarele, așa cum se țin de mâner vasele (ansis)”. Limba și numele conțin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
au ascuns sensul adevărat (I fr. 66): Cei din vechime numeau altarele asas, dar apoi, după ce s s-a schimbat În r, spuneau aras, după cum Valesios a devenit Valerios, Fusios Furios...; adică era nevoie ca aceia care sacrificau să țină altarele, așa cum se țin de mâner vasele (ansis)”. Limba și numele conțin „urmele” (fr. 77). În religie lucrurile durează (durare) mai mult (Varro, De vita populi Romani I, vezi Cardauns, 1976, p. 51). În cultul Cybelei, care În realitate este Mamaxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
primat analog asumă, În același timp, și tradiția religioasă a grecilor În vasta panoramă a credințelor și practicilor diferitelor națiuni orientale cu care ei au venit În contact. Chiar Symmachus, În rugămintea adresată Împăratului Valentinian (384 d.Hr.) pentru restaurarea altarului Victoriei, se poate referi - fără teamă că va fi contrazis nu numai de colegii săi aristocrați foarte zeloși față de tradițiile ancestrale, dar nici de acele cercuri de creștini Învățați care primesc și elaborează achizițiile filozofiei grecești - la uzanța tradițională de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un fel de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici dure Între tron și altar (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3). Încercarea de a folosi astfel de speculații teologice dintr-o anumită perioadă pentru a explica diferențe și divergențe care apar În documentația referitoare la statutul religiei iraniene Într-o epocă cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cosmologice iraniene, care țin, la rândul lor, de fondul comun indo-iranian al ideilor și credințelor religioase din aria cosmografiei. De fapt, conform lui Herodot (I, 131), persanii din vremea sa nu obișnuiau să ridice statui sau să construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că zeii aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]